43,150 matches
-
ideal încastrate în operele lor de referință. Ovidiu și Vergiliu permit înfățișarea, dar ceea ce spun ei fixează limitele și conținuturile a ceea ce se vede. Peisajul greco-roman rămâne, în cel mai bun caz, un comentariu de text. Și mai uimitoare este absența peisajului în primul mileniu creștin. Paradoxal, fiindcă lumea feudală și seniorială (care deține controlul asupra formelor) este eminamente rustică. Viața unui mecena se împarte între vânătoare și război, în aer liber, călare, în mijlocul pădurilor și al câmpurilor; economia medievală este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deja caracterul social al sacrului și cel sacru al socialului. Rămânea de explicat turnichetul. Critica rațiunii politice sau inconștientul religios a avansat o explicație a misterului sub forma unei axiome operaționale, incompletudinea 87. Nu există coprezență în aval fără o absență în amonte. Cum spune Biblia: Fără vedenie de proroc poporul e fără stăpân"88. Necesitatea unui cult profetic, religios sau nu, este așadar dictată de o invariantă organizațională. Locurile și obiectele de cult variază însă de-a lungul timpului și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de actualitate nu oferă decât o deschidere spre lumea profană tocmai cea pe care icoana își interzicea s-o figureze. Fiind Viața, Dumnezeu făcea să nu mai fie nevoie de zugrăvirea celor vii, obligând astfel ansamblul lumii vizibile la o absență primordială și pietrificată. Nu ne îndoim că, pentru un credincios, este profan și obscen să pui în paralel o epifanie și un telejurnal. Creștinii nu-și îngăduie să considere slujba televizată drept o slujbă adevărată, căci taina euharistiei nu se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De pildă, spre a-i îndrepta spre cărți 106. Imaginea fizică (indicială sau analogică: fotografie, televiziune, cinema) ignoră enunțul negativ. Un non-arbore, o non-apariție, o absență pot fi spuse, dar nu arătate. O interdicție, o posibilitate, un program sau un proiect tot ce neagă sau depășește realul efectiv nu trec în imagine. O figurare este prin definiție plină și pozitivă. Dacă imaginile lumii transformă lumea într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar niciodată să le distrugem". Partea bună a acestei antitetici "în care rațiunea cade de la sine și inevitabil" este că fiecare, fie că e pentru sau împotriva televiziunii, este sigur că nu spune pe deplin o prostie. Partea proastă este absența unui criteriu capabil să-i departajeze o dată pentru totdeauna pe melancolici și pe euforici. Bunele sau relele utilizări ale ecranului (dacă explici, în cazul unei catastrofe aeriene, că, din cauza înlocuirii imaginilor cu cifre, ecranele de control îi privează pe piloți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în ascunzătoare, acestea sunt găsite, developate, iar una dintre ele ar indica mai degrabă contrariul. E condamnat așadar la pedeapsa maximă 118. Roland Barthes evoca puterea ucigătoare a obiectivului. Puterea lui de readucere la viață nu este mai mică. Suprimarea absenței, repetabilitatea unicatului sunt cezuri decisive. Chimică sau magnetică, imaginea mașinală încarnează de acum autoritatea supremă, Realul. Să fie așadar adevărată teza? Dar "efectul de realitate", optimal pe ecranul video, este o capcană. Fiindcă e lipsit de cauză. În fața acestor imagini
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
târziu, romanii. Din acest motiv, suntem obligați să acceptăm un calendar problematic, fără zero. Lipsa lui zero din civilizația egipteană a dăunat calendarului și viitorului matematicii apusene. De fapt, civilizația egipteană a dăunat matematicii din mai multe cauze; nu numai absența lui zero a creat dificultăți. Egiptenii aveau o metodă extrem de greoaie de a opera cu fracții. Ei nu gândeau fracția 3/4 ca fiind raportul dintre trei și patru, cum gândim noi astăzi; ei o vedeau ca pe o sumă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ptolemeu, a supraviețuit mult timp după prăbușirea civilizației grecești. În acel univers nu exista conceptul de nimic. Nu exista zero. Din această cauză, Apusul nu l-a putut accepta pe zero timp de aproape două milenii. Consecințele au fost cumplite. Absența lui zero va întrerupe dezvoltarea matematicii, va înăbuși inovația în știință și, întâmplător, va produce un dezastru în calendare. Pentru a-l accepta pe zero, filozofii apuseni ar fi trebuit mai întâi să își distrugă întreg universul. Originea filozofiei grecești
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Anularea secvențialității și „nașterea împreună“ a lumii noastre ca „spațiu-timp“ sunt exemplar ilustrate în budism prin teoria „originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
altor principii decât Unul. Principiul ierarhic exclude, prin natura lui, adaosul (prin multiplicarea părții) sau lipsa (prin negarea sau omiterea unei părți ori prin înlocuire). Unicitatea părții cuprinde implicit și determinația „locului“ specific în ierarhie. Prin urmare, păstrarea specificității în absența locului „propriu“ va conduce la pierderea unicității și la crearea unei „malformații“ în cadrul ierarhiei, prin translocație. Altfel spus, ordinea treptelor și a părților este esențială, cea mai mică „răsturnare“ provocând dizarmonia întregului sistem. Voi aduce în cele ce urmează câteva
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
inerentă [empty], va dezvolta o certitudine extraordinară cu privire la faptul că fenomenele sunt goale [empty] și în același timp aparente [apparent], respectiv aparente [apparent] și în același timp goale [empty], precum reflexia lunii într-un ochi de apă. în acel moment, absența naturii/esenței [nature] și originarea dependentă [dependent arising] vor deveni clare într-un mod necontradictoriu. Acest lucru este numit «înțelegere a unității». [...] Puritatea [purity] este instituită din perspectiva aparen ței [appearance], iar egalitatea/echidistanța [equality], din perspectiva vacuității [emptiness]. Aceasta
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este neadecvată utilizarea termenului „monoteism“ fără a ține seama de natura vie, dinamică și personală, a relației cu Unul, precum și de fragilitatea și discontinuitatea acestei legături la nivel personal. Unul și multiplul sunt termeni corelativi, unicitatea neputând fi afirmată prin absența legăturii cu Unul, care o instituie ca reflectare sau manifestare a sa la nivelul individua lului. Altfel spus, neavând viziunea Unului în sine, religiile propun și trimit către legătura cu Unulașa cum se vădește ea în relația cu multiplul. Nici o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pe una a ființării. Căci, din clipa în care ai investit-o cu toate atributele pozitive ce pot fi concepute, duse până la treapta de supraeminență, spiritul nu se mai poate ridica mai departe, dincolo. Ascensiunea spiritului se oprește în fața acestei absențe a unui dincolo de un Ens, de o ființare. Și tocmai acest lucru este idolatria metafizică, întrucât el contrazice statutul de ființare, căci unei ființări, unui Ens, îi este imposibil să fie supremul. [...] Ceea ce este Izvorul și Principiul nu poate fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care este promovat, „implementat“ și perpetuat ideologicul. Reconfigurarea ideii de comunitate și a celei de autoritate, precum și a elementelor-cheie care li se subsumează se vădește a fi în acest punct necesară. Cum poate fi înțeleasă și cristalizată o comunitate în absența sau prin limitarea influenței ideologicului? Care sunt ierarhiile presupuse de o asemenea comunitate și cum se va reflecta principiul autorității într-o asemenea comunitate? în genere, care este sensul comunității? O analiză critică a fundamentelor conviețuirii religioase astăzi nu este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de viziune medicală asupra lumii: urgența trebuie tratată... De ce ar trebui demontată "urgența", "catastrofa", "apocalipsa"? Fiindcă afectează viața normală, fac să pară și mai fragilă normalitatea. Situația de urgență este o formă socială constitutivă a epocii noastre. Nu este simpla absență a organizării sociale, ci o formă particulară de organizare socială. Producerea sa, reproducerea sa și maniera de a reacționa față de ea sunt ghidate de un imaginar social specific. Urgența este revelatoarea modului în care se schimbă ordinea modernă a statelor-națiune
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
fi suficient să amintim "privatizarea" întreprinderilor de stat prilej cu care funcționarii au cedat active publice la prețuri inferioare celor reale în schimbul mitei, dacă nu au achiziționat ei astfel de întreprinderi la prețuri derizorii...). Puterea discreționară a unor "înalți" funcționari, absența unui sistem de imputabilitate credibil și eficient au fost propice corupției 106. Dereglementarea economiei planificate a fost resimțită ca o rupere brutală de referințe. În contextul atâtor schimbări haotice, referințele la ceea ce e drept, adevărat, frumos, bine, de dorit etc.
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
stat care să protejeze drepturile de proprietate, libertatea intelectuală, antreprenorială etc.). Dacă democrația ar fi perfectă, nu ar exista "inițiați", sau toată lumea ar fi inițiată... Fiindcă nu este perfectă, nu toți dispunem de aceleași informații și în același timp. În absența unei informări egale, statul ar trebui să propună-impună un contract social pentru evitarea agravării inegalităților între "inițiați" și ceilalți. Dar democrația nu e perfectă. Apologia libertății individuale devine egoism și se opune altruismului. Cei care dețin informația, "inițiații", nu o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
au bulversat moduri de viață, comportamente, atitudini, scale de valori, concepții de viață, au adus bunăstare pentru unii, sărăcie pentru mulți. "Definită în sens absolut, sărăcia desemnează o stare în care individului îi lipsesc resursele necesare supraviețuirii [...] Sărăcia relativă desemnează absența resurselor unui individ sau unui grup atunci când sunt comparate cu cele ale altor membri ai societății"166. Familiile pot avea destule resurse pentru supraviețuire, dar pot fi sărace dacă nu au ceea ce le trebuie ca să nu fie considerate excluse de la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
naturale; • creșterea eficienței în folosirea finală a produselor: transportul urban ecologic, construcții eficiente din punct de vedere energetic. Noi, orașele, suntem conștiente că săracii sunt mai afectați de problemele ambientale (zgomotul, poluarea aerului datorită traficului, lipsa de confort, locuințele insalubre, absența spațiilor deschise) și cei mai puțin capabili să-și rezolve aceste probleme. Distribuția inechitabilă a bogăției determină o comportare nedurabilă și face această comportare greu de modificat. Noi intenționăm să integrăm necesitățile sociale de bază ale cetățenilor, la fel ca
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
reticență față de politicile de dezvoltare locală etc. Asemenea teritorii mai există în câmpiile cerealiere ale Franței, în nordul Italiei, în zone zootehnice din Marea Britanie etc. Teritoriile în care supraviețuiesc mari proprietăți funciare tradiționale se caracterizează prin: prezența salariatului agricol și absența proprietarilor de drept, slaba valorizare a teritoriului și bariere puse altor proprietari decât cei tradiționali; căutarea unor soluții pentru surmontarea acestor bariere (reforma agrară în Scoția, privatizarea marilor domenii în unele landuri germane); habitat specific satului concentrat etc. Asemenea teritorii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în avantaje sau în handicap particularități extrașcolare ale copiilor: felul de a fi, de a se comporta, de a vorbi, familiaritatea cu "codurile", cu aluziile, cu subînțelesurile ... Educatorii, părinții, elevii pot să spună că "eșecul școlar" sau abandonul se datorează absenței unor predispoziții înnăscute, dar în fapt se transformă inegalități sociale în inegalități "naturale"... Dacă școlarizarea costă mult, familiile defavorizate nu pot face față, nu pot prelungi școlarizarea copiilor lor. Statul poate spune că asigură "șanse egale" de acces la învățătură
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mari în raport cu ceea ce membrii ei pot efectiv să admită ar putea să le mărească, odată cu o eventuală revoltă). Acceptând punctul de vedere al lui Ricoeur, nu eliminăm totuși posibilitatea de a ne afla în situația de a constata existența unei absențe a consensului între pretenția celor care vor să conducă și credința celor care se supun în autoritatea instituită legitim, după cum nu o eliminăm nici pe aceea ca un eventual consens inițial să se erodeze și să determine, cu timpul, preeminența
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
anihilată importanța socială a mitului și, ca atare, rolul pe care acesta îl deține din perspectiva cunoașterii sociale. Dimpotrivă, aceștia au continuat să acorde o importanță centrală elementelor imaginarului în plan social, considerând că înțelegerea societății nu este posibilă în absența structurilor simbolice care funcționează ca un factor unificator și deci integrator 221. Fără a căuta să justifice, ca atare, mitul prin raportare la realitate, ci doar să ilustreze coerența sa structurală, teoreticienii sociali preocupați de problemă au insistat că acest
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în momentul în care utopia generează puteri, ea anunță tiranii viitoare care riscă să fie mai rele decât cele pe care vrea să le doboare. Acest paradox derutant ține de o lacună fundamentală a ceea ce Mannheim numea mentalitatea utopică, adică absența oricărei reflecții cu caracter practic și politic asupra sprijinului pe care îl poate găsi utopia în realul existent, în instituțiile sale și în ceea ce eu numesc credibilul disponibil al unei epoci"273. Este critica epistemologică a lui Popper la adresa utopiei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
concepția modernilor, care plasau întregul social în jurul ideii de individ. Nu intenționalitatea individuală este punctul de plecare al constituirii realității sociale. Dimpotrivă, intenționalitatea individului nu este decât o parte a corpus-ului intențional colectiv și nu ar putea exista în absența acestuia din urmă. Și tocmai pentru că realitatea poate fi interpretată ca un produs al intenționalității colective, ca un proiect social, reiese din nou rolul pozitiv pe care ideologia îl joacă în acest context, ca figură esențială a imaginarului, cu o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]