17,219 matches
-
sau 6 ani copiii negri excelează În alergarea rapidă, săritura În lungime și săritura În Înălțime, toate acestea cerând o scurtă izbucnire de putere. La vârsta adolescenței negrii au reflexe mai rapide, cum ar fi vestitul reflex de la genunchi. Estasiaticii aleargă chiar și mai puțin bine decât albii. Aceleași șolduri Înguste, picioare mai lungi, mai mulți mușchi și mai mult testosteron care Îi avantajează pe negri În fața albilor, le conferă avantaj albilor asupra estasiaticilor. Dar, admiterea acestor diferențe rasiale genetice În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și de o noapte de mai cu ploaia venind din norii Îndepărtați, scântei lunatice răsunând deasupra apei, și umiditatea apropiată, grea, a vegetației verzi. Apa, la picioarele mele, era rece, iar mâlul mi se scurgea printre degetele de la picioare. El alerga prin nisip, iar eu am Început să alerg după el, cu părul lung și umed răsfirându-mi-se pe față. Am simțit inevitabila forță polară magnetică din noi și sângele ca o maree bătând puternic, puternic, puternic, vâjâindu-mi În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
venind din norii Îndepărtați, scântei lunatice răsunând deasupra apei, și umiditatea apropiată, grea, a vegetației verzi. Apa, la picioarele mele, era rece, iar mâlul mi se scurgea printre degetele de la picioare. El alerga prin nisip, iar eu am Început să alerg după el, cu părul lung și umed răsfirându-mi-se pe față. Am simțit inevitabila forță polară magnetică din noi și sângele ca o maree bătând puternic, puternic, puternic, vâjâindu-mi În urechi, apoi Încetinindu-se ritmic. Atunci el s-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu problema Pocuției, cu intermitenta stăpânire a cetății Chilia, pentru a sfârși cu cele petrecute în 1940. Totul se încheia, iarăși, la zi, cu "recucerirea Bucovinei și Basarabiei", în 1941282. În ilustrația de final a cărții, un copil de țăran alerga în întâmpinarea ostașului român, al cărui braț înarmat ocrotea întreaga țară283. Didactica se reducea astfel, explicit, la o sub-specie a propagandei politice, iar narațiunea la un afiș. Mai multe voci, aceeași Unire În anii '30, nu doar Lupaș fusese un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Părinți și Scriitori bisericești. footnote>. Mucenicii sunt modele de jertfă creștină pentru toți. Pentru ei, martiriul nu era decât o poartă a morții și începutul vieții celei adevărate. Pentru acești atleți străluciți ai credinței, „nu era moarte aceea la care alergau, ci plecare într-o altă Țară, mutare și urcare la cer”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul sfințit Mucenic Ignatie, Purtătorul de Dumnezeu, care a fost arhiepiscop al Antiohiei celei Mari; a fost dus la
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs care și fusese lăsat să flămânzească pentru ca să-i fie el oferit ca hrană. Dar întrucât ursul nu i-a avut grija, martirul a fost dus din nou, abia respirând, în temniță, unde a mai trăit o zi
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i-a spus: „«Femeie nenorocită, încotro alergi fără rușine?» Ea spuse: «Unde se grăbesc și alții». Iar el: «N-ai auzit că prefectul are să-i omoare acolo pe toți pe care îi va găsi? Am auzit și de aceea mă grăbesc ca să mă aflu acolo printre ei
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
eu nu le redau". Complicatul proces al deificării se rezumă, în fond, la o mică înțelegere, rezultantă imediată a șantajului practicat de fostul erou mitologic, actualmente corupt în illo tempore, Hercule, care, vrând "să bată fierul cât e cald, tot alerga de ici-acolo și spunea fiecăruia: Rogu-te, nu-mi pune bețe în roate. E în joc o trebușoară de-a mea. Mai apoi, dacă o să vrei și tu ceva, o s-ți vin în ajutor la rândul meu: o mână
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Lesne sătul de socratica turmă, să lase mai slobod/ Hățul să zăngăne armele lui Demostene cel Mare/ să-l înconjoare romanele cete scăpate de-accentul/ Grecilor și să-l inspire, schimbându-i de-asemenea gustul/ Forului, smuls uneori, să-i alerge condeiul pe-o filă,/ Soarta s-o cânte, cu mersu-i mereu nestatornic și iute". Naratorului-personaj i se propune să parodieze filonul de înțelepciune greacă rezultat din dialogurile socratice, iar ca alternativă să "înfățișeze" soarta schimbătoare a eroilor printre care se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este "nodul principal al acțiunii",la fel ca mai târziu, în romanele postmoderne. Asediat, orașul așteaptă protecția lui Carol cel Mare și a paladinilor săi, însă aceștia sunt preocupați mai mult de viața intimă, decât de faptele de vitejie: Rinaldo aleargă după Baiardo; Orlando după Angelica, iar Brandimarte, după Orlando. Vitejii sunt, ca în romanul lui Calvino, inexistenți. E o fugă generalizată, atât în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial, deci parodie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
va dovedi una fantastică, extraordinară, care vizează spectaculosul într-un microunivers personalizat, amintind, prin recuzita motivelor și prin decor, de fantasticul romantic. Spațiul este cedat în continuare literaturii exotice, iar evaziunea e provocată de o "apariție" provenind din imaginarul acvatic: "Alergând de urgență la tubul de comunicație, Stamate, spre marea lui înmărmurire, văzu cum, în aerul cald și îmbălsămat al serii, o sirenă cu gesturi și voce seducătoare își întindea corpul lasciv pe nisipul fierbinte al mării..."294. Familist convins, Stamate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lucru desacralizând mitul o dată în plus. Pe când, asediat, Parisul aștepta protecția lui Carol cel Mare și a paladinilor săi, aceștia se dovedesc preocupați mai mult de viața intimă, decât de faptele de vitejie: Renașterea îi prinsese în carte pe Rinaldo alergând după Baiardo; Orlando după Angelica, iar Brandimarte, după Orlando. Tipul de erou care a devenit, o dată cu trecerea timpului, o marcă a romanelor cavalerești face chiar și astăzi deliciul tuturor cititorilor. Agilulf, cavalerul ideal dar care "lipsește cu desăvârșire", "n-avea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
început să scriu mai ușor, râul nu-mi mai trimite decât freamătul îndepărtat al cascadei (...) poate că penița asta a mea n-a fost rău aleasă de maica stareță: când și când bag de seamă că pana a început să alerge pe hârtie ca de la sine, iar eu mă țin după ea". Ca la majoritatea romancierilor postmoderni, tematizarea parodică a autorului este dublată de o glisare către autoreferențialitate ("După adevăr alergă amândouă, și pana, și eu, adevărul pe care-l tot
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și când bag de seamă că pana a început să alerge pe hârtie ca de la sine, iar eu mă țin după ea". Ca la majoritatea romancierilor postmoderni, tematizarea parodică a autorului este dublată de o glisare către autoreferențialitate ("După adevăr alergă amândouă, și pana, și eu, adevărul pe care-l tot aștept să-mi iasă înainte la începutul paginii albe, și la care nu voi putea ajunge decât numai după ce, cu ajutorul penei, voi fi izbutit să îngrop toate lâncezelile, nemulțumirile, ciuda
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
extremă a acestui tip de narator îndoielnic, a cărui identitate ne este dezvăluită în final (naratorul e ficționalizat, ia înfățișarea unuia dintre personaje): Da, carte. Sora Teodora care istorisea această poveste și războinica Bradamanta sunt una și aceeași femeie (...). Pana aleargă mânată de aceeași plăcere care te face să alergi pe drumuri. Capitolul pe care-l începi și nu știi încă ce poveste va istorisi este asemenea colțului după care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
identitate ne este dezvăluită în final (naratorul e ficționalizat, ia înfățișarea unuia dintre personaje): Da, carte. Sora Teodora care istorisea această poveste și războinica Bradamanta sunt una și aceeași femeie (...). Pana aleargă mânată de aceeași plăcere care te face să alergi pe drumuri. Capitolul pe care-l începi și nu știi încă ce poveste va istorisi este asemenea colțului după care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va scoate în față un balaur, o ceată de sălbatici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
antice, descrie, de pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta este un evident travesti parodic al primei scene mitologice. Subiectul mitului este transferat în realitatea prozaică. Perseu este înlocuit de țăranii cu arme rudimentare" (în op. cit., pp. 508-509). 130 "While the act and form
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe lângă brutărie și intrarea în baraca comandamentului, unde i se cere să spele podeaua. De aici, Ivan Denisovici traversează perimetrul pentru a merge la sala de mese, trecând pe lângă baie și pe lângă clădirea clubului. Imediat după ce termină de mâncat, Șuhov aleargă la secția sanitară, unde se constată că nu are febră și că poate merge la lucru. Se întoarce în baracă, unde își ascunde rația de pâine, păstrată pentru mai târziu. Se dă semnalul de adunare pe platou, pentru ieșirea la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un mijloc de afirmare de sine, și nu o contribuție la construirea socialismului. La sfârșitul zilei de muncă, deținuții se încolonează pentru întoarcerea în lagăr. Ei refac traseul, prin gerul la fel de aprig, ca și dimineață. Ajung în lagăr, iar Șuhov aleargă la magazia de pachete, să țină rând pentru Cezar Markovici. Când apare acesta, Șuhov merge la sala de mese. Aici se creează același ritm alert care a însoțit toate acțiunile personajului principal. În baracă, înainte de culcare, se face apelul de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În cadrul narațiunii lui Gh. Tenno, aceste intervenții sunt delimitate grafic. Imediat după ce Tenno și Kolia Jdanok se ridică, după mersul târâș, santinele încep să tragă din turnuri cu rachete de semnalizare. Evadații cred că au fost descoperiți și încep să alerge fără să mai respecte planul pus la punct dinainte, care prevedea furtul unei mașini. Deocamdată, ei nu sunt prinși. Intervenția naratorului principal aduce o informație necesară în legătură cu semnalele luminoase, care nu aveau legătură cu evadarea celor doi: Absolut întâmplător, la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
când trec prin poartă. Iar dacă li se pare că ceva nu-i în ordine, îi mai numără o dată și dincolo de poartă"300. Altă dată, se explică o regulă căreia i se supun gardienii: aghiotantul "trece arma unui ostaș și, alergând, se apropie de coloană (cu arma în mână nu are voie să vină aproape)"301. În altă parte, naratorul simte nevoia "să traducă" un termen argotic, pentru cititorul străin de lumea lagărului: Denisîci! Ia vezi... Dă-mi și mie "zece-zile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care face aceste reproșuri, de aceea comentariul său întoarce percepția acesteia, într-un mod subtil, în favoarea Matrionei: Nu se ținea de gospodărie... Nu se omora să cumpere lucruri și apoi să le păstreze mai mult decât propria-i viață. Nu alerga după găteli. După îmbrăcămintea care-i înfrumuseța pe cei urâți și pe răufăcători [...] ea fusese chiar acel om cinstit fără de care, cum zice proverbul, n-ar putea exista satul. Nici orașul. Nici întreaga noastră planetă 327. O percepție externă și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unde se construia o clădire cu locuințe pentru autorități. Într-o zi, când deținuții erau transportați în coloană de la punctul de lucru, Nadia, care se afla din întâmplare în Moscova, l-a văzut pe Nerjin printre ceilalți deținuți și a alergat strigându-l, dar a fost oprită de escortă. În roman există și alte indicii autobiografice, validate ca atare de prezența lor în Arhipelagul GULAG, ce le recomandă drept reale. La vârsta de doisprezece ani, Nerjin (ca și Soljenițîn) citise în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în Iubește revoluția!. În etapa respectivă din viața sa, tânărul Nerjin a fost mai întâi cavalerist. În locul bătăliilor așteptate cu nerăbdare, este nevoit să facă lucruri considerate simple, dar care se dovedesc dificile pentru el. Nerjin nu este obișnuit să alerge după cai ca să-i înșeueze ori să le sară în spate, nu știe nici să încalece, nici să înhame și se dovedește neîndemânatic până și la bătut cuie. Portretul moral al lui Nerjin este dominat de o profundă interioritate, fascinantă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]