24,313 matches
-
țărani sunt admiși în funcții de conducere; cei de nobili, de burghezi și de intelectuali sunt bănuiți de complicitate cu dușmanul. Foarte curând, cuvântul de ordine potrivit căruia „cine nu muncește nu mănâncă” se transformă într-unul nou, încărcat de amenințare: „cine nu muncește este un parazit”, iar „un parazit nu merită să trăiască”. Acesta este preludiul la nimicirea celor ce sunt deposedați definitiv și care, din cauza „tarei” de clasă, sunt privați de un loc de muncă și, deci, sortiți pieirii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în valuri succesive, mereu mai violente, mereu mai devastatoare. Din 1936 în 1938, în cadrul Marii Terori*, Stalin pune să fie împușcați majoritatea vechilor bolșevici și decapitează armata, care reprezintă, în ochii săi, un pericol de subversiune internă mai îngrijorător decât amenințările externe. și începe să distrugă IC, pe care a disprețuit-o dintotdeauna. în 1939, puterea lui Stalin este cvasiabsolută și nu îi mai rămân de împușcat decât cei ce au mânuit pușca, propriii executanți pe care-i acuză că s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interes propriu calculat 2. Chiar și aici, realiștii pot merge cel mult până la moderarea, limitarea și direcționarea conflictului, nereușind abolirea sa. Chiar dacă le-ar fi adoptate sugestiile, acești prudenți evaluatori nu pot să-și facă speranțe prea mari. Rivalitățile și amenințările reciproce sunt încă norma, chiar deghizate în prudență și în protocolul diplomatic. Nici un realist nu speră ca leul și mielul să se împace, nu mai mult decât se așteaptă ca doi lei să renunțe la lupta pentru supremație. Dacă o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-o) pentru un echilibru al puterii, care nu presupune securitate provenită dintr-o instabilă autolimitare, ci, dimpotrivă, este fundamentat pe terenul sigur al constrângerii actuale sau potențiale de către cei ce dețin suficiente resurse de putere pentru a-și face credibile amenințările. Nu se poate avea încredere în nici o persoană sau entitate colectivă pentru a i se încredința o putere neechilibrată, necontrolată. De la Burke la Morgenthau, realiștii i-au criticat întotdeauna pe cei care considerau că atractivitatea obiectivelor sau puritatea motivelor lor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în special „presupunerea că urmărirea conștientă la toate nivelurile a propriului interes de către toți indivizii, la fel ca și de toate națiunile, va produce, prin sine, o societate pașnică și armonioasă”. Mai curând, el a presupus că „eternul conflict și amenințarea cu războiul pot fi minimizate prin ajustarea continuă a intereselor conflictuale prin acțiune diplomatică”; această supoziție a fost necesară fiindcă nu se poate presupune că „toate națiunile și-au conceput interesele naționale întotdeauna doar în termenii propriei supraviețuiri, definindu-și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
valorile morale rămâne în același timp pertinentă și foarte valoroasă, deoarece se ridică la înălțimea provocării pe care el însuși a sugerat că ar putea fi dincolo de înțelepciunea umană: „Dacă o națiune este capabilă să scape de Scylla sinuciderii naționale, amenințare tot timpul prezentă când accentul este pus pe principii morale, neglijându-se interesele naționale, este posibil să se lovească de Charybda spiritului cruciat, un mare distrugător al moralității între națiuni”45. Critica și alternativele propuse față de universalismul naționalist au indicat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
secțiune a eseului. Probleme contemporanetc "Probleme contemporane" Cum se reflectă concluziile de mai sus în starea curentă a politicii internaționale? America se confruntă cu provocări nemaiîntâlnite, ca urmare a teribilelor evenimente din 11 septembrie 2001. Una dintre provocări o constituie amenințarea securității naționale în interior și în exterior; o alta - la adresa democrației și societății deschise. În timp ce prima necesită noi sisteme de protecție internă, cealaltă implică acțiuni defensive și ofensive la nivel global. Ambele solicită o perpetuă vigilență, în caz contrar drepturile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Morgenthau, dacă s-ar fi putut întoarce pe scena publică, ar fi tratat asemenea subiecte. Este greșit să considerăm că îl interesa numai politica externă, deoarece multe din lucrările sale sunt centrate tocmai pe subiecte ca democrația, drepturile omului și amenințările la adresa libertății. O mare parte a operei sale se ocupă de trecutul și activitățile președinților, cu politicile lor interne și externe 48. Fără îndoială că ar fi avut multe de spus despre George W. Bush și politicile sale, dintre care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externe americane? După 11 septembrie, misiunea noastră este de a ne opune teroriștilor și terorismului oriunde pe glob sau ea va fi determinată de răspunsul pe care-l vom da întrebării „Cine este inamicul?”? În ce măsură ar fi considerat Morgenthau că amenințarea vine din partea Al-Qaeda și a lui Osama bin Laden sau cât ar fi considerat că este rezultatul acțiunilor altora? Dacă Irakul a devenit frontul central în războiul împotriva terorismului, ce impact are acest lucru asupra celorlalte teatre de operațiuni? Pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cum ar fi referirea la armata prusacă în cazul bătăliei de la Jena și cea la statul-major general francez din spatele liniei Maginot, ca exemple de conducere lipsită de creativitate, li s-ar putea adăuga exemplul-avertisment al FBI și CIA eșuând în fața amenințării Al-Qaeda, aflată într-o evoluție rapidă. Privind în urmă, ni-l amintim pe Morgenthau ca pe primul critic al războiului din Vietnam. Dovezile istorice devenind mai clare în ceea ce privește opoziția lui Morgenthau față de politica noastră în Vietnam și de rezultatele sale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
răului ne face să „înțelegem” natura răului concentrând căutarea originii și influenței sale asupra unei persoane a cărei existență fizică o presupunem. Complexitatea conflictului politic elimină acest tip de soluții simple. Catastrofele naturale nu vor fi împiedicate prin arderea vrăjitoarelor; amenințarea ca o Germanie puternică să-și stabilească hegemonia asupra Europei nu va fi evitată prin eliminarea unui șir de lideri germani. Dar, identificând problema cu anumite persoane pe care le putem controla sau credem că le putem controla, reducem amenințarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
amenințarea ca o Germanie puternică să-și stabilească hegemonia asupra Europei nu va fi evitată prin eliminarea unui șir de lideri germani. Dar, identificând problema cu anumite persoane pe care le putem controla sau credem că le putem controla, reducem amenințarea la proporții gestionabile. Odată identificați anumiți indivizi sau anumite grupuri drept sursă a răului, pare că am înțeles nodul cauzal care a condus de la persoane la problemele sociale; această înțelegere aparentă sugerează soluția aparentă: elimină indivizii „responsabili” și ai rezolvat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a politicii externe întărește o altă tendință patologică, refuzul de a recunoaște și înfrunta o realitate amenințătoare. Ea ne-a mutat preocupările și atenția către adepții comunismului - indivizi din țară și din străinătate, mișcări politice, guverne străine -, deviindu-le de la amenințarea reală: puterea statelor, comuniste sau nu. McCarthysmul nu numai că a oferit cel mai atotcuprinzător exemplu american al abordării demonologice, dar a fost și unul dintre exemplele extreme ale acestui tip de eroare de judecată: a plasat în general iluzoria
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reală: puterea statelor, comuniste sau nu. McCarthysmul nu numai că a oferit cel mai atotcuprinzător exemplu american al abordării demonologice, dar a fost și unul dintre exemplele extreme ale acestui tip de eroare de judecată: a plasat în general iluzoria amenințare a subversiunii interne în locul amenințării reale a puterii rusești. În cele din urmă, este parte integrantă din respectivul model de a crede că nici o problemă - oricât de lipsită de speranță ar putea să pară - nu este cu adevărat imposibil de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu. McCarthysmul nu numai că a oferit cel mai atotcuprinzător exemplu american al abordării demonologice, dar a fost și unul dintre exemplele extreme ale acestui tip de eroare de judecată: a plasat în general iluzoria amenințare a subversiunii interne în locul amenințării reale a puterii rusești. În cele din urmă, este parte integrantă din respectivul model de a crede că nici o problemă - oricât de lipsită de speranță ar putea să pară - nu este cu adevărat imposibil de rezolvat dacă depunem eforturi bine
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
forța nedomesticită și barbară care-și găsește legea doar în putere și singura justificare în mărirea sa. Realismul politic nu presupune că nu pot fi schimbate condițiile contemporane în care operează politica externă, cu a lor instabilitate extremă și cu amenințarea mereu prezentă a violenței pe scară largă. De exemplu, balanța de putere este cu adevărat un element peren al tuturor societăților pluraliste, așa cum știau foarte bine autorii* The Federalist Papers; dar ea este capabilă să opereze, cum se întâmplă în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
oferă primilor controlul asupra unor acțiuni ale celorlalți prin efectul pe care-l produc asupra minților lor. Efectul derivă din trei surse: anticiparea beneficiilor, teama de dezavantaje și respectul sau atașamentul față de oameni sau instituții. Poate fi exercitată prin ordine, amenințări, autoritate sau charisma unui om sau a unei funcții, sau a unei combinații între cele două. Din perspectiva acestei definiții, se pot face patru distincții: între putere și influență, între putere și forță, între putere utilizabilă și putere inutilizabilă și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu are la dispoziție mijloace pentru a-și impune voința. El poate convinge, nu constrânge. Pe de altă parte, președintele are putere asupra secretarului de stat deoarece își poate exercita voința asupra celuilalt, prin autoritatea funcției, promisiuni de beneficii și amenințări cu dezavantaje. Puterea politică trebuie deosebită de forță, în sensul recursului la violența fizică. Amenințarea cu forța sub forma acțiunii polițienești, a închisorii, a pedepsei capitale sau a războiului este un element intrinsec politicii. Când se exercită violența, acest lucru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Pe de altă parte, președintele are putere asupra secretarului de stat deoarece își poate exercita voința asupra celuilalt, prin autoritatea funcției, promisiuni de beneficii și amenințări cu dezavantaje. Puterea politică trebuie deosebită de forță, în sensul recursului la violența fizică. Amenințarea cu forța sub forma acțiunii polițienești, a închisorii, a pedepsei capitale sau a războiului este un element intrinsec politicii. Când se exercită violența, acest lucru semnifică abdicarea puterii politice în fața puterii militare sau pseudomilitare. În politica internațională, în special, forța
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între puterea politică și cea militară. Disponibilitatea armamentului nuclear face necesară distincția între puterea utilizabilă și cea inutilizabilă. Este unul dintre paradoxurile epocii nucleare că, în contrast cu experiența oricărei epoci precedente, creșterea puterii militare nu determină, cu necesitate, sporirea puterii politice. Amenințarea unei violențe generalizate implică distrugerea totală. În consecință, ea poate fi încă un instrument potrivit al politicii externe atunci când este vorba de o națiune care nu poate replica în mod asemănător. Națiunea înarmată nuclear poate să-și exercite puterea asupra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nuclear poate să-și exercite puterea asupra celeilalte spunând: „Dacă nu faci cum spun eu, te voi distruge”. Situația este diferită dacă națiunea amenințată răspunde: „Dacă mă distrugi cu arme nucleare, vei fi distrusă la rândul tău”. În acest caz, amenințările reciproce se anulează reciproc. Deoarece distrugerea nucleară a unei națiuni ar atrage distrugerea celeilalte, ambele își permit să ignore amenințarea, în ideea că fiecare se comportă rațional. Doar pornind de la premisa că națiunile respective se pot comporta irațional, distrugându-se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
diferită dacă națiunea amenințată răspunde: „Dacă mă distrugi cu arme nucleare, vei fi distrusă la rândul tău”. În acest caz, amenințările reciproce se anulează reciproc. Deoarece distrugerea nucleară a unei națiuni ar atrage distrugerea celeilalte, ambele își permit să ignore amenințarea, în ideea că fiecare se comportă rațional. Doar pornind de la premisa că națiunile respective se pot comporta irațional, distrugându-se reciproc într-un război nuclear generalizat, este credibilă amenințarea unui conflict nuclear, și ea a fost utilizată într-adevăr, de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei națiuni ar atrage distrugerea celeilalte, ambele își permit să ignore amenințarea, în ideea că fiecare se comportă rațional. Doar pornind de la premisa că națiunile respective se pot comporta irațional, distrugându-se reciproc într-un război nuclear generalizat, este credibilă amenințarea unui conflict nuclear, și ea a fost utilizată într-adevăr, de Statele Unite și Uniunea Sovietică, una împotriva celeilalte; de pildă, de către Uniunea Sovietică, în timpul crizei din Suez din 1956; de Statele Unite, în timpul crizei din Berlin din 1961; și de ambele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adevăr, de Statele Unite și Uniunea Sovietică, una împotriva celeilalte; de pildă, de către Uniunea Sovietică, în timpul crizei din Suez din 1956; de Statele Unite, în timpul crizei din Berlin din 1961; și de ambele, în cursul războiului arabo-israelian din 1973. Dar, deși aici amenințarea poate fi utilizată ca un instrument rațional de politică externă, folosirea reală a forței rămâne un act irațional, deoarece ar fi folosită nu pentru atingerea scopului politic al influențării voinței celuilalt, ci pentru obiectivul irațional al distrugerii celeilalte părți cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parte problema sprijinului popular pentru intervenția Cubei în aceste țări, problema cu care s-au confruntat decidenții americani a fost în ce măsură era pus în pericol statu-quoul. Afecta intervenția independentă a Havanei statu-quoul? Era acțiunea Cubei, ca surogat al sovieticilor, o amenințare reală? Reprezenta implicarea sovieticilor o încălcare a doctrinei Monroe și a Acordului Kennedy-Hrușciov și, în sine, o amenințare a statu-quoului? Începând cu John F. Kennedy, administrațiile americane din anii următori au fost obligate, la rândul lor, să răspundă la această
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]