12,966 matches
-
de César" indică faptul că în Antichitate era un drum roman. Alte toponime spaniole ca "el camino de hierro", "la vía blanca", sau în franceză: "la chaussée", "la haute-borne", "le chemin ferré", "la voie blanche" indică posibilitatea existenței unui drum antic important. Drumul roman era denumit, în latină, de obicei, "via strata", sau pe scurt, "strata", adică „pietruită”, în raport cu alte drumuri care nu erau pietruite. În Franța există o serie de toponime care amintesc de vechile "viae stratae": "Estrée(s) " (cu
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
între anii 1810-1823). În anul 1812 s-a alăturat Confederației Generale a Regelui Polonez. Între anii 1816-1818 a predat la Universitatea din Varșovia, din 1818 a fost director al Bibliotecii Publice a Universității, extinzându-și înainte de toate colecția de cărți antice. În 1831 Biblioteca a avut în posesie peste 133 de mii de volume- a fost între timp cea mai mare bibliotecă din ținuturile poloneze. În anul 1819, Linde a strâns, Între timp, din biblioteca instituției bisericești 50 mii de volume
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
popor reprezintă o temă mult prea familiară și plictisitoare pentru publicul larg. Afirmând acestea Abdulhak Hamid transmitea că un scriitor trebuie să apeleze la istoria și tradițiile altor națiuni pentru a deveni interesanți. Din aceleași considerente se orientează către istoria antică a orientului. Aceste opere sunt: Cucerirea Andaluziei „Tarih veya Endulus fethi” (1879), Ibn Musa sau Zatul-Gemal (1917), Amintiri din război Yadigâr-i harb (1917), Nazife (1876-1917), Nesteren (1877), Eșber (1880), Tezer sau Abdul Rahman al II-lea „Tezer yahut Abdurrahman-i salis
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
unica întreprindere vinicolă care deține acest premiu. Din 28 august 2003 a fost declarat prin lege obiect al patrimoniului cultural - național al Republicii Moldova. Din antichitate, teritoriul actual al Republicii Moldova era renumt datorită tradițiilor de vinificație. În secolul V î.e.n. istoricul antic elen Herodot afirma că colonizatorii care locuiau în regiunea dată cultivau viță de vie și cu succes comercializau vinurile locale. Altminteri , pînă în secolul XX vinificația pe pămînturile Moldovei se dezvoltă inconsecvent. De la începutul secolului XIX și pînă la mijlocul secolului
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
întîlniri la nivel înalt, cu demnitari de stat și oameni de vază de la noi și de peste hoatre. Încăperea, foarte spațioasă, cuprinde imagini tematice din domeniul viticulturii și vinificației Republicii Moldova. Artiștii plastici au creat o viziune amplă, inspirată din frumusețea lumii antice. Atmosfera de antichitate o creează panourile sălii, executate într-o gamă luminoasă, bogată, plină de eleganță și rafinament. Lucrările sunt concepute în tehnica basoreliefului, păstrînd tradițiile clasice ale reliefului antic. Operele de artă și mobilierul din lemn sunt de o
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
plastici au creat o viziune amplă, inspirată din frumusețea lumii antice. Atmosfera de antichitate o creează panourile sălii, executate într-o gamă luminoasă, bogată, plină de eleganță și rafinament. Lucrările sunt concepute în tehnica basoreliefului, păstrînd tradițiile clasice ale reliefului antic. Operele de artă și mobilierul din lemn sunt de o mare valoare pwntru decorul solemn al încăperii. Alte elemente de decor interior sunt ușile monumentale, încadrate în rame de marmură. „Sala cu șemineu” - un interior nobil, o încăpere ce creează
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
focului, sau fusul și fusaiolele, care sunt posibile prefigurări ale titirezului de mai târziu. Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte considerate a fi cele mai vechi atestări istorice ale existenței titirezului, din perioda chacolitică și epoca bronzului, în culturi antice îndepărtate unele de altele, unde și-au făcut apariția independent. Ele erau confecționate prin tehnici diferite și utilizând o mare varietate de materiale: din lut, la Ur, în Mesopotamia (3500 î.Hr.), din ceramică de tip "terra cotta", la Troia (3000
Titirez () [Corola-website/Science/330975_a_332304]
-
din lut, la Ur, în Mesopotamia (3500 î.Hr.), din ceramică de tip "terra cotta", la Troia (3000 î.Hr.), din lemn, în Egipt (între 2000 și 1400 î.Hr.). În China, cele mai vechi descoperiri datează din jurul anului 1250 î.Hr. În Grecia antică, prezența titirezului este mai bine cunoscută, dovezile arheologice directe fiind completate și de alte tipuri de izvoare și informații. Prima mențiune într-un text literar apare la Homer, în "Iliada" (XIV, 413), sub forma unei comparații firești, nedezvoltate, care dovedește
Titirez () [Corola-website/Science/330975_a_332304]
-
romanele precedente, se explică faptul că numele “Nicolae”, atunci când este tradus, înseamnă “victorie a poporului”, deși acest lucru este departe de obiectivele reale ale lui Carpathia. Prin intermediul părinților săi, Carpathia posedă o linie de sânge unic, care datează din Roma antică, pentru a putea pretinde de fapt că este un descendent roman. Acest lucru face trimiteri atât la credința creștină timpurie cum că Antihristul va veni sub forma unui împărat roman, precum și la actuala credință premilenar creștină cum că Antihristul se
Listă de personaje din Left Behind () [Corola-website/Science/328019_a_329348]
-
(n. 8 martie 1943, Castelfranco Emilia, Provincia Modena) este un istoric, arheolog, scriitor, eseist și jurnalist italian. Autodefinindu-se ca un „profesionist al antichității”, el își împarte timpul între munca sa de cercetare din domeniul istoriei antice și arheologiei și scrierea unor romane istorice. Talentul său narativ și gustul pentru intrigile subtile l-au făcut să fie comparat cu celebrul său compatriot Umberto Eco. Născut în orașul Castelfranco Emilia din provincia italiană Modena, a urmat cursurile Universității
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
celebrul său compatriot Umberto Eco. Născut în orașul Castelfranco Emilia din provincia italiană Modena, a urmat cursurile Universității din Bolonia, după care a devenit arheolog la Universitatea Catolică din Milano ("Università Cattolica del Sacro Cuore"), specializându-se în topografia lumii antice. În prezent, el este profesor de arheologie la Universitatea Luigi Bocconi din Milano. Înainte de aceasta, a predat și a ținut conferințe în cele mai prestigioase institute de cultură italiene și străine. A condus, de asemenea, o serie de expediții ștințifice
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
în Peru, "Har Karkom" în deșertul Negev din Israel și altele. Valerio Massimo Manfredi a fost "visiting professor" la Universitatea din Veneția, Loyola University of Chicago, Sorbona, Universitatea Oxford, Universitatea din California, Universitatea din Bilbao. Colaborează ca specialist în epoca antică la publicațiile "Panorama", "Il Messaggero", "Archeo" și "Focus". Romanul său "L'ultima legione" a stat la baza filmului , lansat în 2007 și în care joacă Colin Firth, Ben Kingsley și alții.
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
1938) și încă trei mari culegeri de versuri: "Lanternă în vânt" (1933), "Scrisorile lui Velvl Zbarzher către Preafrumoasa Malkele" (1937) și "Amurg în oglindă" (1937). „Midrashul lui Itzik” și „Cântecele Meghilei” reprezentau primele sale încercări de a rescrie un material antic și familiar printr-o prismă modernă. În „Midrashul lui Itzik” Manger prezinta un comentariu modern al povestirilor clasice din Biblie, plasând anacronistic personajele biblice în lumea Europei de est din vremea sa. Atitudinea glumeață a lui Manger față de textul original se plasează
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Boletus (Carl von Linné, 1753) este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota din familia "Boletaceae" al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "()" care decurge la rândul său de la cuvântul din limba greacă antică "bolitos" "()", ce înseamnă „ciuperci de pe pământ” care cuprinde mult peste 100 de specii. El este cunoscut în popor sub denumirea hribi. Acest tip este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un picior în mod general cu bază bulboasă
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
medievală, înțeleasă ca proiect de investigație filosofică independentă, a apărut în Baghdad, la mijlocul secolului 8, și în Franța, la curtea lui Carol cel Mare, în ultimul sfert al secolului 8. Este în parte definită ca proces de redescoperire a culturii antice dezvoltată în Grecia și Roma în perioada clasică, și în parte de nevoia de a aplica problemele teologice și doctrina sacră în conexiune cu învățătura profană. Istoria filosofiei medievale este tradițional divizată în două perioade principale: prima perioadă începe în
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
în Evul Mediu Timpuriu și se termină în secolul 12, când lucrările lui Aristotel și Platon erau păstrate și cultivate, și 'epoca de aur', a secolelor 12, 13 și 14, în occidentul latin, care a fost martora culmii recuperării filosofiei antice, alături de recepționarea comentatorilor arabi și progresele semnificative în domeniul filosofiei religiei, logicii și metafizicii. Deși de multe ori când se face referire la filosofia medievală, se vorbește doar de gândirea Occidentului acelui timp, Evul Mediu a dat și filosofia bizantină
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Dumnezeu, scopul teologiei și metafizicii, problema cunoașterii, cea a universalelor și cea a individuației. Filosofia medievală are caracter "teologic". Cu excepții posibile precum Avicenna și Averroes, gânditorii medievali nu s-au considerat ei înșiși filosofi: pentru ei, filosofii erau scriitori antici pagâni precum Platon și Aristotel. Oricum, teologia lor a folosit metode și tehnici logice ale filosofilor antici pentru a adresa întrebări teologice grele și a afirma puncte doctrinare. Toma de Aquino, urmându-l pe Petru Damiani, a susținut că filosofia
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
caracter "teologic". Cu excepții posibile precum Avicenna și Averroes, gânditorii medievali nu s-au considerat ei înșiși filosofi: pentru ei, filosofii erau scriitori antici pagâni precum Platon și Aristotel. Oricum, teologia lor a folosit metode și tehnici logice ale filosofilor antici pentru a adresa întrebări teologice grele și a afirma puncte doctrinare. Toma de Aquino, urmându-l pe Petru Damiani, a susținut că filosofia este slujinca teologiei ("ancilla theologiae"). Cele trei principii ce fundamentează toată lucrarea lor sunt folosirea logicii, dialectica
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Aquino, urmându-l pe Petru Damiani, a susținut că filosofia este slujinca teologiei ("ancilla theologiae"). Cele trei principii ce fundamentează toată lucrarea lor sunt folosirea logicii, dialectica și analiza în scopul descoperirii adevărului, cunoscute ca "ratio", respect pentru perspicacitatea filosofilor antici, în particular pentru Aristotel, respect pentru autoritatea lor ("auctoritas") și obligația de a coordona înțelegerea filosofiei cu învățătura și revelația ("concordia") teologică. Una dintre cele mai puternic dezbătute teme în acea perioadă, a fost credința versus rațiunea. Avicenna și Averroes
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
este o zeiță in religia egipteană antică (nume alternative: Input, Inpewt și Yineput). Numele ei este scris în hieroglife ca "inpwt". Numele zeiței este versiunea feminină a numelui soțului său, zeul Anubis („t” este finalul feminin, Anubis fiind cunoscut sub numele de Anpu sau Inpu la egipteni
Anput () [Corola-website/Science/335402_a_336731]
-
ce corespunde noțiunii de teosofie -"išrăq"- este întâlnit și în scrierile lui Ibn Sina, făcând referire la iradiația luminii divine prin care oamenii pot intra în contact cu ierarhia inteligibilelor. Într-o altă interpretare, acest termen este asociat înțelepciunii ezoterice antice a Orientului. Simbolul luminii este de asemenea întâlnit în textul coranic: "Dumnezeu este lumina cerurilor și a pământului! Lumina Sa este asemenea unei firide unde se află o lampă. Lampa se află într-o sticlă, iar sticla este asemenea unei
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
gaalilor. Agat și Rolery rămân împreună și descoperă că traiul îndelungat al coloniștilor pe acea planetă a produs modificarea genetică necesară pentru a le permite împerecherea cu indigenii. Popoarele diferitelor lumi din operele lui Le Guin sunt descendenții unor coloniști antici de pe planeta Hain. Gethenienii din "Mâna stângă a întunericului" se pare că ar fi fost creați prin inginerie genetică, la fel ca alte câteva popoare, dar alteranii nu sunt menționați în acest context. Descendenții amestecului genetic dintre pământeni și tevarieni
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
lambda” alb în colțul din stânga sus. „Lambda” apare în numele mai multor organizații, printre care "Lambda Legal" (cel mai mare grup de asistență juridică pentru persoanele LGBT din Statele Unite) și "Lambda Literary Foundation". Simbolurile sexuale sunt semne ce descind din Roma antică. Simbolul zeului Marte reprezintă „bărbatul”, iar simbolul zeiței Venus reprezintă „femeia”. Aceste simboluri corespund și celor două planete omonime. Geneticienii din prezent nu mai folosesc aceste simboluri familiare și utilizează în schimb un pătrat (pentru sexul masculin) și un cerc
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
HIV/SIDA, pentru a aduce la cunoștință populației nevoile celor care au SIDA, și pentru a cere donații pentru continuarea tratamentelor și încercării de a găsi un remediu. Securea dublă ("labrys") este un simbol care a fost folosit în Creta antică, în timpul civilizației minoice, recunoscută ca având anumite tendințe matriarhale. De asemenea, labrys-ul a fost asociat cu orașul neolitic Çatalhöyük din Turcia de azi, în jurul anului 6.000 î. Hr., ca unealtă de curățare a pământului. Çatalhöyük a fost un oraș liniștit
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele a fost o culoare a homosexualilor vreme de secole. În Roma antică, precum aflăm din "Epigramele lui Marțial", bărbații efeminați erau numiți „galbinati” din cauza atașamentului față de culoarea verde. Codul batistelor (cunoscut în limba engleză și ca "hanky code") este un sistem codat de culori, folosit în special în rândul bărbaților homosexuali sau
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]