13,496 matches
-
dublat de un spirit critic pe măsură, care să-și exercite misiunea de a elucida, atunci când se poate, aspectele controversate sau de a specula amănuntele culese cu atâta osteneală. Mircea Coloșenco are, în editarea lui Bacovia, un fel de satisfacție ciudată de a lăsa intacte lucrurile încurcate sau complicate de alții, fără a interveni polemic în vreun fel, livrându-le într-un pachet nou, cu ambalaj schimbat. Vulnerabilitățile acestei ediții Bacovia vin din această direcție și sunt imediat evidente pentru oricine
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
semnificative și comparabile. Să cataloghez pentru curioși și pentru pasionații subiectului cărțile de critică și de istorie literară apărute, în speranța că nu mi-a scăpat nici una (Mircea Coloșenco, în bibliografia critică a ediției sale, este extrem de superficial și lacunar): ciudata broșură Posteritatea lui Bacovia și Istoria" lui G. Călinescu (eseu polemic) de optzecistul americanizat Alexandru Buican, Ed. Științifică, 1994; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Ed. Dacia, 1994; Ioan Milea, Lecturi bacoviene, Ed. didactică și pedagogică, 1995; Daniel Dumitriu
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
vreo dogmă?) și se numește Dragă Wendy. Care nu e o fată sau un animăluț de casă, ci... un pistol. Buuun, avem un grup de prieteni structurat "corect politic": "normalul" Dick (britanicul Jamie Bell), un puști dezabilitat și fratele său, ciudatul clasei, o fată blondă și durdulie. La care se adaugă - vă stătea pe limbă, nu? - un băiat de culoare, infractor timpuriu. Ei sunt pacifiști, dar obsedați de pistoale. Nu, nu dorm ținându-le în brațe, dar asta numai pentru că armele
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
de azi pe care nimeni nu le mai putea digera și de mania asta neghioabă pe care o aveau cei din jur de a vorbi din ce în ce mai încet, de nu-i mai auzeai deloc și puteai să treci drept un personaj ciudat, distrat și neatent. Sau poate chiar bătrân. Mie îmi place să trăiesc în pielea mea. Chiar și în pielea asta cu promisiuni de bătrânețe. Nu neapărat toate lucrurile care mi s-au întâmplat în decursul anilor au fost plăcute, dar
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
perele să fie mai zemoase. Frecîndu-și ochii miopi, călăul se aplecă deasupra pînzei și începu să silabisească rîndurile. în sfîrșit, se îndreptă din șale și clipi, tulburat, spre stăpîn. - Fiecare propoziție este despre moarte - spuse timid. în aceeași clipă, sunete ciudate gîlgîiră pe deasupra zidului năpădit de trandafiri al Curții Morții. Tatăl împăratului Sang pusese să fie sădită o livadă, de partea cealaltă a zidului. Roabe culegeau cireșele. în primul moment, împăratul n-a putut decide dacă cineva stă să moară ori
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Mustața (care tot revine...) e a lui Dimov. Însă mașina de vise, ,instalația" montată pe modelul Fuchsiadei se mișcă încă greu... Reușite și interesante, ca exerciții de stil, sînt portretele, cîteodată retro, altădată SF, ale cunoscuților, chiar intimilor. Genealogia aceasta ciudată, în care înrudirile se arată în somn, aduce cu vrejul de fasole, din basmul cunoscut, din care tot dau ,cîrcei". Figuri antropoide, zoomorfe, spectre și aure de sfinți alunecă pe muzica din, să spunem, Dansul piticilor. Un amestec de mistere
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
din Camelot. Ruxandra Cesereanu sare, cu buna credință a copilului care trăiește poveștile, de la amintirile cu unchiul Nae și mătușa Mărioara sau cu ,vecinele" de-o seamă la întîmplări amestecate, ,centauri" cu cap real și corp fantastic ori la zvonuri ciudate din cine știe ce colț de lume, înflorite în mintea unei tinere femei. Istorisirea trece, pe punți bine găsite, de la detalii foarte concrete fixînd, în pastă cîtuși de puțin diluată, chipuri pictate minimalist - , Albertin era un catalan miop, aflat în patruzecimea sa
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
de azi, așezînd un joben sclipicios pe creștete ce mai păstrează încă rosătura de la pălărie. Un soi de magie au ralenti, ca făcută de un Merlin cam ticăit, umple golurile de realitate cu ,viziuni", cu semințele încolțite ale unor flori ciudate, nici Papaver somniferum, nici fleur de la lune. Nebulon, a doua parte a cărții, povestește despre întoarcerea, tîrzie, a poeților în cetate. Goliarzi, pelerini cîntîndu-și versurile bat dintr-un cap într-altul o terra incognita, adunînd mărturii. ,Semne" pe care o
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
cointreau"; ,îmi este deja rău de mine/ din visuri am făcut praline/ și le-am mîncat, și-acum mi-e foame/ mă îngrijesc vreo patru mame/ sînt șchiop și surd și vărs mereu/ același eu, același eu". Oricum, printr-o ciudată răsucire, ce ascund alții se varsă în memoria de rezervă a insului intrat în malaxor: ,ia te uită cum pictează ăștia cu bidineaua de var/ amintiri prin mine!". O poezie care trece, cu zilele, de la piperat la amar. Întocmai ca
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
hotărît ca, adîncind cercetarea acestei teme, să scrie o carte întreagă. Sprijinit de superiorii săi din redacția lui New Yorker și avînd parte de consilierea de specialitate a unor prieteni, Gladwell s-a adîncit cîteva luni în scrierea unei cărți ciudate, una greu de categorisit, o carte pe care, iată, publicul român o are la îndemînă. Cum spuneam, Malcolm Gladwell nu e filozof, nici scriitor. E mai degrabă un gazetar scriind lucrări de non-ficțiune, iar cartea de față, Punctul critic. Cum
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
sens, putem afirma și că ar putea fi o ființă... * Descoperirile de hârtii vechi scrise, de pagini frumos, ori nervos caligrafiate, sunt un prilej de grele amintiri sau de duioase rememorări, ce ne turbură... Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor. Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale produse de aparat, întărește senzația... (Nemuririi?) ...Foarte ciudat. Până și descoperirile noastre, în aparență aparținând hazardului, dobândesc uneori o logică
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
relațiilor ei cu literatura, înțeleasă matematica: nu doar ca extremă formalizare (de care artele nu sînt, măcar din cînd în cînd, străine), ci, mai curînd, ca inducție care nu prezintă nici o certitudine, în schimb oferă o metodă. Încape, în chip ciudat, multă libertate într-o discuție despre "limite" și despre soluțiile posibile, niciodată singurele. Sigur, matematica este, oarecum tradițional, o logică în raccourci: dintre toate valorile de adevăr, ea lucrează cu una singură - adevăratul. Rar, și numai în situația "de criză
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
un deal unde și-au așezat o căsuță. Departe de foșnetul civilizației. Un loc divin și binecuvîntat, cu linii blînde, cu dealuri armonioase, cu pășuni și căpițe ca în vis, cu infinite tonuri de verde care se combină cu nuanțele ciudate ale pămîntului argilos, cu văi care se deschid la picioarele noastre pînă hăt, departe, cu un amestec neobișnuit de foioase, sălcii și brazi, cu vîrfuri de munte care abia se întrezăresc. Nu-i chiar atît de simplu, însă, să ajungi
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
repede, un telefon de la public. Duminică dimineața ( aici începe cea de-a treia poveste pe care, promisesem, o spun de plăcere) un prieten mă anunță că telefonul meu e deranjat. Și asta, de mai bine de o săptămînă. Defecțiunea, destul de ciudată: puteam suna oriunde, dar oricine mă suna primea ton de ocupat. Cîteva probe îmi confirmă că așa stăteau lucrurile. Nervos, formez 952: - Bună ziua Deranjamente 34. (și, culmea, vocea operatoarei e calmă, amabilă...) - Bună ziua, răspund, și sînt nevoit să păstrez și
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
Catolicismul s-a putut extinde în Germania de sud și de vest, în Renania de azi, care rămîne Germania catolică prin excelență, umanistă, romantică și... vinicolă (producătoare de vin, ca și Bavaria dincolo de care se oprește limita viței de vie. Ciudate lucruri! Glumesc puțin, dar nu prea mult.) Germanii vin cu o contestare puternică, vehementă, în domeniul căruia i-am spune astăzi ideologic: Luther, protestantismul -; apoi în domeniul politic, unde s-au cuplat (dacă îmi îngăduiți cuvîntul) noile disponibilități, apetituri, aspirații
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
se străduiește să ne pregătească imaginația reținîndu-ne atenția cu imaginea părului Emmei fluturat de vînt, a aripilor unei păsări zburînd în apropiere, sau a frunzelor desprinzîndu-se dintr-un copac, pînă cînd noi să putem concepe mental imaginea eroinei. O ipoteză ciudata, fără-ndoială, dar totuși extrem de interesantă. La urma urmelor, cum funcționează creierul nostru atunci cînd făpturi ficționale, pe care nu le-am văzut niciodată, capătă o concretețe vizuală în mintea noastră? Secole de filozofie s-au străduit să explice mecanismele
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
de obicei, două întîlniri - Timișoara și Arad, cu alte cuvinte Festivalul dramaturgiei românești și Festivalul de teatru clasic. Din păcate, la această ediție Timișoara ne-a propus mai degrabă un festival al dramatizărilor ce s-a deschis într-un mod ciudat, sub semnul unei montări non-verbale, Costumele lui Dan Puric, un spectacol minunat, dar nu înțeleg cît de potrivit pentru tema tradițională și unică ce a conturat și a impus, de-a lungul timpului, profilul acestui festival. Cît privește Aradul, aș
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
o și mai pronunțată tentă socială, Cetatea soarelui, propune imaginea unui univers distopic - nu cu totul străin de cel imaginat de Orwell în 1984 sau de Huxley, în Minunata lume nouă, în care categoriile de sunt înlocuite însă cu specii ciudate de "Vărgați" și "Sfrijiți", hălăduind, într-o continuă dezorientare, pe un acoperiș părăginit, ce ține loc de paradis și de infern deopotrivă, un fel de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
Personal, mă simțeam sufocat de tonul solemn/ pretențios al culturii și oficiale, și neoficiale, pentru că pentru mine scrisul nu e doar o aventură a minții. E o aventură a întregii persoane. Întîlnești oameni noi și ești pus în situații fizice ciudate ori chiar periculoase. Oricum, în 1973, în România, a devenit clar că acest tip de scris nu va mai fi tolerat. Ce era să fac? Să nu încerc aventura mea completă, ca scriitor și ca cetățean al planetei? Am optat
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
de a lua mereu orice acțiune de la capăt și de a nu ajunge cu ea niciunde. Nimic nu are finalitate, concretețe. În afara unor imagini aproape felliniene însoțite de muzica lui Nicu Alifantis inspirată, parcă, de același univers, și a mecanismelor ciudate scoase la iveală în infernul imaginat, n-am priceput spiritul lecțiilor și oratoriilor machiavellice. Mai grav, mi s-a părut că regizorul n-a avut în vedere, finalmente, performanța actoricească. Prezența unor actori ca Magda Catone sau Ionel Mihăilescu nu
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
s-a săpat, foarte prozaic spus, în lumea românească mormântul. Și consecințele acestui fapt sunt de-o gravitate incalculabilă. Așa se face că Stafia Securității este departe de a fi numai o metaforă, o excrescență mai mult sau mai puțin ciudată, mai mult sau mai puțin întâmplătoare, a imaginației negre. Ea este, între români, pe capul și pe viața românilor o prezență de-o eficacitate, din păcate, devastatoare. Este sucul gastric al unei boli care riscă să devină nemuritoare. Tichia Stafiei
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
Restul, scîrțîitul coroanelor în vîntul rece al iernii etc., ține de cadrul fizic. Cea mai elementară întrebare pe care s-ar fi cuvenit să și-o pună un cititor grijuliu ar fi fost însă aceea referitoare la poziția cel puțin ciudată a corpului iubitei moarte: („amorul meu de plumb”) cum adică „dormea întors”? Și, imediat după asta, se cuvenea raportată inuzuala expresie la aceea uzuală: a dormi neîntors. Indiferent de ce se poate scoate din acest raport (și eu nu vreau să
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
importantă pată de culoare în anii ’6o, când participase la constituirea și autodefinirea grupului oniric. Despre boema, efervescența și riscurile ideologice ale acestei perioade se știu și s-au scris destul de multe. Leonid Dimov devenise chiar un fel de personaj ciudat, din moment ce în poezia lui Mircea Ivănescu din perioada mopeteiană trece sub masca misterioasă a straniului el midoff. Leonid Dimov a devenit una din legendele poeziei române contemporane, un scriitor a cărui stea e în continuă urcare. Despre tinerețea lui Leonid
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
De revolutionis celestium, Nicolaus Copernic. Ediția a doua, Basilea, 1566. O bagatelă, nu?... Ca și Vulgata Clementina din dreapta ei, printre cele șase volume ale Bibliei Poliglote a compatriotului dumneavoastră Cisneros, și acel Cronicarum din Nüremberg. În partea astălaltă, observați acel ciudat in-folio: Praxis criminis persequendi de Simon de Colines, 1541. Sau legătura aceasta mânăstirească cu patru nervuri și încuietoare metalică, la care vă uitați. Stiți ce-i înăuntru?... Legenda aurea de Jacobus de Voragine, Basilea 1493, tipărită de Nicolaus Kessler. Corso
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
pe expresivitatea limbii, își poate permite luxul de a ignora acest fenomen, dar cred că un dicționar, nu, pentru că e în primul rând un instrument de informare. Regândirea acestei probleme e absolut necesară. O curiozitate, ce poate părea puțin cam ciudată sau chiar amuzantă, m-a făcut să încerc o analiză cantitativă, pe epoci literare, bazată pe numărul de titluri selectate din fiecare gen. Materia dicționarului se distribuie în felul următor pe epoci și pe genuri literare: Detașez de literatura cultă
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]