KorAP: Find »[drukola/base=credincios & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...501 502 503 ...570 >

14,243 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

țări precum Olanda sau Anglia ar dobândi controlul deplin asupra negoțului cu Japonia. Numai că Japonia, zise arhiepiscopul apăsându-și mâna pe piept și ștergându-și zâmbetul de pe chip, a început în urmă cu șaptesprezece ani să-i prigonească pe credincioșii creștini. Am auzit că și astăzi îi prigonesc. Este oare cu putință să trimitem misionari spanioli într-o astfel de țară? Știam și eu că vestea uciderii celor douăzeci și șase de martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese până aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și să-i trimită încoace pe solii despre care v-am vorbit ca să ceară încuviințarea de a primi cât mai mulți călugări pe domeniul său din Japonia. Dacă planul le reușește, atunci mare prăpăd o să se abată peste cei câțiva credincioși creștini și misionari care au mai rămas în Japonia și totul o să se sfârșească într-o nenorocire. Planurile lui nebunești nu sunt decât niște scormoneli. De aceea, dorim ca Maiestatea Voastră să se arate cât mai prevăzător cu putință.” Pătrunzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
una câte una, întrebările cu care ar putea el să mă lovească. O să mă întrebe negreșit cu ce însărcinare fuseseră trimiși încoace solii. O să scoată iarăși la iveală nepotrivirea dintre faptul că pe de o parte naifu îi prigonea pe credincioșii creștini, iar pe de alta trimitea soli. Mai mult, o să mă învinovățească pentru că am ascuns faptul că munca de propovăduire din Japonia se află într-o stare jalnică și, nu numai că am ascuns acest lucru, dar am și stăruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Dumnezeu. Într-adevăr, „într-o bună zi” am spus. Dar acea zi nu e astăzi. Chiar așa departe cum suntem de Japonia, știm și noi cât de mult i-au urât japonezii pe misionari și cum i-au prigonit pe credincioși în ultimii douăzeci ani. — Lucrurile se schimbă. Velasco îi repetă repede ceea ce îi spusese și arhiepiscopului de Mexico. Dacă n-ar fi așa, atunci Japonia nu i-ar mai fi trimis în Spania pe acești soli. — Fiule, membrii Ordinului Sfântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
piept și își drese glasul de două-trei ori. — Este adevărat... Împăratul Japoniei și-a dorit să facă negoț cu Nueva España. Dar chiar și atunci politica lor era să permită negoțul, dar să nu îngăduie propovăduirea și în fapt mulți credincioși au fost arși pe rug în capitală, iar misionarii au fost cu toții alungați de pe domeniile dimprejur. La urma urmei, e limpede că stăpânul acestor soli trebuie să se supună și el acestei politici. De aceea, chiar dacă stăpânul lor făgăduiește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de fine, însă, le e cu neputință să înțeleagă lucruri mai înalte. De aceea, nici nu-și pot închipui Dumnezeul nostru care sălășluiește într-o lume mai presus de cea a omului. — Atunci... clătină neîncrezător din cap unul dintre episcopi, credincioșii japonezi care numărau într-o vreme patru sute de mii suflete... în ce credeau? Părintele Valente răspunse încet, cu privirile pironite în pământ: — Nu știu, și închise ochii îndurerat. Când împăratul a oprit învățătura creștină, jumătate din ei au pierit ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
privirile pironite în pământ: — Nu știu, și închise ochii îndurerat. Când împăratul a oprit învățătura creștină, jumătate din ei au pierit ca un fum. — Au pierit ca un fum? — Da. Până și japonezii pe care îi socoteam cei mai buni credincioși din câți au existat vreodată s-au lepădat de credință chiar în clipa în care a început prigoana. Sunt nenumărate exemple de astfel de japonezi. Când un nobil, stăpân de pământuri, se lepăda de învățăturile creștine, atunci tot neamul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că încă jumătate din cei rămași se vor lepăda de credința creștină fără nici o remușcare. Decât să-i botezăm ar fi mai bine să vedem în ce fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât să facem credincioși vremelnici pe timp de prigoană... — Onorați episcopi, nemaiputând răbda Velasco îl întrerupse iarăși pe părintele Valente chiar în mijlocul vorbei. Vreau să răspund cuvintelor jignitoare ale părintelui Valente pentru a apăra onoarea celor treizeci și opt de negustori japonezi și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
treizeci și opt de negustori japonezi și a solului care se pregătește cu bucurie să devină creștin. E trist că astfel de cuvinte vin din partea unui om al bisericii. De ce? Pentru că aceste cuvinte arată dispreț chiar și față de mulțimea de credincioși japonezi care au primit botezul din mâinile lui. — Eu nu-i disprețuiesc. Nu fac decât să prezint faptele... — Chiar dacă vorbele tale ar fi adevărate, strigă Velasco, uiți că taina botezului întrece voința omului și pogoară asupra sa binecuvântarea Domnului. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime Urat ignis urat amor. În clipa aceea, un zumzet surd cuprinse întreaga adunare răspândindu-se de la intrarea în biserică și până în fața altarului. Credincioșii se rugau într-un glas sărbătorind faptul că solii japonezi se închinaseră în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când am zis «cred», n-am spus-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sfântului Potir pe care vi le va înfățișa episcopul. Biserica era învăluită într-o liniște adâncă. Episcopul le înfățișă niște bucăți mici și subțiri de pâine albă pe care le ținea cu amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
viața călugărilor. Puținii oameni care ne mai sprijină sunt cei din familia unchiului meu. Și, spre uimirea mea, un duce care până atunci se arătase rece față noi, ne-a devenit aliat. El se împotrivește ca, oricare ar fi pricina, credincioșii creștini spanioli să se poarte cu răceală față de niște japonezi care au trecut la aceeași religie cu a lor. De asemenea, ducele a cerut pentru noi ajutorul cardinalului Borghese, un om cu mare trecere la Roma. Astfel, vrând-nevrând, unchiul ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuvinte de o încredere aproape copilărească: „Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu”. Cunosc toate acestea. Și așa aș vrea și eu să devin. Senior Velasco. Din gândurile mele mă întrerupse deodată Hasekura. Vorbele îi erau șovăitoare ca ale unui credincios ce-și mărturisește în fața preotului tainele întunecate ale sufletului. — Voiam de mult să vă întreb... Dacă dorințele noastre nu vor fi îndeplinite nici la Roma, dumneavoastră veți rămâne în Spania, senior Velasco? — Eu... mă voi întoarce și eu în Japonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
altor țări și că nici Papa însuși nu era îndreptățit să întoarcă hotărârea regelui Spaniei. La rândul meu, m-am împotrivit zicând că aceasta era o chestiune de propovăduire și că Sfinția Sa nu putea să-i lase de izbeliște pe credincioșii creștini din Japonia, rămași de acum și fără episcop și fără Biserică. Firește că neînțelegând limba, solii n-au luat parte la aceste dezbateri. Din castelul friguros de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile. Doar atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
țările creștine și de popoarele lor. Și pentru a ne-o îndeplini, avem politicile noastre. Oricât de necurate și de lașe ar fi ele în ochii voștri, tocmai aceste politici sunt cele care ne țin în viață. O dată păstrată rânduiala, credincioșii din țările creștine capătă încredere și pot să-și vadă mai departe de credința lor. — Dar și în Japonia se găsesc creștini, ce e drept, puțini. Sunt creștini care în vreme de prigoană își lasă casele, își lasă avutul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de cerșetor al omului care a venit odinioară șovăitor la mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia să-i spun cardinalului tot ce se cuvenea spus. — Credincioșii din Japonia... nu mai Biserică. Nu mai au nici misionari care să-i încurajeze, să le dea putere și să le servească drept pildă. Dacă Sfântul Scaun este preabuna mamă care-și ocrotește credincioșii, atunci nu are îndatorirea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cardinalului tot ce se cuvenea spus. — Credincioșii din Japonia... nu mai Biserică. Nu mai au nici misionari care să-i încurajeze, să le dea putere și să le servească drept pildă. Dacă Sfântul Scaun este preabuna mamă care-și ocrotește credincioșii, atunci nu are îndatorirea de a-i lua în brațele sale blânde și pe ei? Nu seamănă ei cu mielul rătăcit de turmă de care vorbește Biblia? Dacă pentru a căuta mielul rătăcit restul turmei este pus în primejdie... zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a chinuit mereu. Vorbiți despre nedreptatea pe care se întemeiază această orânduire? — Întocmai. — Așa merg lucrurile la Vatican? — Nici eu nu înțeleg de ce. Însă, atâta vreme cât port pe umeri această răspundere, n-am încotro decât să mă port și eu față de credincioșii japonezi precum Caiafa. Dar... să nu-ți închipui că inima mea nu va cunoaște jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Când își dădu seama că nimeni nu avea să-i spună ce anume cereau oamenii aceștia, peste privirea Papei se așternu o umbră de tristețe. Dar nu putea să întârzie din cauza acestor orientali slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Trei ani mai târziu, în 1598, numele și existența Japoniei îmi deveniseră și mai cunoscute. Cu un an înainte, sosiseră vești de la Ordinul Iezuit de acolo că taikō, împăratul Japoniei, începuse prigoana împotriva creștinilor. Douăzeci și șase de misionari și credincioși japonezi fuseseră prinși în capitală, trimiși în insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
oraș în care se înghesuiau, urlau și forfoteau pe o arșiță de cuptor spanioli, negri, chinezi și băștinași filipinezi. Frații noștri de aici ajunseseră la capătul răbdării propovăduind printre nenumărații chinezi ce trăiau în acest oraș. Pe atunci, erau mulți credincioși căci toți chinezii care se creștinau erau scutiți de dări vreme de zece ani. Însă, era limpede că nu se creștinau dintr-o pornire adevărată. Chiar și după ce primeau botezul, tot nu duceau o viață creștinească, dimpotrivă se întorceau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
practicate de poporul lor. Spre deosebire de cei douăzeci de mii de chinezi, numărul japonezilor din Manila era mai mic, a zecea parte din numărul chinezilor, și mulți dintre ei se îndeletniceau cu negoțul. Vreo două sute dintre aceștia erau creștini. De la acești credincioși japonezi am învățat eu limba japoneză și ce fel de oameni erau japonezii. Din câte vedeam, japonezii erau mult mai ascuțiți la minte decât alte popoare și înzestrați din belșug cu dorința de cunoaștere. Îi întreceau chiar și pe spanioli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]