13,997 matches
-
volum. 9. Volumul de versuri "„La poarta vremii"”, apărut în anul 1998 (Editura „Sava”, Craiova, 212 p.), este structurat pe trei cicluri, acestea fiind intitulate „"De dragoste"”, „"Cu rădăcini adânci"” și „"Marele adevăr”." Cartea are un cuvânt înainte semnat de criticul literar Ovidiu Ghidirmic și este ilustrată de pictorul Sabin Bălașa. Se observă că și în acest volum, poeziile sub forma sonetului i a rondelului nu lipsesc ca de altfel, și în celelalte volume ale poetului. Versurile sunt sincere și directe
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Oameni și evenimente craiovene”" (350 p.) este „"o carte-document”, o istorie vie și o enciclopedie a Craiovei ultimei jumătăți de veac, suplinind munca unui întreg colectiv de cercetători, un dar neprețuit făcut Cetății Banilor și oamenilor săi"”, așa cum a remarcat criticul literar Ovidiu Ghidirmic. Cartea a primit Premiul „"Alexandru Piru"„, în decembrie 2001, juriul apreciind-o ca fiind „"monumentalul tom Oameni și evenimente craiovene"”. 12. Volumul de versuri "„Rondeluri” (260 p., 2001)" este structurat pe patru cicluri: "„Rondeluri pentru timpul cel
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
cicluri: "„Rondeluri pentru timpul cel etern”, „Rondeluri pentru lunile anului”, „Rondeluri de dragoste” și „Rondeluri pentru țara mea”." 13. Volumul de memorii "„Despre Craiova, cu dragoste”" (2 volume, 760 p.) este continuarea volumului anterior "„Oameni și evenimente craiovene”." După cum afirmă criticul și istoricul literar Ovidiu Ghidirmic: "„Bibliofil, pasionat de cărți, Petre Gigea-Gorun este și un scriitor remarcabil și, în primul rând, poet”." 14. În cartea „"Din însemnările unui ambasador român la Paris”" (2 volume, 878 p.), autorul înmănunchiază memoriile sale dintr-
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
în faza unei crize acute, marcată prin repetate răscoale, care au culminat cu răscoala din 1907. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. El a asimilat preocupări mai vechi, pe care le-a definit, sintetizat și teoretizat, supunând criticii unele aspecte ale societății și atrăgând atenția asupra necesității culturalizării țărănimii. Poziția critică era întregită de prețuirea tradițiilor istorice și folclorice, a valorilor naționale, a luptei de eliberare națională etc. Nicolae Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuță drept un
Semănătorism () [Corola-website/Science/304744_a_306073]
-
sursele primordiale ale creației populare. Relația dintre tradițional și tendințele în vogă în Europa de Vest a fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală. De asemenea, George Călinescu a fost un strălucit critic literar și un scriitor complex
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
de valoare, reușind să treacă din când în când barierele cenzurii și să fie bine primite de către publicul larg. În această perioadă, personalități dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin Sorescu, precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Cei mai mulți disidenți care au ales să nu emigreze, ori care nu au reușit să se exileze în străinatate, au trăit terorizați, urmăriți îndeaproape de agenții regimului, fie în „arest la domiciliu” fie în „domiciliu
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
15-20 de scenarii difuzate la radio, înainte de a finaliza primul lor roman SF, "Constelația din ape" (1962), care avea să fie serializat în numerele 174-179 ale Colecției de povestiri științifico-fantastice, având un efect memorabil asupra cititorilor din epocă și asupra criticii științifice. În 1965 apare "Doando", romanul care i-a consacrat și care s-a bucurat de o primire călduroasă din partea cititorilor, fiind elogiat și în presa sovietică a vremii. Acesta avea să fie primul roman SF românesc publicat după 1989
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
primit un stipendiu de la Guvernul danez cu titlul de „comoară națională”. Înainte de moartea sa se făceau deja demersuri pentru înălțarea unei statui maiestuoase în onoarea sa, care a și fost terminată și se află într-un loc central din Copenhaga. Criticul Georg Brandes l-a întrebat pe Andersen dacă intenționa să-și scrie biografia. El a răspuns că este deja scrisă în "„Rățușca cea urâtă”". Orientarea sexuală a lui Andersen este o problemă de controversă în cercurile academice. Discuția a inceput
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
lor, în artificialitatea și vidul lumii care-i înconjoară. Imediat, scriitorul este izolat total de scena publică. Nu mai este primit nicăieri, toate ușile i se închid în față. Prietenii îl părăsesc în marea lor majoritate, presa se declară dezgustată, criticii desființează la unison cartea. Chiar prietenii vorbesc deschis de o sinucidere simbolică. Scriitorul se apără, explică, apoi renunță: spusese adevărul despre o lume cinică și artificială, care amenința să îl înghită. Prezent în numeroase show-uri de televiziune, cu câțiva
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
Peter Haag a descoperit 14 proze scurte pe când căuta în arhiva Truman Capote din New York Public Library fragmente lipsă din romanul său neterminat, „Rugăciuni împlinite”. Textele descoperite se pare că au fost scrise de Capote undeva la jumătatea anilor '30. Criticii spun că în aceste texte se ghicește deja stilul sofisticat al lui Capote, gustul lui pentru melodramă și conflicte întunecate, preferința pentru teme precum singurătatea, violul, crima. Capote a scris despre oameni marginalizați, oameni care au purtat etichete toată viața
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
ori, Cioclea era la acea vremea deja o celebritate), dar datorită faptului că îi plăcea să cultive versuri eruptive-teribiliste, cu un personaj liric mare amator de grotesc și gesturi de cele mai multe ori teatrale, iar versurile lui aveau o expresie „strident-hiperbolică”, criticii l-au înregimentat printre optzeciști, și chiar cap de serie, adică generației de scriitori considerați ca fiind implantatorii postmodernismului literar în Republica Moldova. E. Cioclea nu e nici șaptezecist și nici cu optzeciștii nu are prea multe afinități, ba chiar și
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
Concursului internațional "George Enescu", la edițiile din 1961 și 1967. În 1968 este laureat al Concursului internațional de pian de la Montreal. Cella Delavrancea, printr-o serie de articole entuziaste, îl face cunoscut într-o perioadă în care era ignorat de criticii oficiali. Reputația sa este în continuă creștere și primește numeroase invitații, atât în Europa de Vest, cât și în Est. Marginalizat de regimul Ceaușescu, i se interzice să mai concerteze în străinătate. În 1979 devine Solist al Filarmonicii "George Enescu" din București
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
dintre Lolita și Humbert. Filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat, iar Sue Lyon, care a interpretat rolul Lolitei, a câștigat un Glob de Aur pentru cea mai bună nou venită în lumea filmului. Criticul de film Gene Youngblood susține că, stilistic, "Lolita" este un film de tranziție pentru Kubrick "făcând trecerea de la un cinema naturalist...la suprarealismul filmelor viitoare". Următorul film al lui Kubrick, "Dr. Strangelove" (1964), a devenit un film cult, fiind astăzi
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
a plăcilor. În 1829, cu ajutorul lui Oliver Cowdery, munca asupra "Cărții lui Mormon" a reînceput și a fost finalizată într-o perioadă remarcabil de scurtă (aprilie-iunie 1829). Smith a zis că i-a returnat plăcile lui Moroni după publicarea cărții. Criticii Cărții lui Mormon susțin că această carte a fost creată de Smith și că porțiuni din ea au fost plagiate din diferite lucrări ce îi erau disponibile lui Smith, de la Biblie(Regele James), "Minunile naturii" și până la un manuscris nepublicat
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Maria Mirabela" este un basm cinematografic în care Ion Popescu-Gopo adaptează într-un stil propriu, plin de ingenuitate și candoare, povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă. Criticul Tudor Caranfil a dat
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Maria Mirabela" este un basm cinematografic în care Ion Popescu-Gopo adaptează într-un stil propriu, plin de ingenuitate și candoare, povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Două fetițe, una bună, alta răutăcioasă, «doi crini cu ochi de poveste», parcurg lumea, în blugi și adidași, contemplându-i misterele și depănând întrebările greu de
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
cuceritoarele șlagăre ale basarabeanului Eugen Doga (Pr. ACIN) pe versuri de Grigore Vieru, cântate de Anda Călugăreanu, Aurelian Andreescu, Mihai Constantinescu și Paula Rădulescu. Pr. Spec Giffoni-Valle, 1982. Motivul literar va fi reluat în Tusea și junghiul.”" Analizând acest film, criticul Ioan Lazăr a afirmat că regizorul Ion Popescu Gopo a fost preocupat în tot cursul carierei sale "„să-și împrospăteze mereu mijloacele, să le asigure un coeficient de sincronism cu mișcarea de idei de pe mapamond”". Acest film care combină jocul
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
războiului din Algeria, Comunitatea Franceză s-a autodizolvat, tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscută independența, după convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales să fie în continuare parte a Franței, căpătând statutul de "departemente" și "teritorii de peste mări". Criticii neocolonialismului au afirmat că noua "Françafrique" este doar o formă mascată a mai vechii guvernări coloniale. Ei au afirmat că în vreme ce de Gaulle recunoștea pe de-o parte independența fostelor colonii, pe de altă parte crea noi legături care să
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
fetiță superbă pe nume Anny-Lee, pe care încearcă să o protejeze cât mai mult de viața publică. Actualmente, familia se află în Paris. Ei își doresc încă un copil. La lansarea primului single, "Moi... Lolita", criticile exprimate au fost variate. Criticii au afirmat că stilul lui Alizée este foarte asemănător cu cel al lui Mylène Farmer. Alții au spus că imaginea de lolita ar fi umbrit calitățile ei de solista. În ciuda acestor critici, unii au fost de părere că muzica este
Alizée () [Corola-website/Science/306432_a_307761]
-
zeilor , în special mantrele lui Hanuman și lui Narasimha , mantre special folosite în exorcism . Tot în timpul ritualului trebuie să existe imagini sau statui ale zeităților hinduse , mai ales ale celor două menționate mai sus , pentru a opri dezlănțuirea puterii demonului . Criticii exorcismului afirmă că așa-numitele "posesii" sunt, de fapt, boli psihice nediagnosticate, iar practicarea exorcismului în asemnea cazuri exacerbează boala și poate fi considerată chiar abuz. Au existat cazuri în care exorciștii au abuzat pe poziția lor pentru câștig financiar
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
nuvelei. Moartea este percepută ca o trecere lină din starea de veghe într-o stare de vis. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să aibă un dublu înțeles. Criticul Nicolae Manolescu scria că „critica a făcut mai multă hermeneutică pe nuvela lui Eliade decât pe oricare alt text al lui, cu excepția, poate, a nuvelei "Pe strada Mântuleasa..."”. Nuvela permite numeroase speculații și trimiteri mitologice, existente și în folclorul fabulos
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
dincolo”), obiceiurile ludice de înmormântare, traiul într-un spațiu atemporal, fără a sesiza că timpul s-a scurs diferit în lumea reală (ca în povestea folclorică „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”), factorii climaterici care produc halucinații și confuzii. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil al lui
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
amintirile sale. Scriitorul eternizează orașul copilăriei și tinereții sale, creându-i imaginea unei porți de intrare în Paradis. București toropit de căldură din „La țigănci” are un aspect balcanic pitoresc de origine caragialiană sau „țigănit și fanariotizat”, după cum îl considera criticul Ion Rotaru. Descrierile străzilor pustii ale Bucureștiului, ale conversațiilor din tramvai sau de pe stradă sau a interiorului exotic și aglomerat al bordeiului îl plasează pe Mircea Eliade în tradiția scriitorilor „balcanici” autohtoni, de la Dionisie Eclesiarhul, Pitarul Hristache și Zilot Românul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa” sunt „trei perfecțiuni”. Criticii literari au evidențiat existența unor asemănări stilistice cu „noul roman francez” și cu romanele sud-americane. Abolirea timpului istoric nu este realizată prin recurgerea la categoriile schopenhaueriene-kantiene ale timpului și ale spațiului (procedeu utilizat de Mihai Eminescu în „Sărmanul Dionis”), ci
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
nuvelei este unul diurn, cu întâmplări ce au loc la lumina zilei, fiind diferit de fantasticul de tip gotic (practicat de E.T.A. Hoffmann și de Edgar Allan Poe) în care misterele se petrec la adăpostul întunericului și a ceții. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”, afirmând că finalul liric al nuvelei „La țigănci” este „probabil, cel mai
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]