13,065 matches
-
mondial, cel putin treizeci și șapte de medalii, în perioada interbelică, cel puțin opt medalii. În deceniile cinci și șase ale secolului trecut nu avem informații să se fi realizat decât medalia centenarului Unirii, în 1959, cu care de altfel debutează medalistica de după cel de al doilea război mondial referitoare la Iași, si medalia centenarului Universității, în 1960. Ritmul aparițiilor în actualitate este de una până la două medalii pe an. Vom face câteva precizări pe marginea considerațiilor statistice de mai
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
același timp că un moment de cotitură în medalistica instituțiilor de învățământ superior din Iași, la care le vom raporta. În medalistica Universității de până în anul 2002 s-au folosit două categorii de reprezentări simbolice: efigiile și edificiile. Procedeul a debutat în anul 1897 pe medaliile inaugurării Palatului Universității din Dealul Copoului ieșean. După cum să putut observa, medalia realizată de Carniol are pe avers prima imagine medalistica a noului edificiu, iar pe revers efigia regelui Carol I, de numele căruia se
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
că secții sau facultăți ale Universității din Iași, au fost căutări și adesea ezitări consumate, după cum vom vedea pe medaliile jubiliare și de protocol ale acestora. Medalistica Universității de Stiinte Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași debutează cu o primă realizare la împlinirea a 75 de ani de învătământ agronomic superior la Iași. Ca imagine simbol este folosită efigia savantului Ion Ionescu de la Brad, pe revers (fig. 49rv), prin care proiectantul medaliei susține ideea că învățământul superior
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cum este și cea din 1983 (fig 55av și 55rv){\cîte 58}. Medaliile respective, deși nu sunt realizări oficiale, comunica prin compoziții și alte reprezentări, interesante mesaje legate de istoria Universității Tehnice ieșene. Medalistica Universității de Medicină și Farmacie a debutat în anul 1979 cu o medalie de expoziție filatelica și numismatica (fig. 56av și 56rv) al carei revers nu comunica mai nimic în legătură cu centenarul Institutului de Medicină și Farmacie, cum se numea instituția academică medicală în vremea respectivă. Este compensata
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
FARMACIE / „GR.T.POPA”. O altă inscripție care completează legenda este plasată puțin în dreapta jos RECTOR / PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR / VASILE ASTĂRĂSTOAE{\cîte 60a}.În stânga jos pe patru falduri de purpura este plasată emblemă instituției. Medalistica Universității de Arte „George Enescu” a debutat abia în anul 2005 când s-au sărbătorit 145 de ani de învătământ artistic modern la Iași și s-au comemorat 50 de ani de la moartea marelui compozitor și interpret George Enescu. Medalia cu dublă identitate, aniversativa și comemorativa, din
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
zonele marginale, iar celelalte jumătăți că fete ale piramidei cu inscripție din zona centrală. Prezența lui Enescu în medalistica românească se datorează unor mari sculptori și creatori de medalii precum G. Stănescu, Ion Jalea, Nestor Culluri, Gheorghe Adoc și a debutat în 1946 la aniversarea a 65 de ani ai compozitorului. La loc de cinste trebuie așezat și proiectantul medaliei în discuție, care comunică mesajul prin imagininea simbol a chipului marelui compozitor și interpret, dar și prin intermediul simbolisticii figurilor geometrice. Efigia
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
contemplatorului prin finețea execuției detaliilor la reprezentările de pe revers și mai ales prin intenția gravorului, reușită de altfel, de a da chipului domnitorului o alura statuara, de efigie română imperiala. Cum spuneam mai sus, în timpul domniei lui Mihail Grigore Sturza debutează și activitatea medalistica modernă din Moldova. Activitatea medalistica românească va urma de acum două direcții. Prima este cea autohtonă, care presupune realizarea medaliilor în țară, cu posibilități locale, în atelierele unor bijutieri români, modeste la început, mai valoroase spre sfârșitul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
susținând o facla), sub care este amplasată inscripția pe patru rânduri: 1859-24 IANUARIE-1959 / CENTENARUL UNIRII / ȘOC. NUMISMATICA ROMÎNĂ / RECUNOȘTINȚĂ, iar sub această, un motiv ornamental alcătuit din frunze de laur. În anul când domnitorul s-a stins din viață, 1873, debutează categoria medaliilor dedicate memoriei acestuia. Atunci, soția celui dispărut, Doamna Elenă, dispune baterea unor medalii cu toarta, de mărimea unei monede mijlocii, confecționate din aur, argint și arama (fig 75av și 75rv). Un an mai tarziu, tot din inițiativa Elenei
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
T.Laurian”. În perioada 1947-1951 a urmat cursurile Facultății de Agronomie din Iași încununate în februarie 1952 cu diplomă de merit. Carieră universitară a fostului student al academicianului Neculai Zamfirescu, sub îndrumarea căruia și-a pregătit și obținut doctoratul, a debutat în anul 1950, parcurgând, prin munca și perseverența, toate celelalte trepte până la cea de profesor universitar și profesor consultant începând cu anul 1996. În bogată carieră a urmat specializări și documentari la Paris, Praga, Leipzig și Giessen, a îndeplinit importante
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
ulterior devenind student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca bibliotecar la Biblioteca de limbi străine a Universității bucureștene, redactor-șef al revistei „Atlas magazin”, redactor al Editurii Lecca-Brâncuși și al Editurii Corint. Debutează în 1968 la „Amfiteatru”, cu un text experimental-dramatic, Exact sau Un câine de vânzare, colaborând apoi la „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Echinox” ș.a. Este prezent în antologia Desant’ 83 cu un fragment, de proză, Șic. A scris piese de teatru, risipite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
Ramuri”, „Pagini dunărene”, „Viața militară”. A fost distins cu diverse premii, acordate de revistele „Ramuri” și „Viața militară” sau de Asociația Scriitorilor din București (pentru romanul Nimic despre fericire, 1984). După perioada de detenție a semnat cu pseudonimul Andrei Rotaru. Debutând târziu, la patruzeci și trei de ani, R. se dovedește încă de la primul volum - Dincolo de așteptare (1967) - un prozator matur, stăpân pe mijloacele de expresie. Nuvelele cuprinse aici - reluate în volumul Oameni și oameni (1973) - se axează pe diverse întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
a Universității bucureștene, este exmatriculat în anul al doilea. Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece ani în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
, Dorina (14.VIII.1887, Bratca, j. Bihor - 2.II.1979, Huningue, Franța), poetă și prozatoare. Debutează cu versuri publicate în revistele bănățene „Fruncea” și „Foaia diecezană”. În 1933 i se publică romanul științifico-fantastic Cataclismul anului 2000, unde se imaginează sosirea unor marțieni care determină o metamorfoză a civilizației de pe Terra. În 1960 I. se stabilește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
din barou. Ca funcționar la Biblioteca Academiei Române, este angajat inițial pentru fondul de manuscrise latine. Redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, de unde a fost exclus în 1959, va fi, peste câtva timp, redactor la Editura Litera. A debutat în 1936, ca licean, cu o traducere, în „Extemporal”, revista Liceului „Mihai Eminescu” din București. Colaborează la „Viața românească”, „România literară”, „Teatrul” ș.a. Ca istoric literar debutează cu volumul Antim Ivireanul și vremea lui (1962) și cu antologia Bucureștii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
exclus în 1959, va fi, peste câtva timp, redactor la Editura Litera. A debutat în 1936, ca licean, cu o traducere, în „Extemporal”, revista Liceului „Mihai Eminescu” din București. Colaborează la „Viața românească”, „România literară”, „Teatrul” ș.a. Ca istoric literar debutează cu volumul Antim Ivireanul și vremea lui (1962) și cu antologia Bucureștii în literatură (1962). Traducătorul se face și el cunoscut prin versiunea românească a Vieții lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir (1960) și a textelor din volumul Proză istorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
psihologie (1968-1972). Lucrează ca psiholog la Spitalul CFR din București (1973), asistentă medicală la Spitalul de Oncologie (1979-1981) și apoi ca redactor corespondent la revista „Vatra” (1990-1996). Suferind din copilărie de tuberculoză pulmonară, este pensionată medical în mai multe rânduri. Debutează în „Tribuna” (1965), iar editorial, cu volumul Sânge albastru (1969). A mai semnat și Basaraba Matei. În 1981 a refuzat premiul Asociației Scriitorilor din București. I s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1996 și în 2000. Ca orice artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Filologie a Institutului Pedagogic craiovean, apoi la Universitatea din Craiova, parcurgând toate treptele didactice, până la gradul de profesor. În 1970 își susține teza de doctorat la Universitatea din București, cu lucrarea Gheorghe Asachi. Viața și opera, publicată în același an. Debutează în 1957, cu versuri, la „Oltenia liberă”. A publicat poezie, proză, traduceri, studii de istorie literară în „Ramuri”, „Tribuna”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra” ș.a. Vocația poetică a lui S. își găsește expresia în câteva volume: Întoarcerea Euridicei (1970), Desen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” din București. Revine la Cluj și lucrează ca „redactor tehnic” la „Almanahul literar”, apoi la „Steaua” până în 1971, când trece, în calitate de redactor-șef adjunct, la revista „Tribuna”, de unde a fost pensionat în 1985. A debutat la „Gazeta de la Turda pentru tineret” (1941), cu studiul Natura în poezia lui Eminescu. Primele poezii, apărute tot acum în aceeași revistă, sunt semnate cu pseudonimul V. Nicolin; cu numele propriu semnează poemul Fața ta, publicat aici în 1942. Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
asigurată de Mihu Dragomir, ulterior în „Gazeta literară” și în „România literară”, cu prezentări de Geo Dumitrescu. Tot acum începe o corespondență desfășurată peste două decenii cu autorul Libertății de a trage cu pușca. Mai scrie la „Tribuna”, „Steaua”, „Axioma”. Debutează editorial cu placheta Fiul rispitor (1994) și e inclus în culegeri literare editate la Ploiești. A mai semnat T.N. Vasile. Trei decenii despart debutul lui V. în presa literară de cel editorial. Întârzierea se explică în primul rând prin biografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
contabil. Urmează cursurile unui liceu evreiesc, apoi Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, absolvit în 1954, și Facultatea de Hidrotehnică a Institutului de Construcții din București (1954-1959). Este inginer la Suceava (1959-1960), Ploiești (1960-1965) și București (1965-1969), apoi cercetător (1969-1973). Debutează în „Povestea vorbii”, supliment al revistei „Ramuri”, fiind prezentat de Miron Radu Paraschivescu (1966). Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Echinox”, „Secolul 20” ș.a., precum și la publicații din SUA, Germania, Franța, Anglia, Italia etc. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Freiburg im Breisgau. Toate evenimentele acestei biografii au fost exploatate în volumul memorialistic Întâlnire cu oameni și idei, publicat postum, în 1995. În perioada studiilor universitare colaborează sporadic cu recenzii și microeseuri la revista „Pagini literare” din Turda, unde și debutează, la „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Coleg de serie cu Grigore Popa, prieten cu Constantin Noica și cu Alexandru Dragomir, V. manifestă un interes deosebit pentru orientările existențiale din filosofia contemporană. Activitatea sa publicistică urmează mai ales această direcție, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
conceptualizare a fenomenelor de pe scena politică. Specificul lexicului politic este configurat de funcțiile pe care le îndeplinește și de interferențele pe care le înregistrează cu alte tipuri de lexic, în special cu cel juridic-administrativ și cu cel publicistic. Analiza semantică debutează cu stabilirea unui inventar lexical, cu indicarea ocurențelor fiecărei unități lexicale în parte, pentru reconstituirea ulterioară a distribuției lor. Semnificația fiecărui cuvânt este reconstruită în cadrul contextului lingvistic imediat, al așa-numitelor colocații, și are ca premisă ideea că sensul cuvintelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
începutul activității în redacția Timpului, poetul evită redactarea editorialelor, sarcină îndeplinită de Slavici, limitându-se la comentarii succinte și la realizarea rubricilor permanente de politică internă și externă. Polemica cu publicațiile care susțin politica liberală (Românul, Pressa, Dorobanțul și Telegraful) debutează la sfârșitul lui noiembrie 1877, cu articolul "Unde dai și unde crapă", în care gazetarul ironizează garda națională, stârnind reacțiile gazetelor liberale. În articolul "Pro domo", din 5 ianuarie 1878, Eminescu face prima declarație cu privire la prezența sa și a lui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vreme când nu se puteau ataca obiceiurile și personalitățile de-a dreptul, adevărate înlocuitoare ale presei politice în ce privește ascuțișul, profund tăios al pamfletului"230. Pe acest fond se produce afirmarea personalității jurnalistice a lui Mihai Eminescu. Chiar dacă activitatea publicistică eminesciană debutează încă din anii 1870, confirmarea gazetarului se realizează odată cu intrarea în redacția Timpului, când Eminescu ajunge în atenția colegilor de breaslă și a publicului cititor printr-un discurs jurnalistic inedit, expresie a libertății de gândire și a refuzului oricăror bariere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Română și director al Centrului Cultural Român din New York. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Teatru”, „Lettre internationale”, „Dilema” ș.a. Semnează cronică dramatică, de film și de carte, colaborează la emisiuni culturale la posturile de radio și televiziune. Debutează în cenaclul revistei „Amfiteatru”, în 1979. Volumul de început, Iluzii pe cont propriu, apărut în 1981, cuprinde poeme intimiste cu o coerență interioară și o „frumusețe de mucava”, în care se simte la tot pasul artificiul poetic, consecință a febrilei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]