14,387 matches
-
a rămas acolo și a continuat spre Sud fără să facă prea multe pentru a îl elibera pe Sandwich. Pe de altă parte, Kempthorne, cu a treia divizie a Escadrei Albastre, a trecut sub vânt de "Royal James" luptând cu divizia neerlandeză corespunzătoare, și s-a mulțumit să trimită doar o barcă "ca să vadă cum stă situația". În acest moment Brakel, care s-a distins la Medway în 1667, a executat manevra curajoasă de a-și aduce nava sa "Groot Hollandia
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Sweers pe "Olifant" 82. Viceamiralul din Amsterdam proteja o altă navă incendiară, comandantă de Daniel van Rijn, un alt erou de la Medway, lansând-o asupra vasului lui Sandwich căruia a reușit să îi dea foc. Navele incendiare englezești din propria divizie au eșuat să elibere nava incendiară neerlandeză, niciuna din ele nereușind să fie alături de nava lui Sandwich. "Royal James" a ars până la linia de plutire și cea mai mare parte a echipajului a pierit. Încercând să se salveze de la bord
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
parte a bătăliei a fost "Henry" 82, secundul lui "Royal James", care după ce a scăpat de o navă incendiară a fost abordată și capturată, căpitanul ei Francis Digby fiind ucis. Mai târziu "Henry" a fost recapturată de către "Plymouth" 60 din divizia lui Jordan cu ajutorul supraviețuitorilor propriului echipaj, dar nu a mai putut lua parte la bătălie. În centru De Ruyter pe "Zeven Provincien" 80 și Van Nes pe "Eendracht" 76 împreună cu alte câteva nave neerlandeze au început să atace nava amiral
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
centru De Ruyter pe "Zeven Provincien" 80 și Van Nes pe "Eendracht" 76 împreună cu alte câteva nave neerlandeze au început să atace nava amiral a Ducelui de York, "Royal Prince" 100, care inițial se afla oarecum în vânt față de restul diviziei sale cu excepția navei "Victory" 82, aflată imediat la pupa. Nave incendiare au fost consumate fără efect de ambele părți. Zărind ușor de departe stindardul Ducelui de York, De Ruyter i l-a arătat timonierului său: ""Acesta este omul nostru!"". Lângă
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
continuat la babord pentru încă 6 ore timp în care escadrele englezești s-au reformat treptat, dar suferind avarii grele în același timp. "Cambridge" 70 și "Resolution" 70, care navigau în fața lui "St Michael", au fost ambele forțate de focul diviziei lui Sweers să iasă din linie, cea dintâi pierzându-și căpitanul, Sir Frescheville Holles, iar "Victory", care le-a luat locul în linie, a fost dezafectată și ea. Nava neerlandeză "Stavoreen" 48 a fost capturată de "Greenwich" 60 iar o
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Chicheley de pe "Royal Katherine"), în timp ce o a treia, "Jaarsveld" 48, și-a pierdut toate catargele și a reușit să scape cu dificultate. La ora 17:00 "St Michael" ajunsese atât de avariat încât Spragge a reușit să treacă înainte cu divizia sa și să își reia locul oficial în linie, iar când acest lucru a fost realizat Ducele de York a devis să își părăsească a doua navă amiral și să își ridice steagul pe "London" 100, nava lui Spragge aproape
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pierduți au fost Sandwich, Cox pe "Prince", Digby pe "Henry", Holles pe "Cambridge", Hannum pe "Triumph", Pearce pe "St George", Waterworth pe "Anne", commandantul Yennis al unei nave incendiare, și Des Rabesnières, șeful de escadră al celei de-a treia divizie franceză. Printre răniți s-au numărat Haddock de pe "Royal James", Des Ardents pe "Tonnant" și Magnou pe "Excellent". Chicheley de pe "Royal Katherine" a fost luat prizonier. De ambele părți exista destul de multă nemulțumire față de comportamentul anumitor indivizi. Printre aliați principala
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
care va veni mai târziu), ci cea a lui Haddock și a altor ofițeri din Escadra Albastră contra lui Jordan pentru eșecul acestuia de a-l despresura pe Sandwich, și a lui D’Estrées împotriva lui Du Quesne, comandantul primei divizii franceze, pentru a fi păstrat o distanță prea mare față de inamic. Este greu de spus cât de justificate erau aceste acuzații; per ansamblu opinia modernă este favorabilă lui Jordan și este clar că cel puțin Ducele de York a considerat
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
John Harman ca vice-amiral și pe Richard Beach pe "Monmouth" ca contra-amiral; Jordan și Kempthorne și-au păstrat rangurile dar au fost mutați din Escadra Albastră în cea Roșie. În escadra franceză postul de șef-de-escadră a celei de-a treia divizii și funcția de căpitan a lui "Superbe", vacante la moartea lui Des Rabesnières, au fost date temporar lui De Verdille de pe "Invincible". La neerlandezi Sweers și De Haen au fost făcuți temporar locotenent-amiral și, respectiv, vice-amiral de Amsterdam, iar Van
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și 1 de mitraliere, urmând a se completa restul batalionului după eliberarea integrală a plășii. În primăvara anului 1919 în pragul Ofensivei din Aprilie, Corpul s-a transformat în "Regimentul 86 Infanterie" - fiind scos de sub autoritatea Consiliului Dirigent și alocat "Diviziei a 2-a de Vânători" a Armatei Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la Țebea pe 2 martie, regimentul fiind încadrat trupelor neorganice. În structura
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
din fostele depozite de la Alba-Iulia ale Armatei Austro-Ungare, iar susținerea financiară a fost asigurată de către Consiliul Dirigent prin Dr. Ioan Suciu. Pentru ofensiva preconizată unitatea a fost încadrată Grupului de Sud al Armatei din Transilvania, urmând să lupte alături de trupele "Diviziei a 2-a" în linia întâi, pornind din regiunea Hălmagiu-Brad (mai puțin Roșia). Înaintarea diviziei pe văile celor două Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Consiliul Dirigent prin Dr. Ioan Suciu. Pentru ofensiva preconizată unitatea a fost încadrată Grupului de Sud al Armatei din Transilvania, urmând să lupte alături de trupele "Diviziei a 2-a" în linia întâi, pornind din regiunea Hălmagiu-Brad (mai puțin Roșia). Înaintarea diviziei pe văile celor două Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
-a" în linia întâi, pornind din regiunea Hălmagiu-Brad (mai puțin Roșia). Înaintarea diviziei pe văile celor două Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După eliberarea din 19 aprilie a Beiușului, regimentul a preluat numele localității. Căpitanul Florian Medrea a menționat în compunerea
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
părinți, (n. 23 mai 1869 - d. 28 septembrie 1939, Zürich) a fost un militar român din Primul Război Mondial, unicul fiu al lui Dimitrie A. Sturdza și al Zoei Cantacuzino. A îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 7 Mixtă și Diviziei 8 Infanterie în campaniile anilor 1916 și 1917. A fost un copil precoce, primind de la o vârstă fragedă o educație aleasă prin intermediul unor profesori germani și francezi de la care a învățat să scrie și să citească în mai multe limbi
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
la generalul Iacob Lahovari, ministrul de război, care a aprobat în aprilie 1900 prelungirea cu un an a concediului. Stagiul la Marele Stat Major s-a încheiat la 15 iunie 1900 după care a fost mutat la Hanovra, la comandamentul Diviziei 6, Corpul 3 Armată. Prin Înaltul Decret nr. 2470 din 8 decembrie 1900 a fost avansat la gradul de căpitan, cu o întârziere de 2 ani față de colegii de promoție. La 14 octombrie 1901 își încheie perioada de pregătire în
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
Major General și comandant al comandant al Școlii militare de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie și comandant al Regimentului 1 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 7 Mixte, în perioada septembrie - decembrie 1916 și al Diviziei 8 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/4 ianuarie 1917 - 7/20 ianuarie 1917. La 6 februarie 1917, părăsește comanda și dezertează la inamic.
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 6 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul " Nicolae Popescu ".
Regimentul 6 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337442_a_338771]
-
a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 5 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărăști și A Treia Bătălie de la Oituz. În această campanie, regimentul a fost comandat de colonelul " Anton Lupașcu ".
Regimentul 5 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337441_a_338770]
-
a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de colonelul " Alexandru Cihoski ".
Regimentul 7 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337443_a_338772]
-
luxoase. Acest sistem pornea în mod automat încălzirea, aerul condiționat, și chiar pe amândouă, în funcție de setările termostatului și de temperatura ambientală, menținând în mod automat temperatra setată de conducătorul mașinii. Compresorul era de asemenea importat din America, fiind produs de divizia Harrison a General Motors. Cu mult mai modern decât contemporanul Cadillac, care încă era dotat cu o osie motoare în partea din spate a autovehiculului, și deopotrivă mai rapid și mai mare decât automobilele Rolls Royce și Cadillac, modelul 6
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
de regizorul chileano-german Gustavo Graef-Marino și produs de Peter Abrams, Robert L. Levy și Natan Zahavi pentru studiourile Tapestry Films și Trimark Pictures. Coproducători au fost Peter Bandera, Jonathon Komack Martin și Darin Spillman. Consilier militar a fost generalul de divizie Vasile Mihalache. Filmările au avut loc în România (la București), Italia (la Roma), Bosnia-Herțegovina, Croația și Muntenegru , începând din 3 octombrie 1998. Colaboratorul român al companiilor producătoare a fost Castel Film. Filmările s-au desfășurat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Interne
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
sezoanele 2000-2001 și 2001-2002, echipa a ocupat locul al treilea în sezonul regulat. În sezonul 2009-2010 clubul a terminat pe locul 16 în Super Liga Turcă și a retrogradat. Din 2010 până în 2013 echipa era una de mijlocul clasamentului în divizia secundă din Turcia. În 2013, Doğuș Holding a devenit sponsorul principal al echipei, ceea ce a dus la transformarea instantanee a clubului într-unul bogat și ambițios club. În sezonul 2013-2014, a câștigat liga a doua din Turcia și a promovat
Darüşşafaka SK () [Corola-website/Science/336498_a_337827]
-
decenii (1888-1906). Începând din 1891, a fost decan al Lawrence School.Shaler a fost numit director al Kentucky Geological Survey în 1873, îndeplinind această funcție până în 1880. În 1884 a fost numit geolog la US Geological Survey, fiind responsabil cu divizia atlantică. El a fost comisar pentru agricultură al statului Massachusetts, în momente diferite, și a fost președinte al Societății Geologice din America în anul 1895. De asemenea, a servit doi ani ca ofițer al Uniunii în Războiul Civil American. La
Nathaniel Shaler () [Corola-website/Science/336517_a_337846]
-
invitați, Nick constată că este singurul care are invitație și că toți ceilalți au venit neinvitați și dorește să-l cunoască pe acest domn misterios. Jay Gatsby i se prezintă după ce se asigura că ambii au făcut parte din aceeași Divizie în război. Ulterior, Daisy intru cu masâșina în amantă lui Tom. Această moare, iar soțul ei îl suspectează pe Gatsby, astfel că acesta îl omoară și apoi se sinucide. La înmormântarea lui Gastby nu a venit nimeni, doar Nick, tatăl
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Brigăzii 4 Infanterie, comandant al Diviziei 2 Infanterie, șef de stat major al Corpului 1 Armată și Inspector General al Geniului. A comandat Divizia 2 Infanterie în cel de-Al Doilea Război Balcanic. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 3 Armată, în
Constantin Tănăsescu () [Corola-website/Science/333463_a_334792]