14,797 matches
-
colțurile camerei și Începând deja să se prăfuiască. Dar În nici un caz n-aș schimba grajdul și țarcul ăsta pe hangarul lui moș Victor și toată Încropeala aia de Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Oh, sfinte Dumnezeule, dacă n-ar fi fost părințelu’ cine știe cât mi-aș mai fi rupt oasele pe-acolo, și uite-mi-l acum pe prințișorul ăsta mulatru stimulându-și de zor dorul de ducă și de pricopseală. Se plimbă În sus și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
grumazul lui, agățându-se, Îndesându-se În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i durere și Întristare. * Cât Îl mai așteptasem amărâții de noi, sfinte Dumnezeule, și ce-a mai răscolit părințelul Andrei prin toate centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vlăguit, sunt terminat, sunt bătrân, mi s-au tăiat picioarele respirația și nu mai am mult până ce eu Însumi voi cădea. Lasă-l, Relule, i-ajunge! Ce dracu’ ai cu el? Nu lui, mie Îmi ajunge. Nu mai pot, sfinte Dumnezeule, nu mai pot, am obosit și-am Îmbătrânit și-am să mor Înainte să mă văd scăpat, am să mă târăsc pe brânci cu respirația tăiată prin țarcul și grajdul ăsta de căcat și n-am să mai apuc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
capu’ nostru. — Păi ce treabă are? Ce vină are el? Când ți-am spus să-l lăsăm În tren, tu nu și nu, că văr-tu, că neamu’ tău și sângele tău, că mă-sa și cu mă-ta... Sfinte Dumnezeule, ne facem păcate aiurea. Îl omorâm și p-ăsta și p-ormă și pe mută și pe Pepino, ca să știm o socoteală. Hai, las-o... Mai ai banii ăia? — Banii-s aicea. Se bătu cu mâna peste buzunar. — Câți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții mă-ti, vere, și pe-ai lu’ Gilbert, că știam eu ce știam și mai mult presimțeam. Din seara aia când am făcut baie am presimțit. Ceva s-a răsucit În mine văzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de zi și ceas de ceas nevoia să-i iau gâtu’, să-i rup o mână sau un picior, ceva, să-l pun cumva pe liber dacă tot nu ne ducea capul cum să-l scoatem afară din țarc. Sfinte Dumnezeule, să-l văd odată dus la tac-su la Caracal ori la Motănica, să dispară odată, și tot strângeam din dinți și Încercam să mă mint, ce naiba oi avea eu cu el, cu neamu’ meu și sângele meu, oare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi, și tocmai auzi când ne spusese să stăm acasă, nu observase lipsa Steluței, că Florinel e desigur pe sus și văd că și tatăl prietenilor lui s-a Înființat aici. Numai japița asta de vameș ne mai lipsea, sfinte Dumnezeule, m-a cam luat gura pe dinainte aseară lăsându-l să Înțeleagă că azi i-o eliberăm pe Steluța. A luat-o de bună, și n-aveam la ce să le-o ascundem celor prezenți că Steluța s-a eliberat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de două degete. Îmi spuneam că-n situația mea și-a părințelului nu văd cum ar mai scăpa Hansi din cotineața asta de grajd, cât e el de doi metri și lat În umeri de nu Încape pe ușă, sfinte Dumnezeule și sfinte tare și sfinte fără de moarte, auzi ce mai poate să dea din el: - Și dacă o Începe vreun război, o să fie și mai rău. Care dracu’ război, că războiu’ e În toi. E un măcel atotcuprinzător În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-am făcut ca să ne omoare? - V-am spus ca să știți ce vă așteaptă. Nu mi-e nici mie ușor, și la prețu’ ăsta să ziceți mersi. Suntem În război, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi risc pielea pentru un rahat de zece mii de lei. Da’ am zis că treacă, și numai de obrazul lui Pepino, că i-am promis și el a tot insistat. - Mmmmâââomoarămmmmââ... omoarămmm... omoară! - S-o fută pe mă-sa! Sfinte Dumnezeule, cum o să tragă În noi?! N-or s-ajungă ei! - Și să ne căcăm la capu’ lor să le stea-n loc de cruce! N-or să aibă ei zile! Lasă, părințele, bine că-l avem pe Hansi cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
boscheți. - V-am spus că nu-i de glumă cu ăștia, spuse Carol. Îngenuncheat În iarbă ca pentru rugăciune, Hansi Își trecea mâinile prin plete gâfâind și scuipând. - Să vedem până mâine... O să mergem la Pepino În noaptea asta. - Sfinte Dumnezeule, uite, vin cărți pe gârlă, se minuna Andrei băgându-și În ochi catastiful aruncat de mine pe mal. Care ai un foc să vedem ce-i asta? Carol aprinse bricheta și citi: - Omagiu. Uniunea Scriitorilor din România. Dacă le-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Însângerate de combinezoane negre și uniforme kaki, e doar un decor, e doar un decor, prafu’ și pulberea s-a ales de dictator! Atunci am văzut prin fum un bătrân nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna În ciorba copiilor și nepoților, sfinte Dumnezeule, a murit ea mămica mea Felicia, a murit tăticul meu contabilul de cursă lungă, au murit Pepino și Hansi și văru’ Vasile și atâția alții, nu se mai termină-n veci șirul morților. Ba bine că și-au luat de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al tău studios, care-și dădea aere cu Medicina și Teologia... - Numai eu, Ortansa, el În nici un caz. Tocmai am auzit c-a scăpat peste graniță. Da’ să știi că eu eram ăla căzut În nas după tine, oh, sfinte Dumnezeule. - Chiar Îmi era dor de voi. Râse: eram curioasă ce-o fi cu voi, ce camioane mai reparați până le faceți praf... - Trebuia să ne cauți dacă-ți era dor. Trebuia să mă cauți, Ortansa. Am avut atâta nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Însă altfel de bani sunt ăștia pe care-i am acum la mine. I-am căpăptat trudind din greu la o istorie atotcuprinzătoare, pe care uite-o dând pe răscoale, uite-o cum fierbe și se varsă pe jos, sfinte Dumnezeule, rămăsesem cu cinci mii când am ajuns la miezul nopții În Gara de Nord. Atunci mi-am amintit că de fapt ieșisem să-i cumpăr niște portocale lui Gabriel și deja Îmi Încolțise În minte planul de a lua un tren care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căutături desărnându-le, dar ei continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla de istorie, Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din mijlocul melodiei. Se duse să mai ia două halbe de bere, și o pizza, tot pentru mine, s-o mănânc toată eu, văru’ lui bun, neamu’ lui și sângele lui, cât de dor i-a fost de mine, sfinte Dumnezeule, dar am reușit să-l conving s-o facem jumătate. Printre mese se răspândea un grup de fete și băieți În blugi rupți și cu basmale legate peste frunți ca pirații, când Laur mă Întrebă dacă m-a prins Revoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale. O clipită, doar, cât o bătaie de inimă grăbită, îl privi speriată, iar cu amândouă palmele își înnăbuși un strigăt.. „Doamne, Dumnezeule !”, de frică pentru viața nepotului ei. Bătrânul zăcea în pat, cu o lumânărică aprinsă într-o ceașcă, la cap... Pe Tudor, tătâne-tu, se forță bătrânul să vorbească, cu răsuflarea tot mai grea, l-au „ridicat”.. și l-au dus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre crengi huruind. „ .. Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înțelepciunea Ta cea negrăită, ai făcut pe om din țărână..!”, Tudosă rostea, rar, molcom rugăciunea pentru morți.. „ - Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor dorințe.. de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se opresc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de moarte, o moarte cumplită... liniștea se coborâ iar pe pământ, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Se înnoptase demult... un vânt răcoros, adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Păun”, și i-l întinse... „ - Na, Gheorghiță, mămăică-mamă... că, ț’a ci tari săti, mamă..!”. Dar n-apucă să se apropie.. că, un răcnet cu înjurături, îi tăie vorba... „ - Să nu se apropie nimeni de tâlhar !.. foc, fără somație ‚nțăles !.. Dumnezeii și paras..!”. „ - Săru-mâna, tușă Ilinca... săru mâna !”, Baltă, netulburat de grosolănia milițianului, încercă să-i zâmbeasca cu buzele strivite, dar cu ochi strălucitori. „ - Mișcă-te, banditule.. mișcă-te !.. Icoana și parastasu..!”, răcni un milițian și-i împinse câteva paturi de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
n-o avut parte de-o minune..”, mi-am zis cu amărală, în gând. „ - Ce fel de Dumnezeu ești, Doamne ?!.. mă pomenii murmurând, Nu vezi cât te-a rugat..?!”... Un val de revoltă, simții că-mi rupe pieptul împotriva unui Dumnezeu nedrept și nemilos. „ - Fii liniștit, omule, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului !” îmi șopti rar un gând. Încet-încet, trupul mi s-a spălat de toată povara fierbințelii. Dintr-o privire, fiecare, ne-am numărat în tăcere.. pentru a câta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Teatrului Național.. ș. a. A urmat un al doilea mare război, cu cortegiul de lipsuri și dureri, dar mai ales cumplitele bombardamente ale avioanelor angloamericane și rusești, care l-au distrus în mare parte. L-a apărat Dumnezeu, ori teama de Dumnezeu a celor din avioane, ocolind măcar bisericile și o parte din clădirile și edificiile importante.. „Sistematizarea”, însă, n-a iertat nimic. Ziduri, bolți centenare și pereți de cetate, peste care au trecut bombele ultimului război, nămeții grei, vijelii năvalnice, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lividă și ochii înlăcrimați... Valuri de regrete surde năvăliră din toate părțile.. Sufletele ni se umplură de întuneric,.. În clipele acelea ni se păru că se dărâmă toată viața, că se abăteau asupra noastră tot felul de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și al dreptății !”, îmi trecu prin minte un gând ca o disperare. „Adevărul așteaptă, să se răzbune în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit !”. Un fior mi-a străbătut toată făptura. Dinspre Biserica ce strălucea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-și revedea colegii și școala care i-a înfrumusețat sufletul... îmi frângea inima de durere. Spera bietul de el, într-o minune dumnezeiască... dar ea n-a venit. Din nou un val de revoltă îmi năvăli în suflet, împotriva unui Dumnezeu nemilos. Dar, vorbele lui Bistriceanu: „Numai unu’ de-am fi venit, și tot...”, îmi mai mulcomi sufletul. Întâlnirea noastră scurtă, mult prea scurtă, dar încărcată de emoția amintirii acelor locuri și oamenilor, scumpi nouă, care au fost demult... mi a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]