13,416 matches
-
un simulacru de proces, 31 de ofițeri și 16 brigadieri au fost judecați nu pentru crimă, ci pentru neglijență în serviciu". Dr. Eusebiu Munteanu consideră drept genocid regimul de exterminare practicat în lagăr. Înfometarea era permanentă, pur și simplu te durea de foame, își amintește doctorul Eusebiu Munteanu. Vasile Nicolae, cel care și-a turnat colegii, a primit, drept recompensă pentru descoperirea grupului subversiv, suma de o mie de lei. Și a continuat, la fel de fructuos, activitatea de delator plătit. N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la mama noastră, câte a făcut pen- tru noi și câte a făcut mai ales pentru tine. Să ajungi să faci o școală, să ajungi la Operă, și uită-te cântând în bodegi de doi bani, nu crezi că o doare destul ? — Poftim ? ! Asta crezi tu că fac eu ? — Păi, cam asta faci, Cristiane. Când știu că aveai un mare vis și te văd acum, înconjurat de așa-ziși prieteni cu zecile și sutele și femei care-ți toacă banii obținuți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apucă să ia curba, și gloanțe în toate direcțiile. Nimeni nu mai știe de el însuși, d-apoi de celălalt. — Cristi, ești bine ? întreabă Fernic, după ce se verifică cu mâinile pe toate părțile. Nu avea decât câteva julituri și îl dureau șoldurile de la aterizare. Cristi ! Nu se vedea aproape mai nimic. Era un întuneric ca moartea, unde doar greieri și broaște se auzeau. — Cristi ! Sunt bine, sunt bine, răspunde într-un târziu. Am nime- rit aici, într-un fel de mlaștină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine, sunt bine, răspunde într-un târziu. Am nime- rit aici, într-un fel de mlaștină, fir-ar mama ei... Am noroi și-n chiloți. Cred că mi-am rupt piciorul, abia pot să-l simt și dacă-l simt, doare ca naiba, nu pot să-l mișc. Fernic îl găsește în câteva secunde după voce. Se apleacă înspre el și intră și el în noroi. — Da, pare o băltoacă asta, naiba știe... Te poți mișca ? — Nu... — Hai că te trag
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ai reușit ? — Uite-aici am găsit o șipcă lipsă, de unde am apucat zdravăn, numai Dumnezeu cred că a scos-o... Și picioarele mi le-am băgat sub scaune... — Hai să te-ajut... și Fernic îl trage ușor pe Pribeagu. Te doare ceva, oasele, mâinile, picioarele ? — Sufletul, monsieur Ionel, sufletul mă doare. Că eram în față și am pierdut toți banii... Doamne, dă -i naibii de bani, Sachi, îți arde de glume ? — Și mă gândeam, monsieur Ionel, cât stăteam acolo, că trebuie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am apucat zdravăn, numai Dumnezeu cred că a scos-o... Și picioarele mi le-am băgat sub scaune... — Hai să te-ajut... și Fernic îl trage ușor pe Pribeagu. Te doare ceva, oasele, mâinile, picioarele ? — Sufletul, monsieur Ionel, sufletul mă doare. Că eram în față și am pierdut toți banii... Doamne, dă -i naibii de bani, Sachi, îți arde de glume ? — Și mă gândeam, monsieur Ionel, cât stăteam acolo, că trebuie să plătim și trăsura, și caii acuma, nu ? Fernic începe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie. Oasele parcă stau să se sfărâme, iar capul te doare ca și cum sângele ar îngheța pe dinăuntru și ți-ar crăpa craniul. Așa frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie sau febră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se rugau în fiecare noapte, fără pic de lumină și căldură deseori, pentru tatăl lor, să-i fie bine în lumea de dincolo, și nu înțelegeau exact că n-au să-l mai vadă niciodată ; cum amorțeau uneori și îi dureau oasele pe dinăuntru, cum închideau ochii cu junghiuri și frisoane ; cum a murit Victor, băiatul din vagonul de lângă ei, care avea doar cu doi ani mai puțin decât Cristi, însă n-a rezistat ; și cum l-au îngropat lângă calea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din viața sa. Deși în același an lansase și Kirițescu aceeași piesă a lui Tagle Lara, dar cu versurile lui, șterse față de varianta lui Pribeagu, interpretată într-adevăr de Manole Stroici, cum se zvonise : „Și pe tine or să te doară“. Dar fără niciun folos. A trecut ca și cum nici n-ar fi fost. O imitație ieftină, se spunea, a capodoperei lui Cristi și Pribeagu. Pariul poetului fusese câștigat. A simțit el de pe atunci cum Zaza va intra rapid în mințile și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dar e greu acum, nimeni nu mă știe și nu stă să afle cine sunt, sunt Cristian Vasile și-atât. Ei nu știu că marele Cristian Vasile le are și el pe ale lui, dacă le-ai spune că mă doare burta, mare nenorocire ar fi. Nici nu-s om pentru ei, pentru ele. Se apropie de mine ca de un zeu, nu ca de un bărbat. Care ar vrea și el să fie mângâiat, dojenit, ascultat, nu, mamă ? — Dar nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vorbește, las-o să vorbească, fiecare zice-n fel și chip, nu trebuie să le pui la suflet. — Dar nu-i vorba de mine aici, ce-ți veni ? Dar despre cine-i vorba, nu mă-nnebuni ? — Că pe mine mă dor lucrurile astea, că atâta înțelege lumea din ceea ce sunt și fac, că sunt jidov e altă poveste. Dar aici e vorba de domnișorul Cristian și atât. — Păi, atunci, tocmai, lasă-l pe el să decidă dacă mai vrea sau nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întregi, în fiecare zi, fără oprire, în căutarea unei piese nemuritoare. Trecuseră deja câțiva ani de când nu mai colabora cu al său „Sachi“, și nici că-l mai văzuse la față pe fostul său amic, de care îi era așa dor uneori, însă nu ducea lipsă de textieri talentați, care îi trimiteau întruna versuri, și fără vreo pre- tenție, doar ca să aibă onoarea de a fi compus ceva cântat de Cristian Vasile. Era Pribeagu încetase, dar lăsase în urmă peste douăzeci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu, mamă ? Dar lasă patronii, ce-ar zice oamenii când s-ar duce la spectacol și ar fi anunțați că n-aș mai apărea ? Asta pentru o simplă răceală, să nu mai zic că pe mine nu trebuie să mă doară capul, spatele sau, Doamne ferește, să am vreo febră. Nici vorbă de vreo depresie, că îi fac pe toți să plângă, aș cânta numai de jale, cu un glas plângăcios și stins, râde Cristi. Mai mult, nu am voie să am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bucur că v-ați întors, într-un final, am fost foarte îngrijorată. — Și eu mă bucur, tanti Apostolescu. Și eu... Atât i-a spus, după care a mai lenevit câteva minute, simțindu-și pe rând toate vânătăile și rănile. Îl durea tot corpul și mai ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și cum fiecare celulă din corp reînvie, odată ce apa o învă- luia. Era tot mai cald, iar mirosul împuțit pe care îl prinsese dispărea ușor, ușor. I-a venit să se și pișe la un moment dat și l-a durut. Un jet gros, brun și sângeriu i-a țâșnit din penis și simțea că parcă i se despică. Apoi, treptat, s-a înmuiat și a căpătat o culoare aproape normală. — E bine să fii viu, nu ? i s-a părut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce urmează, pentru că știm, nu sunteți nici primul și nici ultimul căruia i se întâmplă nefericirea, exact același lucru au pățit și marii soliști ai Franței, ai Italiei, ba chiar și ai Germaniei. Tangoul e pe moarte, și oricât vă doare, vă înțelegem, trebuie să recunoașteți că jazzul este acum la modă. Melodiile vesele încântă lumea, pline de zâmbete și de ritm nebunesc, cu puțin dans pe scenă și o glumiță, asta se caută acum. — Dumneavoastră cu siguranță aveți o părere
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește-te... Mi-e frig... Groaznic de frig... Îmi tremură și măduva din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc, Ionele ! Și tot ce am pe mine e o nenorocită de cârpă. — Ai salteaua, amice. — Și ce, vrei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
facă înainte de a părăsi casa de pe Cobălcescu. Fantoma doamnei Apostolescu, care se stinsese și ea cu câțiva ani în urmă, i-a apărut în oglindă și i-a zâmbit, în timp ce Cristi a început să se bărbierească migălos. — Mi-e tare dor de dumneata, tanti Apostolescu, de cafe- lele dumitale tari și ceaiurile fierbinți cu care îmi începeam ziua. — Și mie, zâmbește bătrâna. Mai ții minte cum îți alungam admiratoarele înflăcărate care te căutau în fiecare zi ? De când m-ai părăsit, crezând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
informație și de deschidere spre lume, românii sunt astăzi mari privitori la televizor. Pot să aleagă Între cinci-șase posturi naționale (plus altele mai puțin importante) și mai multe canale străine (franceze, germane, italiene, CNN, Euronews...). Și asta pare normal. Trecutul doare tot mai puțin, nemulțumirile sunt mereu ale prezentului. Lucrurile s-au inversat. Înainte de 1989, oamenii aveau ceva bani, dar nu prea găseau ce să facă cu ei. Astăzi, cu bani se poate obține orice: de la hrana cea de toate zilele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
drept încurajare, în același timp confuz din pricina faptului că o fetiță atât de mândră că a învățat alfabetul trebuia să citească și Împăratul muștelor. - Știu alfabetul, declară ea cu mândrie. A B C D E F... - Scumpo, pe Bret îl doare rău capul. Te cred pe cuvânt. G H I J K L M N ... - Poți să verifici mai târziu sunetele produse de litere. E excelent, drăguță. Jayne? - ... O P Q R S T U V ... - Jayne, nu vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-aș fi speriat pe cei mici, conform convingerii directorului școlii. M-am simțit atât de penibil - a fost un moment de răscruce, sincer -, încât a fost ultima oară când m-am costumat. A fost foarte jenant. Încă mă mai durea să-mi amintesc cum stăteam singur în bancă în timp ce colegii mei evoluau în fața copiilor extaziați. Mă așteptam ca Robby să mă găsească instantaneu mult mai interesant decât ar fi crezut înainte. O tăcere stânjenitoare puse stăpânire pe bucătărie. Toată lumea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casă. Larma copiilor care se jucau undeva în vecini - strigătele lor de surpriză și dezamăgire asociate cu viața - m-au calmat pe moment, iar Xanax-ul mi-a sporit fluxul sanguin într-atât încât puteam inspira și expira fără să mă doară pieptul. - Am alunecat pe chestia asta azi-noapte, am zis în cele din urmă, apoi am adăugat, înainte de a mă putea controla: Ce a făcut-o? - Ce a făcut-o? întrebă el. Păi e un fel de mâzgă lipicioasă. Grădinarul făcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Aimee Light’s și în casa mea, știam acum că mă mințise, chiar mai grav - simțeam asta cu un fior premonitoriu - că indiferent care fuseseră intențiile sale, încă nu se sfârșise. Mă simțeam un pic amețit, iar carnea mă durea din lipsă de somn și de hrană pentru că nu mâncasem nimic în afara unui biscuit cu brânză, iar când am ieșit de la registratură m-am pomenit uitându-mă pierdut spre Commons - zona plată, centrală a campusului. Fusese zăpușeală toată dimineața, aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot mai mult, iar norii care fierbeau dedesubt își schimbau permanent forma. Semănau cu valurile, creasta, coama spumoasă spărgându-se pe mii de plaje. Ochii mei continuau să verifice oglinda retrovizoare pentru a vedea dacă eram urmăriți de ceva. Mă durea undeva cum va reacționa Sarah după ce va fi observat că păpușa ei dispăruse. Va trebui să se obișnuiască, dă-i înainte. Scriitorul observă că nu ne îndreptam spre facultate, menționând iarăși Numere Minus. Foarte calm i-am comunicat scriitorului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]