12,690 matches
-
Post" în anul următor, cu o apariție trimestrială ca un fel de revistă pentru cei nostalgici. La începutul anului 1982, dreptul de proprietate asupra "Post" a fost transferat către Benjamin Franklin Literary and Medical Society, companie fondată în 1976 de către editorul revistei "Post", Dr. Corena „Cory” SerVaas (soția lui Beurt SerVaas). Revista s-a concentrat acum pe teme legate de medicină și sănătate; într-adevăr, site-ul revistei inițial a menționat că „credibilitatea "The Saturday Evening Post" a făcut-o un
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
a fost o revistă britanică tipărită între anii 1817 și 1980. Ea a fost fondată de către editorul William Blackwood și a fost inițial numită "Edinburgh Monthly Magazine". Primul număr a apărut în aprilie 1817 sub redacția lui Thomas Pringle și James Cleghorn. Revista nu a avut succes, iar Blackwood i-a concediat pe Pringle și Cleghorn și
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
parodiat Byronmania comună în Europa și i-a înfuriat pe John Keats, Leigh Hunt și William Hazlitt referindu-se la operele lor ca „Școala de Poezie Cockney”. Stilul controversat al revistei i-a adus necazuri atunci când, în 1821, John Scott, editor al , s-au luptat în duel cu Jonathan Henry Christie cu privire la declarațiile calomnioase din revistă. John Scott a fost împușcat și ucis. Până la mijlocul anilor 1820 Lockhart și Maginn au plecat la Londra, primul pentru a edita "Quarterly" și al
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
lucrare. În noiembrie 2011, în alt raport din "BMJ" în care a fost dezvăluit cu date brute faptul că în pofida spuselor lui Wakefield din "The Lancet" copii din cercetările sale nu au avut boli inflamatorii intestinale. Medicii, reviste medicale, și editorii au făcut declarații legând acțiunile frauduloase ale lui Wakefield de diversele epidemii și decese. Michael J. Smith, profesor de pediatrie la Universitatea din Louisville, un "expert în boli infecțioase care a studiat efectele controversei legate de autism pe ratele de
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
și vinurilor bune, a fost unul conștient; "gourmand" și "gourmet" au dobândit conotația lor modernă mai întâi în almanahurile lui Grimod, care, printre alte inovații, au fost primele ghiduri de restaurante. Succesul "Almanahurilor" i-a încurajat pe Grimod și pe editorii săi să publice periodicul lunar "Journal des Gourmandes et des Belles", care a apărut pentru prima dată în ianuarie 1806. Consiliul de redacție era format din prieteni (acei ""Dîners du Vaudeville"") care se întâlneau săptămânal la "Hôtel Grimod de La Reynière
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
din Bourges, dar a demisionat doi ani mai târziu cu scopul de a intra în Societatea lui Isus. După ce a petrecut doi ani la Bourges el s-a întors la Paris și a început o corespondență cu Fronton du Duc, editor al operelor Sfanțului Ioan Gură de Aur. În 1605 a devenit iezuit, a predat retorica la Reims (1609), La Flèche (1613) și la Collège de Clermont (1618). În ultima perioadă, el a început o corespondență cu episcopul de Orléans, Gabriel
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe tema antisemitismului intitulată " F. Aderca și problema evreiască" (publicată în 1999 de Editura Hasefer din București).
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
Billboard 200", cu vânzări de 324.000 exemplare în prima săptămână, stabilind și recordul pentru cel mai difuzat cântec al platformei Spotify în prima zi de la lansare (9,6 milioane de ori). Ulterior, Lamar a apărut pe coperta "Rolling Stone", editorul Josh Eells scriind că este „incontestabil cel mai talentat rapper al generației sale.” Pe 17 mai 2015, Lamar a interpretat alături de Taylor Swift în remixul oficial al piesei „Bad Blood”, apărând și în videoclip. Single-ul a ajuns în vârful
Kendrick Lamar () [Corola-website/Science/336771_a_338100]
-
ar fi penetrat mainstream-ul în felul în care Kendrick Lamar a făcut-o cu "To Pimp a Butterfly". Sincronizarea sa este impecabilă. În mijlocul cazurilor de brutalitate a poliției și tensiune rasială din America, el scuipă versuri crude și agresive,” iar editorii "Pitchfork Media" notează: „I-a forțat pe critici să se gândească profund la muzică. E un album compus de cel mai bun rapper al generației sale.” Producătorul Tony Visconti a spus că albumul "Blackstar" (2016) al lui David Bowie a
Kendrick Lamar () [Corola-website/Science/336771_a_338100]
-
Torremozas, condusă de , cu patru poeme: ¿Te imaginas? (Îți imaginezi?), Huida incandescente (Fugă incandescenta), Y los jinetes llegaron (Au ajuns și călăreții) și Con diez palomas vino (A venit cu zece porumbei). Această a fost prima colaborare dintre scriitoare și editor, , urmată de altele, până la decesul ambelor , la o diferență puțin mai mare de un an. Doi ani mai tarziu, a publicat la Bilbao volumul A través de mi noche (Prin noaptea mea), în Studiul de Proiecție Editorială (Estudio de Proyección
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Italiani". În scrieri ca "L'andazo" (1968), "La corruzione" (1984) sau "Tre squili per Lola" (1989) descrie suferința societății italiene. A scris romanul istoric și polițist "I sicari di Trastevere" ("Ucigașii din Trastevere") - Mazzucco descrie uciderea prin înjunghiere a unui editor la Carnavalul din 1875. "I sicari di Trastevere" este singurul său roman deși a intenționat să scrie și alele. În 1976 a scris o istorie a teatrului - "L'avventura del cabaret" ("Aventura cabaretului"). a fost și traducător, autor de povestiri
Roberto Mazzucco () [Corola-website/Science/336855_a_338184]
-
vor lucra cu sclavi negri, nelăsându-le oportunități celor care nu au sclavi. Ca atare, "" a fost un conflict între forțele anti-sclavie din și forțele pro-sclavie din Sud pe tema problemei . Termenul de „Bleeding Kansas” a fost inventat de către republicanul , editor la ""; violența sa a indicat că este puțin probabil un compromis, și, astfel, a prefigurat Războiul Civil. Prin Compromisul Missouri din 1820, Congresul a păstrat un oarecare echilibru al puterii politice între Nord și Sud. În mai 1854, Legea Kansas-Nebraska
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
, librar și editor român de origine cehă (n. 18/30 aprilie sau 30 aprilie/12 mai 1830, Săcele, jud. Brașov - d. 6/18 septembrie 1896, București), a întemeiat cea mai importantă librărie și editură românească din cea de a doua jumătate a secolului
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
public în noul Laceno d'Oro. În afară de Premiul Camillo Marin, este atribuit, de asemenea, începând din anul 2008 Premiul Giacomo d'Onofrio pentru cel mai bun artist debutant. În memoria criticului de film Pietro Bianchi În memoria actorului, scenaristului și editor de film Kim Arcalli În memoria regizorului Pier Paolo Pasolini În memoria regizorului Pietro Germi În memoria regizorului Giampaolo Bernagozzi, numai la ultimele două ediții. În memoria criticului de film Filippo Sacchi
Festivalul filmului neorealist de la Avellino () [Corola-website/Science/337064_a_338393]
-
face multe acuarele. Unii consideră (ex. Arhitectul-artist Gheorghe Leahu) că acesta activitate era o supapa de alinare sufletească a arhitecților din timpul comunismului. S-au scris două cărți despre marele architect Gheorghe Simotta: cartea “Arhitect Gheorghe Simotta” de Irina Patrulius (editor), Rodica Ianași (editor), Gheorghe Simotta, Editura Simetria 2003 și cartea “Gheorghe Simotta - între noblețe și arhitectura” de Cornel Samara, Editura Sfanțul Ierarh Nicolae. Toate prezintă atât biografia arhitectului, cât și realizările lui în domeniul arhitecturii în România cât și ca
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Unii consideră (ex. Arhitectul-artist Gheorghe Leahu) că acesta activitate era o supapa de alinare sufletească a arhitecților din timpul comunismului. S-au scris două cărți despre marele architect Gheorghe Simotta: cartea “Arhitect Gheorghe Simotta” de Irina Patrulius (editor), Rodica Ianași (editor), Gheorghe Simotta, Editura Simetria 2003 și cartea “Gheorghe Simotta - între noblețe și arhitectura” de Cornel Samara, Editura Sfanțul Ierarh Nicolae. Toate prezintă atât biografia arhitectului, cât și realizările lui în domeniul arhitecturii în România cât și ca acuarelist. Volumul "Arhitect
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
mass-mediei ca "extensii a omului" de către Marshall McLuhan: „Mass-media nu este un pseudopod pentru extinderea corpului uman. Ea urmează logica de creștere care lasă o istorie scrisă în urma ei”. (Kittler în "Geschichte der Kommunikationsmedien". În: Jörg Huber, Alois Martin Müller (editori): "Raum und Verfahren".) În consecință, el consideră că literatura scrisă se va manifesta prin scrierea de programe de calculator și prin inscripționarea continuă pe circuite integrate: „După cum știm și pur și simplu nu spunem, nici o ființă umană nu mai scrie
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Detskaia literatura". Începând din anul 1963 editura a avut o filială la Leningrad. În 1980 editura a fost decorată cu ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de literatură artistică. În ceea ce primește tirajul și numărul de foi tipărite, "Literatura artistică" era una dintre primele edituri sovietice, aflându-se în 1980 pe locul II, în urma editurii Prosveșcenie. În anii 1980-1990 indicatorii activității editoriale a editurii au fost
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
Abraham B. Yoffe (în ) (14 martie 1924 - 21 iunie 2008), care a devenit cunoscut mai târziu cu pseudonimul (în ), a fost un jurnalist, scriitor, editor șicritic literar israelian, născut într-o familie evreiască din Basarabia (care făcea parte pe atunci din România). În timpul vieții sale a publicat cronici literare și cărți de critică literară în presa din Israel. Yoffe s-a născut în orașul Bălți
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
operelor literare ca spectator implicat. Aceste cărți contribuie în mod fundamental la înțelegerea unei perioade și a atmosferei literare de la începuturile existenței statului Israel. A obținut mai multe premii: premiul Fichman, premiul Talfir, premiul Bernstein, premiul Societății Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică din Israel (ACUM), premiul pentru literatură al primului ministru (1996) și premiul pentru traducere al Ministerului Educației (2000). Yoffe a decedat pe 21 iunie 2008, în urma unei boli pulmonare. Yoffe a fost apropiat de generația de scriitori din
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
() a fost un fotojurnalist și formator de talente din România, devenind, în timp, un reper în profesia de fotojurnalist. Fotojurnalist, editor foto și co-fondator, în 2001, al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI), și-a început cariera de fotoreporter în 1991, în redacția Curierului Național. Începând cu 1993, a organizat și condus departamentele foto ale celor mai importante publicații românești
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
a început cariera de fotoreporter în 1991, în redacția Curierului Național. Începând cu 1993, a organizat și condus departamentele foto ale celor mai importante publicații românești, precum Jurnalul Național, Evenimentul zilei și Cotidianul. În perioada 2007-2011, Mihai Vasile a fost editor șef al departamentului foto din cadrul agenției de presă Mediafax. A colaborat cu cele mai importante agenții de presă internaționale, precum Reuters, Associated Press și , fotografiile fiindu-i publicate în The Washington Post, The Telegraph, The Guardian, Daily Mail, Der Spiegel, Corriere
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
Mulțumesc mult oamenilor care au votat, mulțumesc echipei cu care am realizat acest videoclip - Peter Gutter și Jose D Rodriguez care au produs videoclipul cu mine și lui Khaled Mokhtar care a făcut o treabă foarte bună că DOP și editor al clipului. Și bineînțeles, familiei mele care m-a susținut enorm de mic, în special tatălui meu, Marian Dima care a pornit de jos și a muncit să asigure un viitor mai bun copiilor lui. Lui îi dedic acest premiu
Matei Dima () [Corola-website/Science/337153_a_338482]
-
este o editură germană, înființată în 1950 și recunoscută, în general, ca fiind unul dintre editorii europeni de top de cărți de literatură. Rădăcinile sale provin din partea „arianizată” a editurii S. Fischer Verlag. În ianuarie 2010 sediul central al companiei s-a mutat de la Frankfurt la Berlin. Suhrkamp a declarat faliment în 2013, în urma unui îndelungat
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
Printre primii autori care a publicat la editura Suhrkamp au fost Hesse, Rudolf Alexander Schröder, Hermann Kasack, T. S. Eliot, George Bernard Shaw și Bertolt Brecht. Siegfried Unseld s-a alăturat firmei în 1952, a devenit coproprietar în 1957 și editor la moartea lui Suhrkamp în 1959. El a condus până la propria sa moarte în 2002. Sub conducerea lui Unseld, editura s-a concentrat pe trei domenii majore: literatura germană din secolul al XX-lea, literatura în limbi străine și științele
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]