13,885 matches
-
fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o frumoasă zi de duminică. Vă amintiți desigur că eu eram stăpânul absolut și de necontestat al caprei căreia, în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bilanț al timpului petrecut aici și nu reușesc deloc. Mai bine mă ocup de cele trei plante (firave) în ghivece de plastic, așezate pe pervazul ferestrei. Mi-au ținut de urât de-a lungul iernii canadiene și mi-au dat iluzia verdelui. Va trebui să renunț și la ele, le voi dărui unei doamne bibliotecare de la secția "Film", mare iubitoare de plante. Mi-a promis că va avea grijă de ele. Este ora 22, trebuie să mă întorc în campus, sunt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altfel. Dar uitând de vocație, ucigând orice întrebări în legătură cu această problemă - principala victimă e claritatea. Și noi sângerăm, zilnic, confuz... Probabil că și pentru a fi clar trebuie să ai vocație. Căci vocația însângerării, a pierderii de sânge și de iluzii, o avem. 17: Creșterea taxei de scont în Statele Unite și Canada; pe 18 - în Belgia, pe 20 - în Olanda. Se înseninează; în aceste dimineți reci, Crowhurst străbate drumul tradițional spre Capul Bunei Speranțe, ruta cliperelor, a corăbiilor încărcate cu lână
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
durabil - dar ni se dă și o viață mai scurtă cu trei secunde... Atâta ingratitudine îți poate frânge creionul. Ar fi o soluție: să trecem la cercetătorii științifici, oameni care - după același studiu - dețin „mortalitatea cea mai scăzută”; cu puțină iluzie, ne-am încânta viața la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul redacțional: scriem repede - murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cele cu doi ochi nu e aparent nici o diferență, la magazie. Oricine le poate confunda. Și atunci eu, fiindcă o scenă este lumea, asta e indiscutabil, mă zbat să părăsesc teatrul din Rennes, să caut o altă operetă, fără iluzii în ce privește rolul, dar un teatru în care să am o minimă siguranță că armurierul și regizorul de culise - azi, oamenii cei mai importanți într-un spectacol - sunt cât de cât capabili să deosebească gloanțele oarbe de cele mioape. Moartea subită
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și nouă nu ne scapă acest amănunt. Obișnuiți astfel cu moartea, noi, colecționarii de ziare, trăim ca incineratorii de la crematoriu, ca oamenii de serviciu ai institutelor medico-legale. Învârtindu-ne, ca și aceștia, printre atâtea cadavre, noi, colecționarii de ziare, avem iluzia că moartea nu ne poate atinge. Dar azi, rătăcită printre două sinucideri, trei demisii și patru atentate, aflăm că: „Stockholm 17 (Agerpres) Un cetățean suedez în vârstă de 60 de ani a fost găsit mort prin sufocare în apartamentul său
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în canonul literar impus de regimul comunist (Lucia Demetrius, Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc). Slugi mereu dispuse să scrie întru gloria partidului, aceștia sunt primele nume din lungul șir al oportuniștilor scoși la iveală de regimul comunist, care au trăit cu iluzia că o relație bună cu partidul poate asigura unui scriitor o glorie nemăsurată. Nu a fost să fie așa, unii dintre aceștia (și ne gândim în primul rând la Mihai Beniuc) căzând în dizgrație și uitare cu mult înaintea prăbușirii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și de atâtea ori tragică a națiunii noastre, care a spus adevărul la bine și la greu; care n-a făgăduit în gol, ci a mobilizat; care n-a ascuns, ci a indicat calea de rezolvare; care n-a fâlfâit iluzii, ci a spus tuturor: «Iată, acesta este drumul de urmat, acestea sunt greutățile pe care trebuie să le învingem, acestea sunt posibilitățile noastre în etapa actuală; totul depinde de noi; toate sunt ale noastre: și bucuriile, și amărăciunile, și succesele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mine, am votat. A fost prima dată și ultima. Bunicuța analfabetă și adusă de spate care a rugat în fața mea pe tovarășii care se ocupau de organizare să-i arate cum să-l voteze pe Iliescu mi-a anihilat orice iluzie de eficiență a votului. Sau uluirea lor când mărturiseam francezilor că nu numai că nu-s feministă, dar că treaba asta mi se pare o porcărie, o invenție ca să ațâțe pe oameni unii împotriva altora... Privirea compătimitoare pentru netoata care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
si un test. Poate că acești ani au fost necesari pentru ca noi, oamenii de rând, să înțelegem cine suntem. Am văzut ce înseamnă viața fiecăruia dintre noi când țara este condusă de oameni necinstiți. După patru ani de zile de iluzii destrămate, ne-am blazat, spunând că toți sunt necinstiți și fură când ajung la putere. Astăzi constatăm că puterea care a condus țara a acționat în folosul fostei nomenclaturi comuniste și nu în beneficiul societății. Tot astăzi îi blamăm pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de revolta poporului și că foarte curând după aceasta, la 4 august 1789 Adunarea Constituantă a votat desființarea privilegiilor feudale ale nobililor francezi, la 26 august adoptând Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Ba chiar și-au făcut iluzia moșii noștri buni, atunci când împăratul Napoleon plecase în neinspirata sa campanie rusă, că acesta, după ce «l-a bătut fain frumos» pe împăratul Austriei va trece și pe aici în drumul său și va face ordine, iar lor le va face
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
președinția lui Petru Groza, care deși fost moșier, mare oportunist, era cunoscut ca politician cu vederi de stânga, apreciat ca om de casă al intereselor sovietice. Petru Groza e cel ce înfăptuiește o a treia reformă agrară în România dând iluzia țăranilor, ostașilor abia întorși de pe front că noua putere de orientare sovieto-comunistă va coborî fericirea pe pământul românesc. Pe baza legii reformei agrare din 23 martie 1945 au fost expropriate toate proprietățile moșierești ce depășeau 50 ha., proprietățile funciare aparținând
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dinainte de război, pe firma măcelăriei scria «La Gogu» și când intrai în prăvălie găseai carne. În timpul comuniștilor pe firmă scria «Carne», iar dacă intrai în prăvălie îl găseai pe Gogu. Se inaugurează așa dar o perioadă în care poporul trăiește iluzia unei oarecare liberalizări a vieții cotidiene. Șeful statului Gh.Gh.Dej, pentru impertinența de a fi refuzat să plătească bir în continuare e chemat la Moscova și sancționat cu o iradiere discretă, după care, câteva luni mai târziu mai aveam și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și cred că Tinerețile lui Daniel Abagiu este o astfel de carte cinstită cu sine însăși. Antiliteratură, gombrowiczism, privire ingenuă asupra epocii ceaușiste : e cu neputință să discuți cartea lui Cezar Paul-Bădescu în afara acestor trăsă turi. Dar nu-mi fac iluzia că prin asta am spus totul. E în această scriere și un - nomen odiosum ! - inefabil, ceva ce criticul nu va putea să exprime, dar pe care cititorul îl va simți din plin. E farmecul ei, solidaritatea pe care-o simți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
caut ca pe un mort drag, printre ruine, după o catastrofă. Eu pretind încă și acum că ceea ce am afirmat întâi e adevărat... Totuși, dacă mă-nșel? Dacă sunt, și de data aceasta, ca de atâtea alte ori, victima unei iluzii? Sau dacă ambele supoziții sunt exacte, dar ideea și planul întreprinderii mele nu s-au precizat decât la confluența celor două impulziuni misterioase? Din fericire, îndoiala aceasta e un simplu proces al meu, numai al meu, al spiritului meu. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a ființei noastre? Și atunci ce valoare, ce statornicie, ce siguranță mai poate el oferi, când personalitatea noastră se schimbă, nu numai în cursul fazelor capitale ale existenței, dar chiar în durate extrem de scurte, sub influența a cine știe ce emoție, speranță, iluzii, temeri sau impresii fugitive?... Vorbind de Carnetele lui Ludovic Halévy, de curând apărute la Paris, Jacques de Lacretelle face următoarea confesiune: Am observat adesea ce greu lucru e de a prezenta, în paginile unui jurnal, imaginea exactă a vieții noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am făcut vreodată. Pân-atunci nu umblasem decât cu trăsura, pe drumuri de țară și pe drumuri de munte; căci Piatra nu dobândise calea sa ferată decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu acele care se referă la viața mea din liceu. Bucurii și tristețe. Tristețe, de ce? N-aș putea-o lămuri. Tristețe vagă, fără cauze precise, fără cauze inteligibile. Dacă memoria mea afectivă nu mă înșeală, dacă nu sunt victima unei iluzii, atunci pot spune că n-am simțit în tot timpul acela nici o bucurie, după care să nu fi urmat un sentiment de zădărnicie și de vagă nemulțumire. M-am îndoit adesea de acest lucru, și nu l-aș mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știu bine că faima locurilor și lucrurilor aceste care nu mai sunt (care nu mai sunt și nu vor mai fi așa cum au fost) o exercită nu numai asupra celor ce le-au cunoscut odată dar și asupra altora. Pentru ca iluzia să fie complectă, în paginile ce urmează voi considera trecutul drept prezent și, în raport cu el, prezentul drept viitor. În felul acesta, ori de câte ori voi spune "aici e cutare lucru" va trebui să se-nțeleagă "aici a fost odată acel lucru"; ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc, din cauza statuei lui Ștefan cel Mare, capodopera lui Frémiet, una din cele mai frumoase și mai vii din toate statuile echestre ale Europei. E o iluzie a mea (iluzie în care s-amestecă sentimente născute în ambianța locală și nutrite de ambianța aceasta) sau "Ștefan cel Mare" de la Iași e superioară parizienei "Jeanne d'Arc" din Place de Rivoli, operă legitim celebră a aceluiași artist? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc, din cauza statuei lui Ștefan cel Mare, capodopera lui Frémiet, una din cele mai frumoase și mai vii din toate statuile echestre ale Europei. E o iluzie a mea (iluzie în care s-amestecă sentimente născute în ambianța locală și nutrite de ambianța aceasta) sau "Ștefan cel Mare" de la Iași e superioară parizienei "Jeanne d'Arc" din Place de Rivoli, operă legitim celebră a aceluiași artist? Nu cei aproape zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al sintaxei, al prozodiei, al evoluțiunei limbilor și al istoriei literare. El a trecut mai departe; și cu ajutorul disciplinei școlare am ajuns să avem în fine revelația miracolului antic, să prețuim tezaurele sale neîntrecute, s-avem din când în când iluzia că ne găsim în fața sufletului divinului Platon, a geniului lui Aristot și să gustăm armonia, de esență superioară și unică, a operei lui Homer, de a căror existență, vai!, atâți muritori pe pământul acesta n-au nici o cunoștință. De bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acestuia, nedreptățile, durerile, aberațiile lui, și de a simți crescând în mine toată nemulțumirea, toată neliniștea și toată revolta pe care mi le inspirau. Toate aceste lucruri sporeau desigur încrederea în mine, în forțele mele, în misiunea la care aveam iluzia că particip. Căci știam bine că mișcarea cu care căutam să pun de acord actele mele avea o amploare și o măreție considerabilă, că ea nu privea numai un colț obscur al umanității, un grup uman oarecare, ci toată societatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu puteam înțelege cum ordinea aceasta, egalitară până la mecanizarea vieții și la dezagregarea individualităței, care trebuia să desființeze cea mai mare parte din cauzele de neînțelegeri, de lupte și de injustiții, dar din care fatal urma să dispară emulația, curiozitatea, iluziile, neprevăzutul, adică tot ce face varietatea și farmecul vieții, cum acea ordine nouă, astfel construită va putea realiza odată fericirea pe pământ? Aceste toate, le spuneam în mine, atunci; în raport cu ce știam atunci despre Revoluțiunea socială; și sub influența lecturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]