15,723 matches
-
-se de beții și șotii pe deoparte și nutrind un profund dispreț, invidie și antipatie față de cei cu viitorul asigurat datorită apartenenței la familiile bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul Cartierului latin Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile onorabile ale celorlalți clerici din biserică, precum pe comandantul jandarmeriei pariziene, magistratul () Robert d’Estouteville și pe soția sa, pe Regnier de Montigny tatăl a doi preoți la Saint-Benoît care vor avea
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
râul Siret a fost cunoscut sub numele de "Hierasus" (adică Sfanțul, în limba greacă), denumire sub care apare în "Geographia" lui Ptolemeu (circa 87 d.Hr. - circa 165 d.Hr.). În lucrarea să "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, voievodul cărturar Dimitrie Cantemir descrie astfel acest râu: ""Și Șiretul este un râu al Moldovei, venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia, curge spre miazăzi și se varsă în Dunăre prin două guri. E un râu
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
în munca de teren Victor Păcală nu și-ar fi putut realiza monografia, economistul Aurel Brote, învățatul popa Bratu de la sfârșitul secolului al al XV-lea, înscris în registrele Sibiului ca translator, om care a trebuit să cunoască limbile germană, latină și slavonă pentru a-și putea îndeplini sarcinile, compozitorul și profesorul Petru Severin, Eugen Goga, fratele poetului, călătorul Maniu Lac. În sec. XVIII - XX, timp de 200 de ani s-au succedat 7 generații din familia Barcianu - preoți cărturari, memorandiști
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
centru industrial și financiar din Chile. Generează peste 45% din PIB-ul țării. De asemenea, orașul este, împreună cu Buenos Aires și cu Săo Paulo, unul dintre cele mai mari centre financiare din America de Sud. Anumite instituții internaționale precum ECLAC (Economic Commission for Latin America and the Caribbean) își au sediile în Santiago. Recent, datorită puternicii creșteri economice și stabilității economiei chiliene, multe companii multinaționale au optat pentru Santiago drept cartierul lor general în regiune. Comunicațiile cu celelalte localități naționale și internaționale sunt realizate
Santiago de Chile () [Corola-website/Science/299533_a_300862]
-
sau Lacul Gardno și niște bancuri de nisip din care cel mai lung este Peninsula Hel. Orașele cele mai populate din regiune sunt Gdańsk, Szczecin, Gdynia, Koszalin, Słupsk, Stargard Szczeciński, Stralsund și Greifswald. Cuvântul "Pomerania" este un împrumut din denumirea latină desemnând această regiune. Denumirea latină este un calc semantic din cuvântul german cu același sens, "Pommern". Toponimul german vine în schimb de la denumirea pomeraniană "Pòmòrze", formată din tulpinile protoslave "*po" ("după", "prin", "lângă") și "*more" sau "*morě" ("mare"). Din același
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
bancuri de nisip din care cel mai lung este Peninsula Hel. Orașele cele mai populate din regiune sunt Gdańsk, Szczecin, Gdynia, Koszalin, Słupsk, Stargard Szczeciński, Stralsund și Greifswald. Cuvântul "Pomerania" este un împrumut din denumirea latină desemnând această regiune. Denumirea latină este un calc semantic din cuvântul german cu același sens, "Pommern". Toponimul german vine în schimb de la denumirea pomeraniană "Pòmòrze", formată din tulpinile protoslave "*po" ("după", "prin", "lângă") și "*more" sau "*morě" ("mare"). Din același sursă protoslavă provin denumirile în
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
pentru ordinele minore (hirotesie) și impunerea mâinilor pentru ordinele majore (hirotonire). Cei care au primit ordinele minore nu sunt considerați clerici în aceeași măsură în care sunt considerați cei care au primit ordinele majore. În trecut, Biserica Catolică de rit latin avea patru ordine minore și ordinul subdiaconal ca ordin major, care le erau conferite candidaților la preoție "pro forma", înainte de a ajunge diaconi. ordinele minore și subdiaconatul nu erau considerate sacramente, și ca urmare a Conciliului Vatican II, au fost
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
episcopii anglicani nu sunt valide datorită formei în care sunt administrate. Cu toate acestea, preoții și episcopii anglicani care se convertesc la catolicism sunt de obicei hirotoniți sau consacrați imediat, pentru a fi valizi. În tradiția Bisericii Catolice de rit latin, ordinele sacre nu pot fi administrate împreună cu sacramentul căsătoriei, decât până la primul nivel (diaconatul), cu aprobarea episcopului și numai în cazul în care persoana care cere acest lucru rămâne diacon permanent. În tradiția Bisericilor Catolice răsăritene și în Biserica Ortodoxă
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
echivalente ale diecezelor: prelaturile teritoriale, abațiile teritoriale, vicariatele apostolice, prefecturile apostolice și administrațiile apostolice permanente." "Mai pot fi considerate Biserici particulare și grupurile de Biserici locale care împărtășesc o tradiție specifică liturgica, teologica și canonica, si anume Bisericile de riț latin, care formează Biserică Română, și alte Biserici de riț oriental, sau Biserici Orientale, care au fost recunoscute prin Decretul Conciliului Vatican ÎI despre Bisericile Catolice Răsăritene "Orientalium Ecclesiarum", ca ""biserici particulare sau rituri"". În teologia catolică, comuniunea Bisericii Catolice se
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
de riț oriental, sau Biserici Orientale, care au fost recunoscute prin Decretul Conciliului Vatican ÎI despre Bisericile Catolice Răsăritene "Orientalium Ecclesiarum", ca ""biserici particulare sau rituri"". În teologia catolică, comuniunea Bisericii Catolice se realizează prin comuniunea Bisericilor particulare, de riț latin sau oriental, cu Episcopul Romei, care este considerat capul vizibil al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ Romanæ Ecclesiæ). Deși neoficial sintagma este folosită doar pentru Bisericile de riț latin, Sfântă Biserică
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
de riț latin sau oriental, cu Episcopul Romei, care este considerat capul vizibil al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ Romanæ Ecclesiæ). Deși neoficial sintagma este folosită doar pentru Bisericile de riț latin, Sfântă Biserică Catolică este constituită în egală măsură de Bisericile de riț latin și de Bisericile orientale, aflate în comuniune. Conform Codului Canonic al Bisericii Catolice din 1983, Biserici particulare sunt considerate doar Bisericile locale legal constituite (Can. 373: "Unius
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ Romanæ Ecclesiæ). Deși neoficial sintagma este folosită doar pentru Bisericile de riț latin, Sfântă Biserică Catolică este constituită în egală măsură de Bisericile de riț latin și de Bisericile orientale, aflate în comuniune. Conform Codului Canonic al Bisericii Catolice din 1983, Biserici particulare sunt considerate doar Bisericile locale legal constituite (Can. 373: "Unius supremae auctoritatis est Ecclesias particulares erigere; quae legitime erectae, ipso iure personalitate iuridica
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
O arhidieceză este o dieceză superioară celorlalte dieceze din provincia eclesiastică, datorită dimensiunilor sale sau din rațiuni istorice. Arhidieceza este condusă de un arhiepiscop. În Biserica latină, arhidiecezele sunt de obicei și mitropolii, având dieceze sufragane. În acest caz, arhidieceza este condusă de un arhiepiscop mitropolit. De exemplu, Arhidieceza de București este și sediul provinciei metropolitane, având sufragane diecezele de Iași, Satu-Mare, Oradea și Timișoara. O arhidieceză
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
primele două tezaure. În Evul Mediu aici era situat un pod de vamă peste Someș, pod ce se afla în proprietatea mănăstirii (abației) benedictine (romano-catolice) de la Cluj-Mănăștur. Taxele încasate pentru trecerea podului constituiau principala sursă de venit a abației. Denumirea latină și maghiară a localității amintesc și astăzi de acest pod. Prima menționare documentară a satului Apahida este din 1263 cu numele "Apathida". Inițial sat cu populație majoritar maghiară {necesită citare}, devine după anul 1600 un sat românesc. Pe teritoriul comunei
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
emis în 1337, aflat în relație directă cu documentul din 1340. Din păcate, nici unul dintre documentele de atestare nu s-a păstrat, data primei mențiuni documentare reieșind direct sau indirect din acte ulterioare. Cel mai vechi document, redactat în limba latină, păstrat în transcriere, referitor la satul Cubleșu Someșan datează din 1310, iar cel similar referitor la Panticeu datează din anul 1343. Documentul din 1343 conține o trimitere la documentul emis în 1314 referitor la Panticeu, motiv pentru care acest an
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
trimitere la documentul emis în 1314 referitor la Panticeu, motiv pentru care acest an este considerat momentul primei atestări documentare a satului. Documentul de atestare a satului Dârja este menționat de Kádár József, iar actul redactat de asemenea în limba latină, în anul 1340, s-a păstrat doar în rezumat. Cubleșu Someșan. De la prima atestare documentară până în prezent, satul Cubleșu Someșan (mag. Magyarköblös) este menționat constant în documente în forma Kubulus (1306, 1310), Kublus (1320), Kwblus (1329), Hublus (1332), Chubulus (1355
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
o refacere a acoperișului turnului cu sprijinul nemijlocit al preoților reformați Bóne Lajos și Márkus Endre. Locașul de cult are un număr important de inscripții, multe datate în secolul al XVIII-lea, majoritatea în limba maghiară, dar și în limba latină. Locurile alese pentru așezarea lor au fost tavanul, balcoanele, altarul și primele două bănci din fața sa, amvonul, clopotul mare și cel mic. De altfel, amvonul și tăblițele cu inscripții de pe balcon sunt realizate de meșterul Sipoș David, în secolul al
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
fost adoptate în timpul pontificatului Papei Ioan al XXIII-lea și al pontificatului Papei Paul al VI-lea, printre acestea aflându-se și aspecte ale celui de-Al doilea Conciliu de la Vatican. Printre cele mai criticate reforme se află înlocuirea Mesei latine tridentine cu Novus Ordo Missae. Mulți sedevacantiști obiectează împotriva celebrării mesei în limba națională, în ciuda faptului că au existat dispoziții cu privire la celebrarea mesei în limba localnicilor mai înainte de pontificatul lui Ioan al XXIII-lea. Cum opinia multor teologi catoici este
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
disputei în jurul continuității l-au constituit revendicările naționale formulate de românii din Transilvania, în special prin Supplex Libellus Valachorum (secolul al XVIII-lea). Considerat cel dintâi program politic, memoriul se bazează pe scrierile Școlii Ardelene, care fac referire la originea latină și la vechimea poporului român. Reprezentanții Școlii Ardelene au ajuns să susțină, împotriva evidenței, caracterul exclusiv latin al limbii române. Lucrările din secolele secolul XVIII și secolul XIX au apărut, semnificativ, pe fundalul eforturilor românești de emancipare din Transilvania și
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Libellus Valachorum (secolul al XVIII-lea). Considerat cel dintâi program politic, memoriul se bazează pe scrierile Școlii Ardelene, care fac referire la originea latină și la vechimea poporului român. Reprezentanții Școlii Ardelene au ajuns să susțină, împotriva evidenței, caracterul exclusiv latin al limbii române. Lucrările din secolele secolul XVIII și secolul XIX au apărut, semnificativ, pe fundalul eforturilor românești de emancipare din Transilvania și Banat, populația românească pe atunci încă nefiind recunoscută ca națiune. Teoria roessleriană, era în fond, o reacție
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
inscripții precum cea de la Tomis din secolul III: „Eu, Skirtos, dacul de condiție liberă...”;obiecte de origine dacică, precum vasele dacice din secolele II-III descoperite la Romula, așezare colonizată masiv cu veterani romani), răspândirea creștinismului (majoritatea cuvintelor sunt de origine latină: „biserică”, „Dumnezeu”, „înger”, „cruce”) sunt dovezi ale continuității daco-romane. -Retragerea aureliană trebuie înțeleasă ca părăsirea Daciei romane de către armată, funcționari și oamenii din aparatul administrativ. După cum menționează istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Începuturile vieții romane la gurile Dunării, țăranii au
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
în principiu de către creștini în timpul slujbei în care primesc tainele de inițiere creștină, iar în mod uzual de toți clericii, îndeosebi la liturghie. Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească στιχάριο ("stixhárion"), de la στείχω ("stéixho" = “a pune în rând”). În limba latină se cheamă «alba», datorită nuanței acestui veșmânt liturgic. În limba română, în limbajul uzual, cuvântul “stihar” se folosește, prin extensiune, de asemenea pentru a vorbi de dalmatică. Din cele mai vechi timpuri ale creștinismului, catehumenii veneau pentru botez îmbrăcați în
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
un Kantakouzenos care înfrânge pe invadatori și restabilește ordinea în zonă. Același ofițer este pomenit în lucrarea Anei Comnena de mai multe ori, întotdeauna în termeni laudativi. Ultima menționare a acestui Kantakouzenos este din anul 1107 cu prilejul luptelor cu latinii cruciați în frunte cu Bohémond de Tarent. După acest capitol mențiunile despre membrii familiei lipsesc timp de aproape o jumătate de veac, când apare un Ioan Cantacuzino, general în slujba împăratului Manuel I Comnen, căsătorit cu Maria, sora Eudoxiei țiitoarea
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
în timpul Antichității Târzii și al Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elvetia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elvetia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]