13,698 matches
-
a dus la răscoala lui Bar-Kochba din anul 132 și a ținut trei ani de glume proaste și moarte prin sabie pînă ce romanii i-au căsăpit pe majoritatea răzvrătiților. Dar ei aveau și alte obiceiuri la fel de condamnabile care fac obrazul subțire al imoralului și revelatului iudeo-creștinism. Pe lîngă templul din Ierusalim funcționa un mare bordel în care își găseau desfătarea chinuiții rabini, leviții și alte lepre cu pofte nesățioase și puturoase. Aici își aveau sălașul de desfrîu femeile ,,kedeșe”, dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se întorc în Alexandria și scot armele dosite din timp in ghetou, făcîndu-le un nou măcel grecilor și egiptenilor pînă ce au scăldat orașul în sîn-ge. pretinzînd că au executat o jertfă de purificare așa cum cere Iahwiță. Împăratul le arată obrazul reproșîndu-le că au fost prea amarnici - zeloși am zice astăzi - și ...cam atît! Ei s-au întunecat de supărare - de parcă au fost vreodată luminoși - și au spus că nu au îndeplinit decît poruncile stăpînului lor Iahwe cel Întunecat care le-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
menți- nerea frăției. Deci scrierea lui Saul ne spune fără echivoc și rușinare, prin ,,revela- țiile” poznașului hoțoman, că păgubiții eseni au început să strige după ivriții cei în-țelepții: Huuooo! Hoții! Hoții! Hoții! Drept răspuns aceștia le-au trîntit-o în obraz cu mare golănie; ei au dat întîmplător peste niște ,,învățături ale dracilor” pe care le-au periat, puțuit și măsluit pînă și-au tăiat prepuțiul inimii după frumusețea noii făcături, și nu au a da județ în fața nimănui chiar dacă povestea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
adamiții, împreună cu gnosticii și nicolaiții sînt sectele care contestă atît dogmatic cît și organizatoric frăția/biserica organizată de că-tre iudeii farisei. Schismaticii care s-au desprins din fariseism, zeloții, care în timp și-au luat numele de ebioniți, le bat obrazul iudeo-creștinilor Neamurilor că nu vor să se taie împrejur, nu respectă sabatul ca zi de odihnă și sărbătoare, nu fac sacrifi- cii pentru Iahwe, nu se întrunesc sîmbăta pentru a bate cîmpii în ,,revelații și inspi- rații” și alte apucături
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
presupunînd că ultimul a fost falsificat intenționat de către ivriți. Iuliu Africanul, un contemporan al lui Origene respinge lucrarea acestuia dar și a celorlalți autori pentru că era o scriere ,,credulă” și ,,lipsită de simț critic” dar ni-mănui nu i-a crăpat obrazul de rușine și în timp acest text, fără urmă de valoare morală sau filozofică, a ajuns Canonul iudeo-creștinilor. Existau de asemenea mari deosebiri de cunoaștere și de moralitate. Unii socoteau că nu este contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din Alexandria în Iudeea sau mai sigur crearea imperiului arab-ivrit de la mijlocul secolului lll unde au fost invitați toți oamenii de cultură, iubitori de Iahwe sau Hypsistos. Capitala imperiului era la Palmyra în de-șertul Siriei unde se adunaseră cei cu obraz subțire și educație aleasă la hoție, minciună și făcătură fiind condus ceva vreme de Zenobia care îi iubea pe ivriți cu mare zel. Un alt centru important din acest stat unde mozaicii se arătau mulți și foarte gioi, era Petra
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vă spun un basm japonez, dintr-o culegere tipărită la noi acum câțiva ani - ne avertiza în " Nicolae Manolescu." Unui biet tăietor de lemne, care stătea în pragul casei sale, i se înfățișează într-o zi o fată frumoasă, cu obrazul alb, ferit de soarele arzător cu ajutorul unei umbrele. Închipuiți-vă surpriza lui! Surpriză încă și mai mare când fata îi propune să plece cu ea și s-o ia de soție. Ajung la o casă mare și arătoasă, se căsătoresc
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă un secret pe care materia ei îl presupune, dar care nu e el însuși material. Opera pare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nasc și În Moldova oameni”, Dimitrie Cantemir se exprimă Încă mai precis „așezământul, astâmpărarea firei, Întregirea sănătăței”, sau chiar cu Înțeles mai concret medical (definind funcția de „fizic” drept cel care „știe știința firei” și „fizionomic”: „știința firei de pe chipul obrazului și a trupului”). Cu timpul, Înțelesul psihologic al noțiunii s-a extins, căpătând nuanțe de maturitate: „un om În toată firea”. Prin substantivul „minte”, care astăzi are Înțelesul de „rațiune”, moldoveanul exprima și odinioară același Înțeles. În Darea românească de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
primind, spre cer Ți-ai ridicat ochii și cu bunătate Te- ai rugat: „Părinte! iartă-le lor, că nu știu ce fac”. Tu Doamne, ne-ai învățat să nu stăm împotriva celui rău și ai zis: „De te va lovi cineva peste obrazul cel drept, întoarce-i și pe cel stâng”. Asemenea Tu neai poruncit zicând: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și să nimerească în ligheanul cu apă murdară, stricându-și singura pereche de pantaloni ai săi, iar când să arunce apa murdară pe geam, nu observă că geamul e închis, spre amuzamentul soției care degustă momentul revenirii apei murdare pe obrazul lui Andrew. Poartă hainele până la uzare, cu toate că familia se străduiește să i le înnoiască cu orice aniversare, le regăsește atârnând pe umerii câte unui student la teologie. Își dă perechile de ciorapi, păstrând doar una, că doar nu e miriapod
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aduce fiica spre sine chiar dacă numai ca gândire. Iubirea nu exclude simțurile, mirosul, văzul, tactilul. Acestea sunt însă blocate de distanța fizică: „Fii binecuvântată Monica, cu zâmbetul tău pe care îl uit câteodată, cu privirea care îmi scapă deseori, cu obrajii tăi cărora le uit savoarea și catifelarea, cu mâinile tale cu degete lungi și subțiri pe care aș vrea să le țin în căușul palmelor mele.” (op.cit, p.221) Când suntem reduși la gândire, suntem îndurerați peste măsură dar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mentale de corabia sa spre uscat, spre țărm. Cele șapte părți ale cărții se opresc asupra a trei chestiuni arzătoare: țara (corcodușieră, din păcate), oamenii împărțiți barbar dar eficient în cetățeni (ieftini și înapoiați) și guvernanți (cărora le strigă de la obraz: Daține statul înapoi!” și ideile (mentalitățile). Țara, oamenii, ideile, toate sunt cuprinse în faldurile ordonatoare ale nevoii de etică. Ce fel de etică? O etică raționalistă în orice caz, cu toate nuanțele ei, de la utilitarism la deontologie, de la contractualism la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
din Luceafărul, aproape o pagină întreagă de traduceri poetice zis cosmopolite, arătând existența și a unei alte surse necesare și fecunde de inspirație poetică. Acesta este climatul intelectual oficial de la București. Cu dublă față: una pentru șefi, alta pentru salvarea obrazului în țară și, mai ales, în străinătate. Mult mai onestă a fost și este atitudinea, să spunem, a unui Geo Bogza, care a avut curajul să elogieze deschis, cu tâlc, în vară, în România literară, personalitatea marelui chimist român Nenițescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de sexualitatea neîncepută, hermafrodism, zonele lunare 436. Piatra șerpilor și mătrăguna au caracter magic 437. Portretul Ancăi Vogel reflectă ipostaza degradată a zeiței, prin căderea în timpul și spațiul profane: "Arăta o femeie de vreo 50 de ani, mare, mătăhăloasă, cu obrazul lătăreț, tăiat de zbârcituri adânci, cu gura enormă, cu grumazul scurt și gros, iar părul cenușiu îl purta tăiat scurt, aproape băiețește"438. Sinonimia de nume Oana-Anca (hipocoristic de la Ana) se bazează pe etimonul comun, verbul hănan, "a face favoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alcătuiesc nu propun coordonatele unui spațiu-timp circumscris realului identificabil, reprezentabil sensibil ori inteligibil. Este intermundiul incert, trecător, puntea diafană care ne suspendă în dimensiunea unui interval ambiguu. În ce lume suntem?" spuneai. "În ce lume"/ Această spaimă liniștită ca un obraz mut cuprins/ De spaimă". Într-adevăr, în ce lume ne aflăm, de vreme ce "Veșnicia e acolo pe o culme. Pe altă culme/ Din nisipul fierbinte se rostogolește un astru aprins"? O lume de culmi, se pare, configurată la altitudinea unei imposibile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmă albă, transparentă - al ivirii semnificabilului?9 Ea este intuiția adonată originară care primește ("vede") donația pură a unui sens deja posibil. Ce vede ea fără să vadă? "Cum mai vedem fără să avem ochi? Și auzim/ Fără cornete acustice. Obrazul tău e foarte frumos fără să mai fie obraz/ Flori palide vor crește pe unde au trecut ochi. Zi-mi/ Alte povestiri - îmi cereai - . Nu mai era timp. Etern azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intuiția adonată originară care primește ("vede") donația pură a unui sens deja posibil. Ce vede ea fără să vadă? "Cum mai vedem fără să avem ochi? Și auzim/ Fără cornete acustice. Obrazul tău e foarte frumos fără să mai fie obraz/ Flori palide vor crește pe unde au trecut ochi. Zi-mi/ Alte povestiri - îmi cereai - . Nu mai era timp. Etern azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
povestiri - îmi cereai - . Nu mai era timp. Etern azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se desprinde de cauzalitatea ființei determinante, astfel încât - din acest punct de vedere - un obraz poate fi frumos și fără să fie obraz, arătând frumosul ca ridicare la esență, suprasensibil. Or, fiind deasupra configurațiilor și conformațiilor, esența e lipsită de figură sau de formă, deci nereprezentabilă, "o frumusețe care depășește orice frumusețe"10. La fel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se desprinde de cauzalitatea ființei determinante, astfel încât - din acest punct de vedere - un obraz poate fi frumos și fără să fie obraz, arătând frumosul ca ridicare la esență, suprasensibil. Or, fiind deasupra configurațiilor și conformațiilor, esența e lipsită de figură sau de formă, deci nereprezentabilă, "o frumusețe care depășește orice frumusețe"10. La fel, florile ce vor crește pe unde au trecut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a vorbirii. Eul nu vorbește, nu dă de văzut. Se de-scrie: "Alcătuită din tot ce aș vrea să uit/ din tot ce nu am puterea să uit/ din ceea ce nu voi uita niciodată/ sunt altcineva, altceva, un fel de/ obraz aprins al Magdalenei/ sub ochii lui Iisus". Eul își trăiește de-scrierea pe viu, se creează în chiar poemul care îl de-creează, alcătuit doar din firele precarității de a fi. Un eu care nu uită, nu se uită, nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din tot ce e îngropat în adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum o lumină îndepărtată urcă în ochi, îi pune într-o altă vedere. Alteritate care dă o imagine de neimaginat, de neuitat: doar de văzut, până-n adâncul din care ea însăși ne privește, în forma nesfârșită a Vieții, a unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în vedere, se deschide pe măsură ce cheamă, invită la străbatere: "îmi cufund chipul pentru a face rotocoale liniștitoare/ fața mea coboară adânc/ trece de margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am nicio îndoială/ niciun cuvânt nu-mi mai întrerupe vuietul capului/ apa din lighean se face neagră și tare/ fața îmi intră cu putere în pământ". Ceea ce se vrea un exercițiu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cursul unei zile, la intervale de 30 minute, având efecte astringente și antiseptice asupra florei microbiene, hemostatice și cicatrizante, la apariția sângerărilor interne sau externe. Același decoct se folosește la tamponări În nara sângerândă sau cataplasme călduțe pe nas și obraji. Alte specii utilizate separat sunt: -frunze de patlagină (Plantago lanceolata), herba de coada racului (Potentilla anserina), răchitan (Lythrum salicaria), sânziene galbene (Galium verrum), sunătoare (Hypericum perforatum), flori de gălbenele (Calendula officinalis), rădăcini de cerențel (Geum urbanum) și brusture (Arctium lappa
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]