13,486 matches
-
dau o oarecare lumină; șitov=sănătos(însănatoșit după o boală, accident); șceamată=nimeni, nimic; șires=cireș; șoaric=șoarece; șingătău=clopotel de bronz; șăitău=teasc din lemn care se folosește la stors uleiul din semințe de dovleac, cu ajutorul:sacului de pănura, penelor și a maiului; șubi=țesături din lână, aba, pănură din care se confecționează: șube, ciaoreci,cergi, desagi, străiți, laibere, lăibăruțe; sârbituri=țesături din in ori cânepă făcute la războiul de țesut; șărămpău= șanț mai mărișor făcut de regulă de torenții
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
soției sale, Anica, și, apoi, neavând urmași, după moartea nevestei, Mânăstirii de maici Pasărea din județul Ilfov. Serdarul 1 Teodorache Râculescu a mai avut un frate, venit ca diacon în sat, numit Stancu. Stancu Diaconu a avut cinci copii: pe Pană, Pârvu, Dragomir, Gherghina și Ioana. Cu toții au format cătunul Diaconeștilor în jurul bisericii din deal, sat întins cam de la podul de peste Bucov până la ieșirea din sat spre Miroși. Până la 1600 nu există nici un document care să ateste existența acestui sat. Primele
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Diaconu, după care a venit să slujească Popa Pistol, despre care vom vorbi la satul Pistolești. La început satul a avut doar câteva fumuri (20-30 de case) Din neamul Diaconeștilor au mai rămas până astăzi Stănileștii( de la Stan), Peneștii( dela Pană sin Stan Diaconu), Pârvuleștii (de la Pârvu sin Stan Duiaconu), Dragomireștii (de la Dragomir sin Stancu Diaconu), Franțeștii (Franțescu sin popa Stancu) ,Trăileștii, Băngoi, Țăpoi etc. Cătunul Betegi (Adunați) , este o așezare care a fost compusă la începuturi cam din 6-7 fumuri
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
format din conglomerate stabile, pe când partea de răsărit, către Argeșel, este afectată de alunecari de teren din cauza solului argilos. La marginea de nord a satului Suslanești se gasesc "marlauzurile" (lespezisuri), formate din șisturi oligocene, bogate în fosile de pești, frunze, pene de păsări etc. Finețea deosebită a rocilor face ca amănuntele să fie redate în cele mai mici detalii, astfel că, aceasta formă de relief a fost declarata monument al naturii. Clima este temperat-continentală, cu predominarea vânturilor de nord-est, și diferențe
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
ambii versanți ai râului Vâlsan sunt amenajate asemenea poieni stranii, adevărate platforme pentru amplasarea locuințelor, identice cu cele de la Blidaru, Sarmizegetusa, Fețele Albe, etc. Aceste terase de locuire a dacilor pot fi admirate și azi: Ogrezele, Râpa Bâții, Zafii, Catran, Pană, Mălăiște, Șoptana, Cerneți, Poiana Galatii, Bucura de Sus, Bucura de Mijloc, Bucura de Jos, Părul Mătușii, Moția, Telman, Iepura de Sus, Iepura de Mijloc, Iepura de Jos, Mândra, etc. Analiza geografică a zonei arată că acestea au fost amenajate de
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Ioachim Băcăuanul. Pentru o mai bună desfășurare a activităților filantropice, între anii 2009-2012, în curtea Bisericii de la Măgirești s-a înălțat Așezământul social-filantropic „Sf. și Drepții Părinți Ioachim și Ana”. Ca locuri de distracție și agrement, Măgireștiul este destul de modest. Pană pe la sfârșitul anilor 1990, tinerii se puteau duce în pădure, la marginea satului, la Lacul Iezer. Iezerul - lac de munte, care, după unii specialiști, ar fi de natură vulcanică, fapt dovedit de existența în zonă a unor izvoare cu apă
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra s-a mutat către nord aproximativ 500 m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
1916 sub titlul "Numquid et tu?") în care a înregistrat căutarea să permanentă a lui Dumnezeu. În final, incapabil să iasă din această dilemă, exprimată prin declarația "Catolicismul este inadmisibil, protestantismul este intolerabil, dar cu toate acestea mă simt creștin pana în măduva oaselor"), s-a hotarat să-și construiască o etică proprie, prin care să trasforme simțul vinovăției în Eul sau cel mai profund. Acum, din dorința de rupe orice legătură de trecut, și-a început autobiografia intitulată, "Și le
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
trasforme simțul vinovăției în Eul sau cel mai profund. Acum, din dorința de rupe orice legătură de trecut, și-a început autobiografia intitulată, "Și le grain ne meurt" (1926) ("Dacă totul moare"), o narațiune a propriei sale vieți, din copilărie pana în epoca acestei maturități creatoare. În 1918 amiciția cu tânărul Marc Allégret a produs cea mai serioasă criză din căsnicia să, în care soția sa într-un atac de gelozie a distrus cea mai dragă posesiune a lui Gîde, scrisorile
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
Arches și Winsor & Newton. Unii comercianți au dreptul să vândă pensule de o anumită marcă sub propriul lor nume. La pictura în acuarelă se mai folosesc mici bureți, tampoane de vată, cârpe, sugative, periuțe de dinți pentru stropire, lame sau pene pentru răzuire. De asemenea, uneori sunt utile un pulverizator pentru umidificare și un uscător de păr. Hârtia pentru pictură poate fi descrisă prin opt caracteristici: material, culoare, greutate, textură, capacitate de absorbție, rezistență, dimensiuni și forma în care se livrează
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
lui Ioan și Nicolaie Farcaș, fiii lui Toma Farcaș. Documentele care vorbesc despre Căian continuă, astfel este amintit în 1485 Kiss Kaioni ;1577-1607 Kis Caion - 16117, 1733, 17508, 1760 - 17629, 1808 - Kayanumike, 1850, 1877 - Kayanu Mik, 1900 - 1921, 1976 și pana în zilele noastre sub numele de Căianu Mic. Referitor la etimologia cuvântului Căian părerile lingviștilor sunt împărțite, unii susțin originea slava, alții sud-bulgară, alții peceneagă sau cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
de-al doilea război mondial, anul ocupației hortiste, a frânat dezvoltarea socio-economica a comunei, a dus la secerarea multor vieți omenești, la sărăcirea populației, iar după război locuitorii cumpără pământ în satele vecine extinzându-se pe toate locurile prielnice agriculturii pana aproape de Dej. Perioada comunista a dus la părăsirea satului de către o buna parte a populației creându-se un excedent de forța de munca prin colectivizare. Dacă nu ar fi existat migrația sat-oraș și Banat populația Căianului Mic ar fi astăzi
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
în perioada ianuarie-aprilie 1919, dar mai ales în satul vecin, Birtin. Anul 1930 a adus un eveniment care și-a pus amprenta emoțională pentru multă vreme asupra localității. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a rămas în pană de carburant și a aterizat în marginea satului viitorul rege Carol II, care venea spre București de la Munchen, via Viena. Fata care i-a dat regelui să bea apă din ulciorul de lut, a fost dusă la București, și a
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
menționată. Legenda spune că o crăiasa care domnea în regiunea aceasta și-a clădit o cetate cu ajutorul uriașilor din slujba să, pe vârful Dealului Crăiței sau Gruiul lui Crai. Crăiasa s-a măritat cu un prinț frumos, amândoi trăiau fericiți, pana cand odată, uriașii, revoltați i-au ucis pe amândoi și le-au mutat cetatea , luând-o pe umeri, în Cohalm ( Rupea). Și azi se mai găsesc ruinele unei cetăți pe vârful Dealului Crăiței. Legendă este întărită și de existență denumirii
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
se termină cu capul, i-l taie și-l mănâncă; dacă se termină cu coada, îi taie coada și găina scapă.( Ileana Copil) Când vând sau dăruiesc animale sau păsări, ca să nu-și dea norocul, se taie din păr ori pene zicând: „Norocul mneu și rămâie acasă”. Cântatul coțofenei în apropierea casei e un semn rău și ea se alunga spunându-i-se: „Sărcăli-ț-ai de cap!”. Cucul, pasăre mult așteptată, le răspunde fetelor la întrebarea: „Cuculi, cuculi, câți ani
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Dumitru Copil) Ca să aibă noroc în toate și să fie ferit de rele, omul e bine să poarte la el trifoi cu patru foi, boabe de grâu de primăvară, sau „argint viu”. Femeile de obicei pun aceste lucruri într-o pană de gâscă pe care fetele o vor purta ascunsă în păr sau la sân, iar băieții la pălărie. Nu e bine să îți intre în casă la praznice persoane de sex feminin, deoarece aduc sărăcie peste tot anul. Dacă totuși
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pedepsească punându-i o mătură în mână, ori înțelegându-se cu ceilalți feciori să n-o mai joace. La „hidede” se mergea îmbrăcat în costumul popular de sărbătoare ce se compunea la fete din poale cu ciur și spăcel cu pene și ,spărgi” (tivuri încrețite), zadie și labreu ori cojoc înfundat (fără mâneci, scurt, neîncheiat în față, cu mărgele aplicate și cusut cu flori). In picioare purtau „jumătăți” (un tip vechi de pantofi), opinci, iar mai târziu cizme de box. Bărbații
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
bine să-l învelești la naștere în cămașă albă bărbătească. Nu se fac scutece din haine femeiești numai din cele bărbătești, considerându-se că doar bărbatul este curat, neavând ciclu menstrual. E bine ca în prima baie să pui două pene de gâscă pentru ca în viața lui să nu-i fie frig la picioare. Apa pentru baie se încălzea în ,ciubanc” (ulcior), dar nu se lăsa să fiarbă ca să ,sfârâiască” pe foc , deoarece nasul copilului se va înfunda. Apa se ia
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
ce din proprie inițiativă a zugravit exteriorul bisericii însă cu prețul vieții acesta murind în floarea tineretii.Si acum în urma ploilor abundente se mai poate zări uneori privirea seceratoarei.aspectele mitice ale satului se afunda și mai mult în trecut.pana în anii 1900 era cutreierat de hâite de lupi care se plimbau printre oamenii curajoși ce ii infruntau.nu a fost înregistrat decât un caz de omor uman al lupilor.vechimea spune că aici pe așezarea actuala a satului) la
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
în grădină, răspunde nevoilor alimentare ale populației. Deasupra teraselor agricole constructorii incași ridică sectorul urban. Pentru a construi orașul, supușii împăratului Pachacuti s-au aprovizionat cu piatră din munții de granit de la Machu Picchu. Lucrătorii au desprins blocurile cu ajutorul unor pene de lemn umezite, așezate la intervale regulate după contururile blocului. Prin dilatare, lemnul făcea ca stânca să se crape. Pietrele au ajuns apoi pe șantier pe sănii urcate de-a lungul unor drumuri de pământ bătătorit, unde au fost trase
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
extra energia, ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. Dietă incașilor constă în principal din peste, verdețuri și nuci, suplimentate uneori de carne (de cobai); în plus vânau diverse animale pentru carne, blănuri și pene. Porumbul era folosit pentru obținerea unei băuturi alcolice fermentate numite chicha. Sistemul de drumuri incas a fost cel care a asigurat succesul agriculturii pemițând distribuția alimentelor pe distanțe mari. Incașii au construit și mari depozite ce le-au permis un
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
, în mitologia egipteană era "Cel care răsare", zeu al aerului și al răsăritului. El separă cerul de pământ și aducea soarele la viață în fiecare dimineață, iar noaptea îl păzea. are formă umană, cu o pană (hieroglifa numelui său) pe cap și cu brațele ridicate ce o sprijină pe zeița-cer Nut, pe care el o ține despărțită de soțul ei, zeul-pământ Geb. El este una dintre cele două prime zeități create de Atum, zeul-soare de la Heliopolis
Shu () [Corola-website/Science/299531_a_300860]
-
recucerita de către bizantini în 1018. Pe masura ce rezistență slavă reușea împiedicare veniri Imperiului Bizantin în regiune, de cele mai multe ori această trecea pe de-o parte ori în suveranitatea sârbilor ori în cea a bulgarilor, iar pe de cealaltă parte a bizantinilor, pana cand Principatul sârb Rascia a cucerit-o în secolul XI. Astfel de preluări, au avut prea puțin impact asupra populației locale, din moment ce a reprezentat o schimbare minoră în dinastia creștină balcanică. Aflată sub suveranitatea completă a Regatului Șerbiei până la sfârșitul
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
foarte folositoare, vânând într-un an aproximativ 10 000 de șoareci care, înmulțindu-se, ar consuma cantități uriașe de hrană și ar duce la răspândirea multor boli. Nu are mulți dușmani, pentru că iese noaptea și este bine camuflată de culorile penelor. Bufnița este cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, ajungând la înălțimea cuprinsă între 15 și 61 cm. Trăiește singură în cuiburi construite în crengile sau scorburile copacilor și pe pământ, în regiuni stâncoase. Datorită capacității de adaptare atât la
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
sulf, precum glutationul sau tioredoxina. Legăturile disulfurice S-S, numite și „punți de sulf”, au un rol important în unele țesuturi animale, întrucât conferă putere mecanică. Astfel, proteina numită cheratină, este insolubilă și se găsește în epiteliul extern, păr, unghii, pene, etc. Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru producția de acid sulfuric, unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. De asemenea, oxizii sulfului (dioxid de sulf, trioxid de sulf, etc) sunt componenți
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]