15,863 matches
-
O rezolvare totală a acestor probleme nu se poate obține decât printr-o acțiune a tuturor neamurilor creștine, trezite la conștiința primejdiei comuniste.” în 1922 a plecat în Germania, la studii, stăpânit de gândul de a găsi și peste hotarele patriei oameni mânați de aceeași credință și idei pentru care lupta El. Acolo, apropiindu și urechea sufletului Său, a auzit bătaia inimii poporului german pentru acela care avea să devină Führer-ul. Tot acolo fiind, a trăit evenimentul marșului asupra Romei și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ia un răgaz de odihnă., iar el, împreună numai cu Nicolae Petrașcu, în mijlocul pădurii și-au spus unul altuia marea dragoste pentru neamul românesc, care îi face pe cei doi uriași ai Istoriei să se înfrățească în lupta pentru apărarea patriei. încrederea reciprocă creștea cu fiecare clipă petrecută împreună acolo în taina codrului, departe de lumea învolburată de patimi și de trădări. Află din gura generalului că, șeful Statului Major al Armatei a IV-a, generalul Dragomir, îi făcuse greutăți lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu, venit din afara granițelor, trăise acolo psihoza generală a Occidentului, care se vedea în pragul nivelării totale, sub șenilele celor 40.000 de tancuri sovietice, gata de marș spre Atlantic, în timp ce soldații americani așteptau cu nerăbdare ordinul de întoarcere în patrie, fiindcă războiul se terminase. În plan material nu mai era nimic de făcut, tot ce se mai putea întreprinde era în plan spiritual-moral, dar cu perspectivă îndelungată pentru o concretizare. Aceasta este și linia generală a Circularei. Câștigul scontat și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lupte grele cu marcomanii. În anul următor în luptele lor cu vandalii dispar și nu mai sunt pomeniți de istorie). La pagina 542 din Garda de Fier Pandrea continua subiectul autoanalizei lui Nicolae Petrașcu cu alte câteva considerațiuni: Capitulare în fața patriei Referatul politic de dizolvare a Gărzii de fier, ținut de către profesorul Nicolae Petrașcu în zilele de 17 și 18 octombrie 1963, la Aiud, în fața sutelor de legionari din sală și a celor câteva mii care ascultau la megafoane a avut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
profesorul Nicolae Petrașcu în zilele de 17 și 18 octombrie 1963, la Aiud, în fața sutelor de legionari din sală și a celor câteva mii care ascultau la megafoane a avut un final frumos: Capitulez fără condițiuni. E o capitulare în fața patriei, în fața istoriei. Hegel a spus tot ceea ce este real este și rațional. Omul înțelept se pleacă în fața realităților. Petrașcu a capitulat în fața realităților și rațiunii istorice. E un om politic realist și un țăran cuminte, un costoboc milenar al plaiurilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lucrarea de fată, mai prezentăm încă câteva mărturii și anume: Mărturia prof. Valeriu Neștean, un luptător hotărât pentru cauza națională, care într-un articol publicat în anul 1993 în Gazeta de Vest nr. 26, îi creionează personalitatea astfel: „Acasă, în patrie, un tragic sfârșit avea să emoționeze sufletul bunilor români din toate generațiile: moartea suspectă a fostului Secretar general al Mișcării Legionare, Nicolae Petrașcu. Își încheia astfel ciclul vieții pământești, unul dintre cârmuitorii de oameni și îndreptătorii de vremuri cel mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îndepărtat din armată populația evreiască. Urmașii veteranilor din Războiul pentru Independență; veterani, frați și copii; veterani din războaiele independenței, balcanic și de întregire, ca și toți ceilalți evrei însuflețiți de cel mai curat patriotism, așteaptă să-și jertfească pe altarul patriei viața lor. Nădăjduim că veți binevoi a da curs dorințelor unanime ale populației evreiești»”. Răspunsul a fost emiterea în luna iulie a Regulamentului de aplicare a Statutului militar al evreilor. Prin acest regulament s-au stabilit instituțiile care răspund de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
a elementului românesc. Organizarea plecării din țară a elementelor străine care - de curând așezate în țară - vatămă și slăbesc caracterul nostru etnic românesc. România va coopera... cu alte state care au prisos de populație evreiească, ajutând-o să-și găsească patria.... De altfel, săgețile antisemite ale lui Miron Cristea nu erau o premieră. Le mai folosise în perioada 1937-1939, declarând în presă că „îți vine să plângi de mila bietului popor român, căruia evreul îi stoarce și măduva din oase”. Pasul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
întrebuințarea, Evreilor la munca de folos obștesc, aceștia au posibilitatea să ajungă în contact cu populația satelor noastre, unde vor încerca să facă propagandă comunistă sau - prin corupție - să obțină anumite beneficii, ori să-i contamineze cu boale. În interesul Patriei, trebuesc luate cele mai drastice măsuri pentru a face imposibilă orice apropiere a Evreilor de populația satelor și în acest scop, toate organele cari întrebuințează Evrei sunt răspunzătoare de respectarea întocmai a acestui imperativ național” (doc. nr. 31). Regăsim aici
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
aceasta, nu s’au putut uita actele lașe ale evreilor cu ocazia retragerii trupelor din Basarabia și Bucovina. În același spirit, opinia publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele unde sunt îngrijiți acei cari au luptat și sângerat pentru apărarea patriei și indirect contra iudaismului. Evreii folosiți în spitale și în special în birouri, au posibilitatea să culeagă informațiuni prețioase, fie dela răniți, fie dela personalul medical sau chiar din scripte, oricât de strict ar fi supravegheați” (doc. nr. 130). În
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
întrebuințarea Evreilor la munca de folos obștesc, aceștia au posibilitatea să ajungă în contact cu populația satelor noastre, unde vor încerca să facă propagandă comunistă sau - prin corupție - să obțină anumite beneficii, ori să-i contamineze cu boale. În interesul Patriei, trebuesc luate cele mai drastice măsuri pentru a face imposibilă orice apropiere a Evreilor de populația satelor și în acest scop, toate organele cari întrebuințează Evrei sunt răspunzătoare de respectarea întocmai a acestui imperativ național. În consecință, se dispune următoarele
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
aceasta, nu s’au putut uita actele lașe ale evreilor cu ocazia retragerii trupelor din Basarabia și Bucovina. În același spirit, opinia publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele unde sunt îngrijiți acei cari au luptat și sângerat pentru apărarea patriei și indirect contra iudaismului. - Evreii folosiți în spitale și în special în birouri, au posibilitatea să culeagă informațiuni prețioase, fie dela răniți, fie dela personalul medical sau chiar din scripte, oricât de strict ar fi supravegheați. - În același timp, evreii
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
latină, evenimentul a avut loc într-un loc simbolic: „Cui autem documento subscribendo locum delegimus Italicam, Caesaris Traiani, nostrae conditoris Patriae, natale solum... Hac die ex nostră voluntate orta instituțio fiat perpetuus et illuminans dux, ut nos omnes longe a Patria degentes linguae, culturae, animo spirituique Dacoromâno firmiter et constanter serviamus.” Scopul F.C.R. este „să contribuie, prin activități culturale și educative dinamice, la studiul, în cel mai larg sens, al problemelor culturale române în general”. În program sunt înscrise mai multe
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
o ilustrare a acestei concepții se poate invoca demersul său de a edita volumul Destinul unui condamnat la moarte. Pamfil Șeicaru (2001), o carte-document despre „cel dintâi publicist și istoric, și scriitor politic condamnat la moarte pentru că și-a apărat patria cât a trăit, cu arma de foc și cu arma de cerneală.” SCRIERI: Globul din stânga, București, 1968; Se caută un balaur, București, 1970; Privegheați lângă privighetori, București, 1971; Muzeu sentimental, București, 1972; Marea gară nouă, București, 1974; Pentru drepturile omului
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
Dimineața de cenușă, București, 1968; Trei întâmplări la Suceava, București, 1968; Cu barbă și fără barbă, București, 1970; Comuna din Paris, București, 1971; Leu Paraleu, București, 1971; Curcubeul poveștilor, București, 1972; Aventurile lui Grivei, București, 1972; Munții necunoscuți, București, 1973; Patria, cel mai frumos cuvânt, București, 1974; Alfabetul năzdrăvan, București, 1975; Noi, cei care visăm, București, 1975; Țara de Sus, București, 1976; Bibliografie de literatură română pentru copii, București, 1978; Cărticica celor harnici, București, 1979; Pe cărări de munte (în colaborare
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
la suprafață complexul de probleme ale acestei părți de țară”, spre a realiza „cercetarea vieții ardelene în toate încheieturile ei”. Prin accentul pus pe promovarea literaturii originale, G.r. urma să apere „însăși substanța culturii românești de mâine”, „o corespunzătoare patrie a spiritului suprapusă realităților pământene”. Programul se clarifică pe parcurs prin intervențiile cu sens doctrinar ale lui Ion Chinezu ( Ideea care a prezidat la întemeierea revistei noastre..., Idealul clasic al omului, Douăzeci de ani de viață literară românească în Ardeal
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus Captivus, Galați, 1999; Meșterii de clopote, București, 1999; Memorialul plăcerii, București, 2000; Strada Plantelor, București, 2001; O noapte cu Patria, pref. Luca Pițu, București, 2001; Româna cu prostii, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 2001; Diapazonul plictisit, Galați, 2002; Mormântul meu se sapă singur, București, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Știri despre mine”, RL, 1987, 29; Gheorghe Grigurcu, Un gheizer liric, RL
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
omagierii lui N. Iorga, cartea afirma întâietatea savantului, „creator de curent”, în privința întemeierii naționalismului ca doctrină culturală și politică. Profilul de teoretician al tradiționalismului se va definitiva în anii următori, când D. face parte din comitetele de redacție ale revistelor „Patria” (1920), „Societatea de mâine” (1924), „Ramuri” (1928), „Gândirea” (1928-1934), „Ideea românească” (1939), este director al revistei sibiene „Înălțarea” (1941) și scrie articole politice la cotidianul „Calendarul”. Colaborează, de asemenea, la „Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
atașat de presă la Geneva, la Societatea Națiunilor. D. a desfășurat o susținută activitate jurnalistică, fiind redactor sau colaborator la periodice de limbă franceză precum „La Politique”, „Le Journal des Balkans”, „La Victoire”, „L’Indépendance roumaine”, dar și la „Dacia”, „Patria”, „Neamul românesc”, „Noua revistă română”, „Ramuri”, „Cuvântul”, „Adevărul”, „Universul literar”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curentul” ș.a. A semnat (uneori și cu pseudonimul Ion Darie ori cu prescurtările I.Dr. sau Dr.) numeroase articole, cronici și medalioane, însemnări de călătorie, versuri
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
rândul lor, pe fiii țării. Femeile puteau fi „alături în luptă pentru a învinge natura și neștiința” (asociate până atunci feminității), nu prin calitățile lor individuale, ci prin condiția lor de mame și soții, solidare „pentru a alcătui familia și patria”(1/1912). Femeia ocrotitoare, păstrătoare a tradițiilor și a valorilor morale, femeia devotată familiei și țării, firavă dar tenace, este figura centrală în contribuțiile literare ale revistei, într-o aură sentimentalist-romantică, fie că e vorba de colaborări sau de republicări
DREPTURILE FEMEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286872_a_288201]
-
Întreagă această orientare lirică e deturnată după 1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric revoluțiile, comunismul, pacea, asaltul cosmosului (succesele sovieticilor), figuri din istoria națională, patria. În mare măsură ratate artistic, aceste versificări de ocazie lasă, pe alocuri, la vedere pe poetul cântător absolut, autorul însuși fiind conștient, în chip dramatic, de predarea busolei valorice: „Am și hulit, / și mi-am sculptat din clipă zei, / voi
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
scris, limba lui G. e neaoșă, firească, lipsită de franțuzisme stridente. Interesante sunt și notele, comentariile marginale, unde, ca și într-o cuvântare funebră anexată tălmăcirii, G. face elogiul vieții patriarhale de familie, îndeamnă la cumpătare și la iubire de patrie, ajungând chiar să asemene vitejiile unor eroi din povestirile orientale cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
bacalaureatul la Craiova. În 1955 a absolvit Școala de Literatură „M. Eminescu”, iar în 1959 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Funcționează ca ofițer, ajungând la gradul de colonel, fiind, concomitent, prim-redactor la revista „Pentru patrie”, redactor-șef la revista „La Coopération en Roumanie” (1960-1963) și apoi redactor la Studioul Cinematografic al Armatei (1969-1981). Debutează cu o schiță în „Caietul literar” (1951), obținând în 1952 și un premiu al revistei „Tânărul scriitor”, după care va colabora
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
la revista „La Coopération en Roumanie” (1960-1963) și apoi redactor la Studioul Cinematografic al Armatei (1969-1981). Debutează cu o schiță în „Caietul literar” (1951), obținând în 1952 și un premiu al revistei „Tânărul scriitor”, după care va colabora la „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Albina”, „Urzica”. Scrierile lui G. dintr-o primă etapă se mulează perfect pe șablonul literaturii de spionaj și aventuri, combinat cu acela al „oglindirii” moralist-pedagogice a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
a Universității din București, frecventând și Facultatea de Istorie. La Editura Militară din București este redactor-șef între 1956 și 1981, urmând concomitent și o carieră de ofițer (ajunge la gradul de colonel), calitate în care inițiază și conduce Pro Patria, cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]