15,319 matches
-
autoliniștitoare a bătrânei, care crede că a găsit soluția pentru evenimentul neobișnuit. În același timp, este evidențiată îngurgitarea, ca modalitate magică de luare în posesie a ființei, în imaginarul arhaic. Trenarea pe momentul cotidian semnalează în fapt deschiderea unei perioade sacre prin apariția bobului de piper cu voință proprie. Topica inversată a determinaților substantivali orientează atenția receptorului spre intensitatea unor fenomene naturale: „Grele ploi că au ploiatu,/ (...) Roșu soare a răsăritu”. Se creează astfel o opoziție între umiditatea întunecată a diluviului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele apreciative apar în structura frazei într-o relație sintactică de incidență ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele apreciative apar în structura frazei într-o relație sintactică de incidență ce vorbește despre același discernământ naratorial cu rol de ghidare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intruziunea judecății în firul narativ așază instanța epică pe o poziție privilegiată în reflectarea eveni¬mentului care rămâne neînțeles în planul uman. Oprirea acțiunilor din scena basmului pentru această considerație constituie o strategie ce educă receptorul să recunoască semnele lumii sacre. Coordonatele stilistice analizate au fost întâlnite în creațiile ce conțin tipare inițiatice, dar ele aparțin, desigur, întregii literaturi populare românești. Evidențierea lor în contextul ritualului studiat a demonstrat puternica relație de interdependență dintre semnificație și realizarea ei lingvistică, natura organică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine din primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul animalului totem la masa ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan, recupe¬rarea aștrilor din dimensiunea infernală. Ritualul inițiatic al populației karadjeri din Australia este, ca majoritatea acestor rituri de trecere, profund marcat de semnificația cosmogonică. O apropiere spirituală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la toate populațiile primitive prin jalea mamelor, la fel de intensă ca în cazul pierderii definitive a pruncilor. În imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau de spațiul sacru al muntelui. Izolarea fetei reface modelul universal: „Aceasta are loc fie în pădure (ca la tribul Swahili), fie într-o colibă specială, ca în cazul multor triburi din America de Nord (Shushwap, Wintun și altele), din Brazilia (Corodo), din Noile Hebride, din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din Noile Hebride, din Insulele Marshall, cât și la Veddah și la câteva triburi africane”. Coliba, a cărei ipostază supraîncărcată de sacralitate este argeaua în baladele românești, a fost identificată ca spațiu inițiatic și la tribul australian thompson. Pătrunderea treptată în sacru necesită o vigilență supraomenească pentru a depăși morbul somnolenței, proba atât de familiară din basmele românești având o punere în scenă reală la triburile Yuri sau la populația cafri. Pentru riturile liminare, de pătrundere propriuzisă în dimensiunea mitică, se remarcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atât de familiară din basmele românești având o punere în scenă reală la triburile Yuri sau la populația cafri. Pentru riturile liminare, de pătrundere propriuzisă în dimensiunea mitică, se remarcă decorul unitar al procesului inițiatic, marcat de simboluri ale geografiei sacre, precum muntele, copacul ce sprijină universul, gaura de intrare în pântecul teluric, templul figurat de palate și cetăți solare. Nucul de aur ce constituie calea de ascensiune în basmul din Fundu Moldovei, Suceava, are un echivalent în practica tribului Karadjeri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neofitul și îi provoacă disoluția fizică și moartea necesară trecerii în noul stadiu. Călătoria inițiatică, topos universal al căutării, este însoțită într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, de haine de fier, menite să protejeze la contactul primejdios cu sacrul. Veștmintele augmentează natura specială a pribeagului pe lumea cealaltă și au o imagine similară în mitologia laponă, în care eroul aflat în stomacul uriașului Antero „își făurește o îmbrăcăminte de fier”. Pătrunderea în infern este neutralizată prin hainele apotropaice, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
baston mare de lemn lucrat de el cu o cruce în vârf având inscripționați anii și locul pelerinajelor ce le-a făcut deja, printre care și unul la Roma în anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru în bastonul său și înaintează încet șchiopătând ușor. Privindu-l mă rușinez de mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fapt. Este ușor să apari mereu în reverendă, sau cu cămașa clericală, într-o anumită ținută oficială, inclusiv cea liturgică, îmbrăcăminte sau veșminte ce te plasează mintal dar și relațional, concret pe o anumită treaptă superioară, într-o anumită zonă sacră, intangibilă, unde pari persoana „perfectă”, cu un statut social, public bine delimitat. Cred că este necesară despuierea de aceste haine și veșminte, din când în când, pentru a-ți da seama că, de fapt, ca om ești mic, chiar neînsemnat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în Argentina și în Chile. Inginerii incași au fost cei care, se pare, au avut o importantă contribuție la extinderea nemaiîntâlnită a imperiului. Ei au creat "Poteca Incașă" de peste 80 de kilometri, care leagă Cuzco de Machu Picchu, prin "Valea Sacră". De asemenea, ei au construit cea mai lungă cale de comunicație care leagă Quito, capitala Ecuadorului, cu Santiago de Chile, numită "El Camino Inca", pe o distanță de 22.500 km și cu includerea în sistem a înălțimilor Anzilor până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Mă rog, prin renunțarea la facerea socotelilor, înțelegeți să renunțăm și la Tezaurul nostru, și la despăgubirile ce ne revin pentru devastarea Legațiunei din Petrograd ? Știți, cred, că Tezaurul era un depozit făcut de guvern la guvern și, ca atare, sacru, că toate legile vă obligă să ni-1 restituiți integral și că el era proprietatea nu a Statului român, ci a institutelor de credit, ori culturale, precum și a particularilor. Cum vreți deci ca guvernul român să renunțe la un lucru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a corului măicuțelor ce se Înălța dumnezeește spre ceruri. Nu știu cât a durat slujba. Știu că mănăstirea s-a umplut cu repeziciune de turiști și totul a devenit un basm sacru trăit pe pământ. Am mai cununat și alți fini, am mai participat și la alte cununii, dar nici una nu s-a Înălțat la spiritualitatea acesteia. A fost Începutul unor relații cu lumea ieșeană, care ne-au creat momente dintre cele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Stolnicu, pe Dimitrie Stelaru ca și pe Vladimir Streinu sau Șerban Cioculescu și pe destui alții. La fel mă umplea de entuziasm gândul că unii oameni de litere cu care m-am întâlnit au stat față în față cu "monștrii sacri" din veacul al XIX-lea, D. I. Suchianu cu Caragiale, Tudor Vianu și Victor Eftimiu cu Macedonski, Arghezi cu Eminescu. Nu-mi puteam o clipă închipui că va veni o serie umană în care se va stinge acest sentiment al integrării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
satisface pe loc dorința de a compune cele două decaloguri, unul având ca obiect poezia, altul având ca obiect critica. Frumos, dar greu! Nu mă simt în stare în ceasul de față, nici măcar de unul singur. Decalogul are un model sacru, veterotestamentar, și orice încercare a noastră de a-l îngâna reclamă reculegere. Momente propice. Așa încât, așteptându-le, am risca să nu putem încheia curând dialogul de față. (Revista "Conta", nr. 3, 2010) Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
artiști care-mi știu demult adevărata față: pentru ceilalți, numai indiferență... fața mea privește de acum către o Sfântă Față! Tema centrală a poemelor dumneavoastră este, indiscutabil, moartea. Chiar dacă e vorba de dragoste, de dor, de plecare sau de spațiul sacru care ne ține, ceea ce animă cuvintele e acel sentiment al morții (moartea însăși ) care ne pândește din colțul cel mai apropiat... Ce este moartea, domnule Cezar Ivănescu? Sau cine este ea? E adevărat că, pentru mine, sentimentul morții e dominant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea: "Symposion", poemul care-mi rezumă 20 de ani de meditație dinspre creștinism spre buddhism, este un poem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
regret ceva, și regret, e dispariția satului tradițional, cu stilu-i de viață aferent, aici prin colectivizarea cea deresponsabilizatoare -, în Vest... prin industrializarea și rentabilizarea capitalistă a agriculturii. Să nu ne întristăm cu gâdemul că și religiosul s-a evaporat, și sacrul s-a camuflat în profan și lumea își continuă procesul dezvrăjirii, năpădită de postmodernism și pornografie hiperieftină. "Homo valachicus"? Iar noi locului ne țânem,/ Cum am fost așa românem. Indiferent unde ne ducem, la Mamaia sau în USA, ducem cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești când veni vremea să plec la Socola după stăruința mamei". Tu de ce ai plecat din Maramureș, unde se pare că te simțeai bine și acasă? E Maramureșul un loc sacru sau doar memoria păcătoasă îl sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureșul copilăriei în memoria bucureșteanului transplantat de azi? Destinul meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Prunc, dreptul Iosif și mulțimea de Îngeri care au venit deasupra lor. Apoi magii, păstorii, oi, capre, catâri, câini și multe păsări -stoluri. Au și o icoană frumoasă care Înfățișează Nașterea Domnului, cu o stea care luminează acel loc sfânt, sacru și atât de plăcut tuturor. Altarul și cele patru coloane de piloni groși și Înalți care susțin biserica sunt din piatră și foarte puternici. Sunt patru rânduri cu câte unsprezece În rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mai multe. Când intri ești pământean iar când ieși ești altul, transformat, mai plin de Duh Dumnezeiesc, te sfințești din sfințenia Sfântului Mormânt. Acolo Cerul și Pământul se unesc, se Îmbrățișează și ne transformă și pe noi. E atât de sacru, de sfințitor și tainic. Ai dori să stai cu Domnul, parcă-ar fi În mod real acolo și-L vezi. Dar timpul nu ne lasă lângă Domnul, are el meșteșugul lui viclean. Este un grec ce Îți dă voie să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
buni, mai milostivi și mai Înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu le-ați uita niciodată. Ce se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori În Domnul! Acolo toți Își spun soră și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te Înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserica de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât Îmi va fi Îngăduit și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]