13,967 matches
-
au ca referință bilanțurile anuale și indicatorii economici de eficiență, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Ialomița antrenează firmele private într-un concurs anual - "Topul județean al firmelor". Comunitatea de afaceri din Slobozia beneficiază și de o serie de acțiuni - Saloane, Târguri și Expoziții, Colocvii și alte tipuri de întâlniri ale oamenilor de afaceri, unele dintre ele cu o continuitate care le-a consolidat prestigiul: Agroial - Partener (13 ediții), Salonul de construcții și arhitectură (10 ediții), Femina Star (8 ediții), Salonul
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de afaceri din Slobozia beneficiază și de o serie de acțiuni - Saloane, Târguri și Expoziții, Colocvii și alte tipuri de întâlniri ale oamenilor de afaceri, unele dintre ele cu o continuitate care le-a consolidat prestigiul: Agroial - Partener (13 ediții), Salonul de construcții și arhitectură (10 ediții), Femina Star (8 ediții), Salonul Auto (3 ediții), etc. La acestea se adaugă și alte inițiative: misiuni economice în peste 16 țări, la care au participat aproape 400 de oameni de afaceri, prezentări de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Saloane, Târguri și Expoziții, Colocvii și alte tipuri de întâlniri ale oamenilor de afaceri, unele dintre ele cu o continuitate care le-a consolidat prestigiul: Agroial - Partener (13 ediții), Salonul de construcții și arhitectură (10 ediții), Femina Star (8 ediții), Salonul Auto (3 ediții), etc. La acestea se adaugă și alte inițiative: misiuni economice în peste 16 țări, la care au participat aproape 400 de oameni de afaceri, prezentări de firme și de produse, cursuri de calificare și de perfecționare, de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Regale Ferdinand, Prințul de Coroană al României cu Alteța Sa Regală Marie de Edinburgh. Celebrarea a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei). Căsătoria civilă a avut loc în Salonul Roșu al castelului din Sigmaringen, fiind oficiată de Karl von Wedel, mareșalul curții imperiale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei fiind primul dintre martorii care și-au pus semnătura pe actul de căsătorie. Principala ceremonie, cea catolică, a avut
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
catolică, a avut loc la catedrala orașului, fiind prima căsătorie a unei prințese britanice cu un prinț catolic, după câteva sute de ani. Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice. Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei, le-a urat doar "„Honigtag”" („"o zi de miere"”), proaspătul cuplul regal avea să petreacă totuși o lună de miere la castelul Krauchenwies
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
exclus din Conducerea Executivă, apoi și din partid. În vara anului 1956 s-a reactivat în plan politic, fiind una din personalitățile de frunte ale noului grup cu concepții reformiste. În acest timp locuința lui s-a transformat într-un salon politic. La 13 octombrie 1956 a fost reacceptat în partid. La 23 octombrie studenții demonstranți cer reintrarea lui în guvern. În seara respectivă a ținut un discurs memorabil în fața Parlamentului și a fost numit din nou prim-ministru, chiar în
Imre Nagy () [Corola-website/Science/301060_a_302389]
-
Tot el preciza că acesta era un obicei în Moscopole, locul de obârșie al familiei Valaori, unde existau 40 de biserici ridicate prin donații particulare.2 Invitații la această ceremonie au participat apoi la o masă festivă organizată într-un salon de clasă unde s-au servit 12 miei pregătiți la proțapul din curtea școlii, după specialitatea macedonenilor 3. Parte din această tradiție se păstrează și astăzi. Dl. Prof. Univ. Dr. Gh. Dumitrașcu povestea că, în anii în care domnia sa a
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
bursierilor Academiei. În anul 1779, David vizitează Napoli și ruinele de la Pompei. Această călătorie va avea un rol decisiv pentru viitoarea sa dezvoltare artistică : va deveni fără umbră de îndoială adeptul neoclasicismului. În 1780 revine la Paris iar la expoziția Salonului din anul 1781, prezintă "Belizarie cerșind" și este primit cu aplauze. Succesul de care se bucură îi atrage clienți și ucenici. Atelierul lui David va deveni un centru al avangardei în pictură. În anul 1781, pleacă în Flandra pentru a
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
o sofa. Portretul este intenționat neterminat de către pictor. Tabloul este expus în prezent la Muzeul Luvru din Paris. Juliette Récamier (1777-1849), soția unui bancher bogat, era una dintre tinerele cele mai renumite și mai frumoase ale epocii sale. Avea un salon în care se întâlneau realiștii, partizanii restaurației Bourbonilor și cei care i se opuneau lui Napoleon și era frecventat de intelectali ca Jacques-Louis David, Benjamin Constant sau François-René de Chateaubriand. Din cauza faptului că avea relații cu scriitori antimonarhici, a fost
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
care înfățișează coborârea în infern și despărțirea de Euridice. Barocul târziu va continua această tradiție, în fond medievală, a reprezentării mitului sub forma unui citat adus în slujba înscenărilor moralizatoare, așa ca în programul picturilor lui Giovanni Battista Tiepolo din salonul palatului venețian Sandi (1724/25), care ilustrează „Puterea elocinței”. Începând cu cea de-a doua jumătate a sec. XVI, tema iubirii lui Orfeu pentru Euridice devine pentru Școala din Fontainebleau galantă, după cum se observă la Niccolo dell' Abbate („Orfeu și
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pentru Elevi și Studenți “Serafim Duicu”, Târgu-Mureș, 2001, cu ediții anuale, al Taberei de Pictură și Sculptură în Sare de la Salina Praid, 2001, cu ediții anuale, al Taberei de Sculptură în Lemn “Interart”, de la Reghin, 2002, cu ediții anuale, al Salonului Județean de Carte Mureșeana, în 2001, cu ediții la Reghin și Târnăveni, al Teberei de Pictură “Apollo”, cu tema “Nudul”, Sângeorgiu de Mureș, 2003, a inițiat seria de volume Repere Culturale Mureșene, I - 2002, ÎI - 2003, III - 2004, IV - 2005
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
Ion Vlădoiu, Cornel Cojocărel, Ioana Petrescu și Gheorghe Ștefan (toate datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea). Al zecelea obiectiv este crucea de pomenire (de drum) din piatră, datând din 1598 și aflată în fața salonului de dans, clasificată ca monument memorial sau funerar.
Comuna Bertea, Prahova () [Corola-website/Science/301645_a_302974]
-
metodă științifică: Alți autori care au scris articole critice la adresa ei au fost Valerian Obolenski, A. Selivanovski, Serghei Bobrov și chiar G. Lelevici, care publicase un panegiric al ei în 1922. Toți au demascat-o ca pe o poetă de salon, „cu o ideologie străină de noile elemente ale literaturii proletare”. În 1925 a fost aprobată și publicată hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice "Despre politica partidului în domeniul literaturii artistice", care o demasca pe Anna Ahmatova
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
lucrări de refacere. A fost un mare colecționar de antichități romane descoperite mai ales în zona Hațegului, la Grădiștea de Munte. În 1866 a fost vizitat la Fărcădin de Aron Densușianu. La intrarea în conacul său din Fărcădin și în salon erau amplasate multe statui, busturi și inscripții din perioada romană. Printre persoanele importante care i-au vizitat colecția se numără împăratul Franz Iosif I și marele istoric german Theodor Mommsen. Legat de colecția sa există și o glumă povestită chiar
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
Pe la 1866 castelul era în ruină, dar se începuseră unele lucrări de refacere. A fost un mare colecționar de antichități române descoperite mai ales în zona Hațegului, la Grădiștea de Munte. La intrarea în conacul sau din Fărcădin și în salon erau amplasate multe statui, busturi și inscripții din perioada română. Printre persoanele importante care i-au vizitat colecția se numără împăratul Franz Iosif I și marele istoric german Theodor Mommsen. Legat de colecția să există și o glumă povestita chiar
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
Roadele pamantului" (1897) reflectă eliberarea sa din angoasele păcatului și acceptarea propriilor impulsuri, indiferent cat de neconvenționale ar fi fost acestea. Cu toate acestea, după întoarcerea la Paris, relaxarea aceasta s-a pierdut total, căci scriitorul s-a întors în saloanele pariziene, extrem de "înțepate". Va satiriza acest mediu în povestirea "Paludes" ("Mlaștini") (1894) - o minunată parabolă a animalelor, care, deoarece locuiesc în peșteri întunecate sfârșesc prin a-și pierde vederea și a orbi. În 1894 Gîde s-a reîntors în Africa de Nord
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
hotelului. Stabilimentul avea 28 de camere (câte 14 pe fiecare parte, una cu fața spre grădină, alta cu fața spre râu) și o sală de mese cu o capacitate de 80 de locuri. Proprietarul Borănescu organiza frecvent serate dansante în salon și focuri de tabără, așa cum arată un document de la 1874. Izvoarele minerale din jurul stațiunii au fost testate chimic de dr. Pascanu de la Școala Superioară de Farmacie din București. Cele trei izvoare erau: izvorul de la Tainița (la 700 m de stațiune
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
de Watteau, tabloul-firmă rămâne agățat vreme de două săptămâni pe frontonul anticariatului lui Gersaint, timp suficient ca opera să fie admirată de întregul Paris. Scena se desfășoară într-un interior plin de tablouri și reprezintă o invitație de a vizita salonul de artă din interiorul magazinului.
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
unele picturi marcate prin caracterul lor naturalist sau impresionost. Face cunoștință cu pictorul Amedeo Modigliani, de care îl va lega o trainică prietenie. În 1910 se duce pentru câteva luni la Bruxelles, iar în 1911 expune pentru prima dată la "Salon des Indépendants" în Paris, alăturându-se grupului avangardist format din Alexander Archipenko, Juan Gris, Constantin Brâncuși, Robert Delaunay ș.a. În 1912 publică un album cu 20 de desene și, "cu răbdarea unui benedictin" - cum spune el însuși - realizează ilustrațiile pentru
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
Roman (datând de prin 962), coroana imperială austriacă (1602), comoara Burgunzilor din secolul al XV-lea și comoara Ordinului Lânii de Aur. Tot aici se mai pot vizita apartamentele imperiale, spațiul privat ce a aparținut Majestății sale Împăratul Franz Josef, saloanele de mese, de bal, etc. Prater este un parc de distracții uriaș, ce este utilizat de vienezi drept principal loc de relaxare. Cea mai cunoscută parte a acestui spațiu de agrement este Wurstlprater. Această amenajare datează din secolul al XIX
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
actele sale umanitare, pentru promovarea toleranței și reconcilierii.” În 2009, la Operă Națională București au loc premierele absolute pentru România cu Parisina d’Este și cu Gemma di Vergy de Gaetano Donizetti, reprezentații coordonate de Mariana Nicolesco că și în Salonul de Muzică al Castelului Peleș din Sinaia și în cadrul Festivalului Darclée. Membră a Juriului Concursului Internațional de Canto al Chinei, 2014, la care au luat parte 430 de concurenți din 41 de țări. Mariana Nicolesco, “o mare voce a timpului
Mariana Nicolesco () [Corola-website/Science/298550_a_299879]
-
spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol de noblețe cavalerească față de adversarul învins, este realizată veridic în lumina naturală a zilei, scoțând în evidență tonurile verzi și albastre specifice peisajului olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea marelui salon al noului palat ""Buen Retiro"". Atribuțiile lui Velázquez în calitate de pictor al curții se lărgesc în 1636, când primește titlul de ""ayuda de guardarropa"", având sarcina decorării apartamentelor regale. În 1643 este numit superintendent al colecției regale, având ca atribuție supravegherea
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
Parisul și revine la Nantes către sfârșitul anului, Jules obține o cameră de o singură persoană, în același imobil. Se folosește de relațiile sale pentru a vizita locurile în care se aduna lumea bună. Unchiul său, Chateaubourg, îl introduce în saloanele literare ale d-nei de Barrère (prietenă cu mama lui Jules) și d-nei Mariani. În timp ce își vede mai departe de studii, devine pasionat de teatru și scrie o serie de piese care vor rămâne inedite până în 2005. Devorează dramele lui Victor
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
Notre-Dame de Lorette. În 1848, împreună cu "Michel Carré", Jules Verne începe să lucreze la operete muzicale. Când tatăl său află că fiul său scrie și compune mai mult decât învață pentru Drept, îi întrerupe sprijinul financiar. Grație vizitelor întreprinse în saloanele literare, Jules Verne intră în legătură cu Alexandre Dumas prin intermediul unui practicant celebru în apocă al chiromanției, Cavalerul d'Arpentigny. Se împrietenește cu fiul scriitorului și îi propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate "Les Pailles rompues". Cei doi aduc corecturi piesei și
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
de Lorette" pentru a se instala într-o locuință de pe bulevardul Bonne-Nouvelle. Pe același palier cu el se mută un tânăr compozitor originar din Nantes, Aristide Hignard. Între cei doi se înfiripă rapid o relație de prietenie și, împreună, frecventează salonul muzicianului Talexy. Ei se lansează în operetă, sau, mai exact, în opera bufă, într-o perioadă în care Jacques Offenbach crea o adevărată pasiune pentru acest gen de spectacol. Pe 28 aprilie 1853 se joacă "Le Colin-maillard" la "Teatrul Liric
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]