12,573 matches
-
prezentată Sonata nr. 4 în mi minor, KV 304 de Mozart, creație impregnată de tristețe și suferință, elaborată de compozitor la moartea mamei sale în 1778. Structurată în două mișcări (Allegro și Tempo di Minuetto), lucrarea pune în evidență calitățile sonore și expresive ale ambelor instrumente, cărora autorul le acordă importanță egală. De la primele măsuri (în care este expusă tema întâi la unison), interpreții s-au concentrat asupra laturii dramatice a muzicii. Față de versiunile cunoscute, în care predomină atmosfera poetică, interiorizată
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
deveni de referință în rolul titular, pe plan național și nu numai. S-a calibrat însă mult prea mult în actul I, neasigurându-și randamentul maxim în ceea ce a urmat, si mai ales, în celebra să arie. Oricum, glasul sau sonor și somptuos rămâne în amintire. Tenorul bucureștean Hector Lopez a fost cel mai omogen, cu o evoluție sigură și dezinvolta, dispunând de supraacute, care, pregătite cu grijă, pot sună „năpraznic”, cum a fost cea din actul al II-lea. Asistăm
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
de excepție îi facilitează, cu o ușurință uimitoare, accesul la fibrele tainice și amețitor de complexe ale unor texte muzicale pe cât de dificile pe atât de adamantine din punctul de vedere al rațiunii lor de alcătuire și al expresivității sonore - lieduri semnate de doi clasici ai componisticii românești, Anatol Vieru și Pascal Bentoiu. Farmecul inconfundabil al recitalului susținut de muziciană în Aula palatului Cantacuzino, sub patronajul Uniunii Compozitorilor și al Muzeului George Enescu (25 aprilie, orele 18) s-a datorat
Vitalitatea speranței by Tanța DIACONESCU () [Corola-website/Journalistic/83847_a_85172]
-
propriu-zisă dar mai ales ca manieră de configurare a conciselor metafore muzicale (proprii literaturii vocal- instrumentale camerale). Cum au descoperit, cele două mari artiste, același limbaj, unic în semantismul lui, prin care să poată fi redate undele și vibrațiile cristalelor sonore cu o maximă acuratețe - intonațională, ritmică, expresivă, de tușeu pianistic sugestie vocală?
Vitalitatea speranței by Tanța DIACONESCU () [Corola-website/Journalistic/83847_a_85172]
-
conduită, afirmându-se convingător în peisajul autohton. Cu o voce, poate nu puternică, dar distinctă, corectă, profesională. A făcut o contrapondere explicită și necesară, la puzderia ziarelor, importante sau mărunte, ce-au atacat și atacă dezlânat și amatoristic meterezele fenomenului sonor contemporan. Prioritar, pe zona divertismentului. Mereu echilibrată, constructivă, echidistantă, Actualitatea Muzicală a promovat creația de valoare, în toate sectoarele și pe toate palierele. S-a antrenat în atragerea și orientarea cititorilor spre realizările de marcă interpretative și componistice. Naționale și
Bravo! by Adrian Iorgulescu () [Corola-other/Journalistic/83537_a_84862]
-
Mihail) a răsunat coerent, în stil și cu alura concertantă cerută de partitură; Simfonia nr. 5 a surprins prin tempi rapizi (cu precădere partea I), dar și prin punerea în valoare a unor elemente ale facturii altfel ascunse în fluxul sonor general. Gestul dirijoral este cumpănit, antrenat pentru orchestră (care și-a confirmat și în acest context înalta clasă). Poți fi sau nu de acord cu Vengerov, dar viziunea muzicianului Vengerov merită a fi luată în seamă, căci izvorăște dintr-o
Vengerov ?i Filarmonica by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83548_a_84873]
-
în „asalt”, modulații spectaculoase, percuții exotice, caracter marțial, explozii coloristice, grație de Menuet, nuanțe dramatice, totul clădit în jurul unui umor fin. Nu este Haydn cel mai optimist geniu muzical? Gestualitatea dirijorului creează sinteze geometrice, balansul între pianissime efemere și verticalități sonore: compune și desface expresii. În Dvořák - ritm și ton impecabile (cornii sună perfectissim), a stârnit imaginația în complexul senzațiilor romantice. Așadar, un program în fortissimo valoric, de o forță, o vivacitate ritmică aproape sufocante. Prinsă în perfecțiunea velocității, gândeam și
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
departe (poate) de sensibilitatea lor, integrată însă în limbajul deja fără frontiere al muzicii contemporane, dirijorii oaspeți și- au asumat programe integral românești. Clujenii, se știe, au deschidere largă spre nou: programul lor a fost o expresivă incursiune în universuri sonore particulare. Muzica lui Sigismund Toduță, creator de școală la Cluj (și nu numai), aparține etosului național, fiind, totodată, deschisă sugestiilor moderne atent și eficient filtrate: Concertul nr. 2 pentru orchestră de coarde este pilduitor în această privință. Mihai Mitrea Celarianu
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
pentru orchestră de coarde este pilduitor în această privință. Mihai Mitrea Celarianu s-a integrat în spațiul cultural european (și-a trăit ultimele decenii de viață în Franța); prin Par ce fil d’or dovedește o bună stăpânire a fluxului sonor și a coloritului orchestral (cu tente camerale, delicat și atent distribuite), dar prezența celor doi soliști (Ovidiu Daniel, Cristian Hodrea) se reduce la câteva fraze cântate, restul fiind lungi secvențe recitate. Concertul pentru saxofon (aici ar trebui pluralul, singular este
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
și capabil de cele mai subtile nuanțe, l-a urmat perfect pe dirijor, artist rafinat și puternic totodată în lectura de o rară inventivitate dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile s-au cristalizat în imagini sonore de o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu un crescendo extrem de bine dozat (cum mai rar am auzit) până la finalul monumental. A fost un concert în care s-au contopit într-o pilduitoare simbioză solistul, dirijorul
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
O revistă de ținută Așa cum îți promite prin titlu, Actualitatea Muzicală te ține la curent cu evenimentele lumii sonore. Este o revistă de ținută, cu subiecte diverse ce acoperă întreg spectrul genurilor muzicale, de la cele ale muzicii sinfonice și de cameră, la cele ale muzicii ușoare și de jazz. Colaboratorii săi, în bună parte cronicari și muzicologi reputați
O revist? de ?inute by Laura Manolache () [Corola-other/Journalistic/83618_a_84943]
-
a fost, cu adevărat, o provocare, testând din plin maleabilitatea formației, capacitatea de a se plia și a răspunde celor mai neașteptate reacții ale solistului, reușind să cânte nu doar cu acuratețe și rigoare, ci și cu omogenitate și calitate sonoră. A avut strălucire, vivacitate, stil și culoare, a conturat planuri contrastante în care pizzicato-ul abia sugerat sau paginile în piano au fost la fel de apreciate precum evoluția solistului împreună cu concert- maestrul Anda Petrovici, întregul demers artistic având consistență și farmec
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te purta apoi către culmi, cu o dezlănțuire de energie telurică neobișnuită. Exuberantei pagini beethoveniene i-a urmat liniștea apăsătoare a discursului wagnerian din “Tristan și Isolda”, în care fluviul sonor a oscilat între
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
număr. Un alt element de valoare al ei ar fi acela că fixează informația culturală la zi atât din București, cât și din țară, ceea ce-i conferă poziția de autentică cronică a evenimentelor de spectacol și concert, în această fibră sonoră și imaginativă pentru artele prin care românii sunt recunoscuți. Calitatea acestei publicații impune, în opinia mea o extindere a difuzării în țară cât și în spațiul european, de unde mi s-au cerut în repetate rânduri mai multe exemplare. Pentru că sunt
O aniversare salutar? by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83612_a_84937]
-
în do minor op. 24 de Faure, încărcată de sensibilitate și visătoare poezie, o „arie” interpretată cu o eleganŃă rară, pentru ca apoi, în Concertul nr. 1 în la minor op. 33 de Saint-Saens, să „atace” primele măsuri cu o vigoare sonoră aproape nefirească, ce a lăsat locul unor derulări virtuoze într-un tempo năucitor, căruia orchestra i-a Ńinut pasul cu brio, colaborare ce s-a remarcat deopotrivă în paginile lirice, pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
optimă. Programul dirijat de Dmitrij Kitajenko a debutat cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, o lucrare menită să celebreze 2600 de ani de la fondarea Imperiului japonez. Neoclasică, cu vizibile influențe impresioniste de tip ravelian, uvertura pare construită pe repetate valuri sonore, clădite pe flux și reflux orchestral, oferind formației franceze posibilitatea să-și etaleze suplețea și culoarea timbrală particulară a suflătorilor de lemn și alamă. Ibert nu strălucește în originalitate, tensiunile de creștere și descreștere sonoră repetându-se aproape identic, nereușind
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
pare construită pe repetate valuri sonore, clădite pe flux și reflux orchestral, oferind formației franceze posibilitatea să-și etaleze suplețea și culoarea timbrală particulară a suflătorilor de lemn și alamă. Ibert nu strălucește în originalitate, tensiunile de creștere și descreștere sonoră repetându-se aproape identic, nereușind să scoată uvertura dintr-o stare de apatie, de neutralitate obositoare, nerelevantă pentru înscrierea pe afișul unui festival internațional. Suita de balet Pasărea de foc de Igor Stravinski a evidențiat valorile individuale ale soliștilor din
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
împreună, participările în festivalul Enescu datând din 1976). Acestor precepte trebuia Fumiko Shiraga să le răspundă. Le cunoștea: colaborează cu Voces de peste 15 ani. Avea totuși un rol greu în partiturile care acordă instrumentului o prezență aproape continuă în discursul sonor, îngemănează rigoarea stilului cu bogăția și libertatea concertantă a scriiturii pianistice (la Schumann); în Brahms, licitând melodicitatea și omogenitate în exercițiul strălucitor al artei contrapunctului și polifoniei. Dar, s-a integrat ansamblului. Are tehnicitate, înțelegere europeană a muzicii. Au fost
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
și William Christie ne-au oferit-o la un nivel care depășește cu mult ceea ce numim în mod obișnuit profesionalism. Pentru că se cântă cu pasiune, cu credință, cu farmec și totală implicare, cu o coloristică și o varietate a planurilor sonore care au captivat publicul de la prima măsură și până la acordul final. Ovații, aplauze entuziaste, uimire, încântare - toate s-au regăsit după ce melomanii au ascultat o partitură splendidă, pe nedrept lăsată departe de alte opusuri handeliene în circuitul repertorial, într-
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
pianistul a surprins, într-adevăr, prin felul în care a tratat muzica mozartiană, cu deosebită rigoare și tehnică precisă, dar cântând parcă pentru sine, cu o seriozitate aproape austeră, cu un tușeu rotund, dar fără acea strălucire ce conferă dantelei sonore luminozitatea specifică autorului, densitatea discursului cursiv, cu o anume masivitate, fără o coloristică specială. Nici apariția sa scenică nu ar fi lăsat să se ghicească faptul că Teo Gheorghiu are doar 17 ani, părând extrem de matur. Cred că se simte
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
seară împlinită. Cu o astfel de speranță am venit în Sala mare a Palatului. În prima parte am ascultat Concertul al doilea în si bemol major de Brahms, una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
nr. 2 a scris-o între 12 august și 12 octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
umbră de neîmplinire am avut și aici: mișcarea pra înceată nu a permis desfășurarea dinamică, pe deplin convingătoare a minunatei muzici. Mai presus de aceasta, însă, calitatea ansamblului era atât de frumoasă, încât aveai motive să te bucuri de frumusețea sonoră în sine, ca scop unic. Astfel, în armoniile operei brahmsiene declarate „un triumf al inspirației” încă de la primele audiții publice, s-a încheiat maratonul muzical de mare ținută al Festivalului Internațional „George Enescu”, ediția a XIX-a, desfășurat timp de
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
și sigură în acut, destinată în primul rând rolurilor “eroice” (de altfel, chiar acest personaj i-a adus succesul de anvergură în debutul său internațional, în Germania), care nu cer prea multă expresivitate, frazare sau talent scenic, ci doar anvergură sonoră. Ovațiile li s-au cuvenit din plin, asemeni celor adresate corului (pregătit, de peste 45 de ani, de marele maestru Stelian Olariu), care a cântat splendid și a jucat convingător. Păcat că acele firave crenguțe uscate care ar dori să sugereze
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
când lucrarea a fost pusă în circuit. Creasta valului a fost întrupată de tragismul Sonatei de Francis Poulenc, unde disperarea și înverșunarea textului au fost subliniate de Clara Cernat prin accentele deosebit de dramatice ale dublelor coarde, susținute și de bogăția sonoră a pianului. După momentul de respiro din Printemps, artista a atacat cu maximă forță Tzigane de Ravel, conturând un univers frust, dominat de temperament, care a descoperit fațete puțin caracteristice muzicii franceze. Cadența de debut s-a desfășurat „con fuoco
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]