13,247 matches
-
pe buzunarul hainii.) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri (schimbând tonul.) Martoră mi-e Maica Precista! Să n-am parte de Joițica că e de față să spuie... Zoe: (cu sentiment) Nene! Trahanache: N-am umblat în viața mea cu diplomăție; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Matternich, apoi să-i dau eu, neică... Tipătescu: (impacientat) Nu pricep, neică Zahario! Zoe: (asemenea) Nici eu. Trahanache: Ei, aveți puțintică răbdare! (scoate o hârtie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu este un arivist, care umblă cu "machiavelacuri" si este conștient de acest lucru pentru că citează deseori propoziția lui Machiavelli "scopul scuza mijloacele", pe care însă o atribuie "nemuritorului Gambetta". Pe lângă ocupația de avocat, este și directorul ziarului "Răcnetul Carpaților". Reprezintă tipul demagogului și reprezentantul unei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să-i scoată pe unii, să-i pregătească pentru plecat... Cum a fost momentul plecării de acolo? O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cred că o durere mai mare nu poți să simți, numai când știi că-i acolo și nu poți... La Târgșor, când am ajuns, era un director foarte de treabă... și gardienii de acolo erau cumsecade. Venea ăsta, directorul Închisorii, umbla tot În uniforma militară, și făcea caz, striga: „Băi, nu știu ce și nu știu cum”... Dar, pe de altă parte, ne dădea voie... Gardian era unu’, moș Dumitrache, nu știu dacă n-ați auzit de el... Ăsta era o personalitate și era prieten
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și n-a reușit, dar a venit acasă și-a intrat Într-un servici bunișor. O venit Securitatea și i-o spus la director să-l deie afară, că n-are ce căuta acolo... Și pe urmă, pe unde-o umblat și fiu-meu, tot așa o pățit... Nu mi-a spus el de la Început toate treburile astea, dar Într-o zi, cum stăteam noi de vorbă, mi-a spus: „Tată, tu ni’ nu știi ce rău mi-ai făcut mie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
loc curat, proaspăt, de var proaspăt... Cam În ce perioadă se Întâmpla asta? Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gardianul, să asculte, să vadă ce faci. N-aveai voie să stai decât pe marginea paturilor. Toți, și ăia de sus, și ăia de mijloc. Să vorbești aveai voie, dar Încet și să nu faci scandal. Nu aveai voie să umbli, să scrii, să ai creion sau stilou; n-aveai voie să coși, să ai ac... Ce, ăstea-s povești! Dar bineînțeles se mai găsea la noi câte un bețișor, câte un ac, că Întotdeauna eram prevăzători. Și care mai aveau chiștoace
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bun, ca să-și facă un rost, să muncească... Îi plăcea cartea și vedea În carte un viitor. E, toate astea au fost spulberate la toți... Apoi, mai era În lot un copil de trupă, pe nume Gavrilă Coman... sergent era. Umbla În uniformă militară și În uniformă militară a făcut și detenția... Apoi, din tot lotul au fost așa: patru-cinci-șase copii de Învățători, doi copii de preot și restu’ or fost copii de țărani. Noi am fost „lotul maramureșenilor”. Aurel Vișovan
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oamenii care erau mai categorici, mai dârji... Dar să vă spun altceva despre Gherman... Într-o zi cu ploaie multă, am rămas desculț, că mi s-a desprins talpa la gheată. Am legat-o cu o sârmă și așa am umblat... Și trebuia să mă duc la lucru. E, și-atuncea, prin Gherman, am primit o carte poștală să scriu acasă, să-mi trimită Încălțări... Da’ a zis: „Vezi, nu scrie numai cinci rânduri, nu faci din ea”... Și atâta am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ion Hotico aici În Sighet, la Cluj - Mircea Dobre, Aristina șPopț În București, șIonț Mâț În Lăpușul Românesc și eu. Restu’ o murit... În ce consta activitatea grupului? Ce făceați? Păi, ne deplasam, supraviețuiam, pregăteam mâncare, asta ne era ocupația. Umblam după alimente... Deci greutatea asta era mai mare, că oamenii aduceau alimentele și noi trebuia să ne deplasăm din care parte veneau. Apăi ne lăsau lapte sau brânză, unde se mutau stânile, cu oile... că ei se mutau În alt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu ne puteam apropia de sate și nu puteam merge la oricine, numa’ la ăia pe care Îi cunoșteam. Cam cât ați stat dumneavoastră Împreună cu grupul? Noi doi am mai stat numai În vara ’ceea. Bineînțeles că tot prin pădure umblam, dar prin zona asta a Sighetului, mai În apropiere, pe la Vad, prin păduri. Și tot timpul eram urmăriți... Ați avut confruntări directe cu cei care vă urmăreau? Confruntări directe numai la Rona, la casa asta a lui Oniga. Trebuia să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stână și noi ne-am postat sub cărare. Și Într-adevăr o trecut armata cu câine, dar noi eram În jos. Și am stat până ce-au trecut ei și p-ormă am traversat cărarea, că, de obicei, noi nu prea umblam pe cărări, numai așa, prin pădure direct. Știam unde tre’ să ajungem și aveam un reper, altul, știam... Așa a fost atunci când am mers... Tot timpu’, toată vara erau săgeți și semne de-a lor cum ne urmăreau... Și din cauza
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
organizație, mă rog, zisă atunci contrarevoluționară, a fost contactat de un amic de-al lui că să facă o traducere a unui manifest din limba română În limba maghiară. Tata a zis: „Mă, io vorbesc ungurește, dar totuși băiatu’ meu, umblând la o facultate cu limba de predare maghiară, cred c-o traduce mai literar”. Și m-a chemat pe mine. Am văzut, am citit..., era un manifest care se adresa intelectualilor, muncitorilor și țăranilor și care concluziona că dușmanul comun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Însoțit până am ieșit pe poarta Securității. Era o duminică, nu știu cât noiembrie..., pe la ora unșpe. Era o zi splendidă: rece, friguroasă, da’ cu un soare strălucitor. Am ieșit afară, m-am uitat În stânga, m-am uitat În dreapta, foarte puțină lume umbla pe stradă... și-am luat-o spre casă. Mă gândeam ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot Îmi venea să Întârzii momentul Întâlnirii cu familia. Tot tergiversam, Încetineam pasul..., da’ tot am ajuns, că eram la vreo patru sute de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia din armată, ce știu eu de pe când erau... No, io am prins o pereche: una avea vreo 44, celălalt avea vreo 48! Până n-am ajuns la cabinetul medical, eu așa am stat, și domne, n-aveai cum să umbli cu ei... Și ziceau că te-au Îmbrăcat, c-ai fost Înțolit... În acea perioadă acolo a avut loc o rebeliune a deținuților. Vă amintiți ce s-a Întâmplat? Despre rebeliune, ce pot să vă spun? Cu câteva zile Înainte de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Început cu un curs mai lent și, Încet-Încet, a devenit mai dur. Și asta complet a ținut trei-patru săptămâni. Cine se considera că și-a băgat mințile În cap n-a făcut parte din comitet, Însă a avut voie să umble liber... Însă, dacă s-a aflat că el a ascuns ceva, atuncea iarăși a fost prins și bătut și mai tare... Așa că și asta a fost o Învățătură, că dacă ai scăpat de grupul bandiților, să nu te gândești că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ceilalți? Nu. Pentru că dacă a vrut Juberian sau, mă rog, Stănescu, să Îmi spună ceva ca să Înțeleg, atuncea, dacă el a văzut că eu nu Înțeleg, a chemat acolo pe careva sau pe Dezméri, care vorbea bine, pentru că el a umblat În școala românească. Într-un fel, au avut grijă la asta, ca să nu cumva să fie acuzați că fac deosebire de naționalitate... Pentru că asta a fost În ideologia comunismului... Dar nu ați simțit că se purtau mai cu grijă față de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
etaj... la 4-spital. Și știu precis că peste o oră, o oră jumătate au vinit Înapoi Munteanu și Juberian. Munteanu a fost bătut tare... N-a fost ruptă pielea, dar s-a umflat tare obrazul și abia a putut să umble. A primit o bătaie și mai multe lovituri la tâmplă... Și Juberian atâta a spus: „Ce vă gândiți? Că domnu’ prim-gardian ține cu bandiții?”. Și i-a spus la Munteanu: „No, stai acolo la colț”. A primit o cârpă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a văzut. M-a Întrebat: „Cine ești?”. Am spus cine sunt... Cum ați Încercat să vă refaceți viața? Păi, asta era ianuarie, când am venit. În martie sau aprilie m-am dus și m-am angajat. Am Început să umblu de la Întreprindere la Întreprindere, nicăirea nu m-a primit. Când am spus că am liceu: „Foarte bun!”. Și le-am spus c-am fost condamnat... Nu mai eram bun. Noroc am avut că știam bine limba maghiară. Nu-i meritul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi le-o spus el, că ce i-o scris pretinu’, că să recruteze cât mai mulți În organizație și cum o să se Înarmeze... Mi-o spus tot, tot, tot detailat. Și zic către el: „Auzi, mă, tu să nu umbli cu prostii, că ți-s ușile pușcăriei deschise În orice moment”. Pe cuvânt vă spun că așa i-am zâs... Și am mai discutat cu el ce am mai discutat și mai vine unul, și Încă unul, dar nu s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am știut nici ce zi e, nici ce dată e. Așa m-o zăpăcit cu bătaia... „Auzi, da’ În luna iunie ce sărbătoare e?” Zic: „Ce sărbătoare să fie?”. Când colo, am știut eu toate sărbătorile dă păstă an. Am umblat eu la școală, și s-o predat religia, nu glumă... Nu știu, nu știu. „Dar 29 iunie ce sărbătoare e?” „Degeaba mă Întrebați, că nu știu.” „Da’ de Sfântu’ Petru și Pavel ai auzit?” „O”, zic, „aveți dreptate, În 29
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la camera 36, Într-o cameră unde a fost plin de apă până aproape de genunchi. Că Jilava era la 25 (sic!) de metri sub pământ... M-am gândit: „Măi, da’ ce Dumnezeu, nici bec, nici nimic?”. Și un miros de egrasie... Umblam ca bezmeticii și, pe oriunde umblam, numa’ de uscat n-am dat. Acuma, ce e de făcut? Trebuie să stai liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața, ne bagă În cameră unii... ’Ai de mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde a fost plin de apă până aproape de genunchi. Că Jilava era la 25 (sic!) de metri sub pământ... M-am gândit: „Măi, da’ ce Dumnezeu, nici bec, nici nimic?”. Și un miros de egrasie... Umblam ca bezmeticii și, pe oriunde umblam, numa’ de uscat n-am dat. Acuma, ce e de făcut? Trebuie să stai liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața, ne bagă În cameră unii... ’Ai de mine și de mine! Numa’ eu cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să iasă patru pași afară. Nu iese nimeni. Zice: „Poate n-am fost Înțeles. Nu, pă linie juridică, pă linie gospodărească, care aveți ceva neplăceri sau ați avut ceva greutăți din partea conducerii, ieșiți afară!”. Și-o fost unu’, În botă umbla, și o ieșit afară. Și o sută și nu știu câți o ieșit după ăla cu bota, că oamenii-s ca oile. Zice unu către mine: „Măi, ieși și tu, că și tu ai dat la Chilințan și la nu știu care 40 de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană pe partea asta, vorbesc ungurește. Și-apoi Înțelegeam și eu ceva... Și le-am spus că viu din pușcărie, că se și vedea, că eram cu-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]