13,019 matches
-
mai pentru a se alătura flotei principale se afla atunci chiar sub Middle Ground. De Ruyter detașase deja 12 dintre navele sale mai ușoare sub Van Ghent ("Leeuwen" 50 - LA Van Ghent, "Zierikzee" 60 - VA Evertsen, "Ridderschap" 66 - SbN Jan van Nes, "Deventer" 66, "Beschermer" 50, "Essen" 50, "Veere" 50, "Bommel" 36, "Utrecht" 36, "Ter Goes" 34, "Delft" 34, "Overijssel" 30 împreună cu 2 nave mai mici și câteva nave incendiare) și le-a trimis în amonte pe Tamisa la 24 mai
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
împreună cu 2 nave mai mici și câteva nave incendiare) și le-a trimis în amonte pe Tamisa la 24 mai. Englezii sub Coleman pe "Gloucester" s-au retras și au fost urmăriți cu lovituri lungi de tun până la Sheerness, unde Van Ghent, găsind locul mult mai bine fortificat decât fusese în 1667, a oprit urmărirea și s-a retras. Unele dintre navele sale au lovit fundul, dar s-au eliberat fără avarii, iar la 26 mai s-a reunit cu De
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
din fiecare escadră (câte 2 din fiecare divizie), fiecare însoțită de o navă incendiară, pentru a conduce atacul. Această escadră înaintată, o noutate tactică, alcătuită din 18 nave de linie ușoare și 18 nave incendiare, aflată sub comanda lui Jan van Brackel, avea scopul excepțional de a provoca cât mai multă dezordine și confuzie în linia anglo-franceză și de a permite astfel atacul concentrat al escadrelor și diviziilor principale asupra navelor inamice împrăștiate. Din fericire pentru aliați, vântul sufla ușor și
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
său, de a "conduce avangarda escadrei sale și să se țină după albaștri", inversând astfel ordinea naturală a flotei. Flota neerlandeză s-a apropiat dinspre Nord-Est sau Est-Nord-Est în linie transversală cu navele detașate și navele incendiare înaintea corpului principal. Van Ghent a întors în vânt și s-a apropiat cu vântul în tribord asupra Escadrei Albastre; De Ruyter a făcut același lucru ceva mai târziu în fața Escadrei Roșii; dar Banckert a continuat să înainteze cu vântul în babord formând o
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
chilă și s-a apropiat spre Sud în vânt față de francezi. Nu există nici o dovadă că De Ruyter și-a concentrat întreaga escadră de nave incendiare împotriva englezilor, obținând astfel o superioritate locală. Singura mărturie în acest sens este că Van Brackel, care avea poziția în divizia cea mai sudică din escadra lui De Ruyter, l-a atacat pe Sandwich în centrul Escadrei Albastre engleze. Totuși acestă situație este ușor explicată prin faptul că neerlandezii s-au apropiat dinspre prova tribordului
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
târziu . Avangarda extremă a flotei englezești, divizia lui Jordan, a fost inițial doar slab angajată în luptă, dar Sandwich pe "Royal James" 100, suprastructura înaltă a navei dominând pe cele neerlandeze, a devenit ținta unui atac concentrat. Primul a atacat Van Brakel cu "Groot Hollandia" 60, deși aparținea detașamentului avansat al escadrei lui De Ruyter, alegând un oponent care ar fi trebuit, conform etichetei acelor vremuri, să îi fie lăsat lui Van Ghent; apoi a sosit Van Ghent și secunzii săi
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a devenit ținta unui atac concentrat. Primul a atacat Van Brakel cu "Groot Hollandia" 60, deși aparținea detașamentului avansat al escadrei lui De Ruyter, alegând un oponent care ar fi trebuit, conform etichetei acelor vremuri, să îi fie lăsat lui Van Ghent; apoi a sosit Van Ghent și secunzii săi, urmat de două nave incendiare, ambele ratându-și ținta, deși una aproape că a reușit să îi dea foc navei "Henry" 82, aflată la pupa lui Sandwich. Între timp Sandwich i-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
concentrat. Primul a atacat Van Brakel cu "Groot Hollandia" 60, deși aparținea detașamentului avansat al escadrei lui De Ruyter, alegând un oponent care ar fi trebuit, conform etichetei acelor vremuri, să îi fie lăsat lui Van Ghent; apoi a sosit Van Ghent și secunzii săi, urmat de două nave incendiare, ambele ratându-și ținta, deși una aproape că a reușit să îi dea foc navei "Henry" 82, aflată la pupa lui Sandwich. Între timp Sandwich i-a trimis ordine lui Jordan
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
motiv că "Royal James" a pierdut deja atât de mulți oameni încât nu s-ar mai putea lipsi de o forță suficientă de abordaj fără să slăbească focul astfel încât să încurajeze și alte nave neerlandeze să se aproprie la abordaj. Van Ghent a făcut chiar acest lucru; el intenționa să treacă pe la pupa lui "Royal James" și să o abordeze de la babord, dar datorită lipsei vântului nu a reușit să ajungă acolo și a trebuit să treacă încet de-a lungul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
să o abordeze de la babord, dar datorită lipsei vântului nu a reușit să ajungă acolo și a trebuit să treacă încet de-a lungul tribordului la foarte mică distanță. "Dolfijn" 82 a suferit foarte serios în carenă și greement, iar Van Ghent însuși a fost ucis. Până acum fluxul trecuse iar Haddock, care abia fusese rănit la picior, i-a trimis un mesaj lui Sandwich susținând că ar trebui să arunce ancora de la pupa și să scape astfel de "Groot Hollandia
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
derivă complet dezafectată. Apoi Sandwich și-a tăiat cablul ancorei și a încercat să recapete controlul asupra navei sale, dar a fost atacat imediat de Sweers pe "Olifant" 82. Viceamiralul din Amsterdam proteja o altă navă incendiară, comandantă de Daniel van Rijn, un alt erou de la Medway, lansând-o asupra vasului lui Sandwich căruia a reușit să îi dea foc. Navele incendiare englezești din propria divizie au eșuat să elibere nava incendiară neerlandeză, niciuna din ele nereușind să fie alături de nava
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
ei Francis Digby fiind ucis. Mai târziu "Henry" a fost recapturată de către "Plymouth" 60 din divizia lui Jordan cu ajutorul supraviețuitorilor propriului echipaj, dar nu a mai putut lua parte la bătălie. În centru De Ruyter pe "Zeven Provincien" 80 și Van Nes pe "Eendracht" 76 împreună cu alte câteva nave neerlandeze au început să atace nava amiral a Ducelui de York, "Royal Prince" 100, care inițial se afla oarecum în vânt față de restul diviziei sale cu excepția navei "Victory" 82, aflată imediat la
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și-a mutat apoi steagul pe "St Michael" 90, nava căpitanului Sir Robert Holmes,care până atunci se aflase la babord sub vânt și a fost mai puțin angajată în luptă; cam în același timp atât De Ruyter cât și Van Nes și-au căutat alți antagoniști. De Ruyter a înaintat pentru a-l angaja pe John Harman pe "Charles" 100, în timp ce Van Nes, rămânând la pupa, a avut norocul să atace pe "Royal Katherine" 82, o navă care abia se
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
vânt și a fost mai puțin angajată în luptă; cam în același timp atât De Ruyter cât și Van Nes și-au căutat alți antagoniști. De Ruyter a înaintat pentru a-l angaja pe John Harman pe "Charles" 100, în timp ce Van Nes, rămânând la pupa, a avut norocul să atace pe "Royal Katherine" 82, o navă care abia se alăturase flotei aliate cu un echipaj neantrenat. Deși aproape că a fost aprinsă de o navă incendiară îndreptată asupra lui "Royal Katherine
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Michael" a întors spre larg spre Sud. La capătul nordic al flotei Jordan făcuse acest lucru de ceva vreme și a fost urmat de o mare parte a escadrei neerlandeze din Amsterdam, încă condusă ostentativ de "Dolfijn" în ciuda morții lui Van Ghent și oarecum în confuzie la vederea acestei nave dezafectate și a manevrelor ei indecise. De Ruyter a așteptat puțin mai mult înainte să vireze, dar în cele din urmă ambele escadre nordice din cele două flote au trecut cu
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
iar "Victory", care le-a luat locul în linie, a fost dezafectată și ea. Nava neerlandeză "Stavoreen" 48 a fost capturată de "Greenwich" 60 iar o alta, "Jozua" 54, s-a scufundat sub focul lui "Edgar" 72 (căpitanul ei, Jan van Dick a fost mai târziu schimbat cu Chicheley de pe "Royal Katherine"), în timp ce o a treia, "Jaarsveld" 48, și-a pierdut toate catargele și a reușit să scape cu dificultate. La ora 17:00 "St Michael" ajunsese atât de avariat încât
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
provoace destule stricăciuni pentru a-i împiedica pe aliați să mai încerce vreo operațiune pe coasta neerlandeză pentru o vreme. Neerlandezii au pierdut cel puțin 600 de morți și aproape de două ori mai mulți răniți. Au pierdut un amiral, pe Van Ghent, iar doi căpitani au fost capturați, în timp ce alți câțiva ofițeri superiori, printre care Bankert și Brakel, au fost răniți mai mult sau mai puțin serios. Pentru aliați Narborough menționează că au murit 737 de oameni în total, în afara celor
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
divizii și funcția de căpitan a lui "Superbe", vacante la moartea lui Des Rabesnières, au fost date temporar lui De Verdille de pe "Invincible". La neerlandezi Sweers și De Haen au fost făcuți temporar locotenent-amiral și, respectiv, vice-amiral de Amsterdam, iar Van Meeuwen de pe "Reigersbergen" a devenit temporar contra-amiral. Sweers a preluat comanda celei de-a treia escadre în locul lui Van Ghent. Nici o parte adversă nu a realizat prea multe în restul operațiunilor din acel an. De fapt neerlandezii nu au încercat
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
De Verdille de pe "Invincible". La neerlandezi Sweers și De Haen au fost făcuți temporar locotenent-amiral și, respectiv, vice-amiral de Amsterdam, iar Van Meeuwen de pe "Reigersbergen" a devenit temporar contra-amiral. Sweers a preluat comanda celei de-a treia escadre în locul lui Van Ghent. Nici o parte adversă nu a realizat prea multe în restul operațiunilor din acel an. De fapt neerlandezii nu au încercat nimic mai mult decât o defensivă aproape complet pasivă, deoarece înfrângerile lor pe uscat, urmate de revoluția care a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și nestâncoase, având o înălțime de 34 m, iar lungimea coronamentului fiind de 512 m, volumul lacului fiind de 600 mil. m, având o suprafață de 5200 ha, debit deversor 11700 m/s, suprafață bazin 579.200 km, tip deversor Vane. Lacul de acumulare, situat în arealul comunei Gogoșu, este construit tot în colaborare cu ex-Iugoslavia. Pe lângă valoarea lor economică, aceste lacuri constituie și puncte de atracție turistică, prin frumusețea peisajului de pe malurile lor. S.H.E.N. Porțile de Fier II, amplasat la
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
început pe 28 iunie 1931 și a fost finalizată pe 14 august 1933, iar tunelul a fost inaugurat oficial pe 10 septembrie 1933, în prezența Regelui Albert I. Înainte de deschiderea tunelului se aflau în exploatare două feriboturi: „Sint-Annekensboot” și „Land van Waas / Pays de Waes”. Feribotul „Sint-Annekensboot” traversa fluviul Schelde în dreptul castelului het Steen, în timp ce „Land van Waas” transporta garnituri de tren între gările Vlaams Hoofd din Linkeroever (ulterior denumită Gară Antwerpen-Vest) și Antwerpen-Waas de pe "Sint-Michielskaai". Ideea unei legături permanente între
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
fost inaugurat oficial pe 10 septembrie 1933, în prezența Regelui Albert I. Înainte de deschiderea tunelului se aflau în exploatare două feriboturi: „Sint-Annekensboot” și „Land van Waas / Pays de Waes”. Feribotul „Sint-Annekensboot” traversa fluviul Schelde în dreptul castelului het Steen, în timp ce „Land van Waas” transporta garnituri de tren între gările Vlaams Hoofd din Linkeroever (ulterior denumită Gară Antwerpen-Vest) și Antwerpen-Waas de pe "Sint-Michielskaai". Ideea unei legături permanente între cele două maluri a fost lansată încă din secolul al XIX-lea. În 1865 a fost
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
război a regatului a făcut imposibilă respectarea datei, iar ofertele private au fost respinse, deoarece solicitau garanții guvernamentale în caz de eșec. Aceste lucruri au dus în final la constituirea, pe 9 martie 1929, a societății pe acțiuni Intercommunale Maatschappij van de Linker Scheldeoever (IMALSO) (în ), ce avea scopul precis de a realiza o conexiune între cele două maluri ale fluviului care să permită circulația persoanelor, mărfurilor și vehiculelor. După studii amănunțite, Consiliul Director al companiei a decis că cea mai
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
scări rulante. Tunelul Sint-Anna are un diametru exterior de 4,74 m și un diametru interior de 4,22 m. La cele două capete accesul se face prin intermediul unor clădiri similare cu două etaje, ambele proiectate de arhitectul local Emiel Van Averbeke. Tunelul perfect orizontal a fost săpat prin argilă de Boom cu un scut de forat manual. Căptușeala tunelului este alcătuită din elemente prefabricate din fonta îmbinate cu nituri din plumb. Costul total al construcției s-a ridicat la 40
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
Hayden - Allison Hayes - Billie Hayes - George 'Gabby' Hayes - Helen Hayes - Margaret Hayes - Sean Hayes - Johnny Haymer - Kathryn Hays - Robert Hays - Susan Hayward - Glenne Headly - Anthony Heald - George Hearn - Joey Heatherton - Anne Heche - Eileen Heckart - Dan Hedaya - Jon Heder - Tippi Hedren - Van Heflin - Katherine Heigl - Stephanie Heinrich - Marg Helgenberger - Anne Helm - Tiffany Helm - Katherine Helmond - Percy Helton - Margaux Hemingway - Mariel Hemingway - Florence Henderson - Elizabeth Hendrickson - Elaine Hendrix - Leslie Hendrix - Wanda Hendrix - Marilu Henner - Carolyn Hennesy - Paul Henreid - David Henrie - Lance Henriksen - Buck
Listă de actori americani (E-H) () [Corola-website/Science/337516_a_338845]