14,079 matches
-
volei, sportiv, constructor... Și am rămas patru ani de zile În Închisoare. Așa era atunci. Îți putea da trei-patru ani și fără să te mai judece. Adică trebuia să joci cu ei: „Zboară măgarul? Zboară măgarul!”. Dacă spuneai că nu zboară te-aresta sau, unde erau trei inși, al doilea era securist. Ați putea să-mi descrieți viața din detenție? Eram la cinci kilometri de Tuzla, În două corturi. Eram 50 de deținuți Într-un cort, 50 În altul. Mâncarea era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tip cu o moacă de bătăuș, de mitocan, o față de asasin. Și nu știu ce i s-o fi părut lui, că o zis: „Ce te uiți așa urât la mine?”. Și mi-o tras un pumn. Pur și simplu m-o zburat trei-patru metri, eram atunci numai umbră și vis... Prin ce Închisori ați trecut a doua oară? Pușcăria a fost un iad. Ne-o mutat de la o colonie la alta În Deltă, unde o fost nevoie. Acolo am muncit din greu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oameni acolo și trebuia să ne aprovizioneze, și când mergea Înapoi ne suia șapte, opt, zece, 15 inși și ne ducea... Ne-a dus pe toți cu poliția până la avion, ne-a suit și ne-a Închis acolo. N-am zburat niciodată până atuncea și când am văzut avionul că a fugit așa, până Își lua vântul, și apoi a Început să se urce, să se ducă În sus... Pe mal, pe Dunăre, pe firul apei, erau bărcile ca o rață
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
începea cu strofa: „Ca un crin de vară ce vântul îngheață / Frumoasă Ioană în valuri periși, / Azi a ta guriță revărsa viață / Și acum, fetiță, ca vântul periși“ și se încheia în tonuri funebre: „Adio, Ioană, adio, copilă! / Sufletul tău zboară după-acest pământ / Și noi în durere toți plângem de milă / Depuind flori june pe tristu ți mormânt“ (Dorul, pp. 35-36). Romanța La un cadavru - devenită populară în epocă - o cânta și Leana în piesa lui Delavrancea, Hagi-Tudose (act I, scena
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îndreaptă către noi. În ace lași moment aud în urmă ceva care se aseamănă cu zborul unui stol de păsări. Mă întorc și nu mai văd pe nimeni. Spațiul era gol: miile de oameni cari veniseră în urma noastră de la circ zburaseră! Doar câteva călcâie în fugă și atât. Rămăsesem în fața baionetelor numai noi, vreo zece, comitetul studenților. Dar un iuruș izbucnește din localul Primăriei, un nesfârșit număr de bătăuși, toți mitocani tineri, sprinteni și voinici, toți cu pantalonii creți, anul 1875
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
război turcești de pe brațul Măcin a avut loc în noaptea de 13/25- 14/26 mai 1877, așa cum preciza pe prima pagină și ziarul Românul: „Ieri, la 3 ore dimineața, unul din monitoarele turcești cari erau staționate la Măcin a zburat în aer. D-astădată nu tunul, ci torpila a cauzat această nouă și însemnată pierdere turcilor“ (ROM., an. XXI, 15 mai 1877, p. 431). Relatarea lui Bacalbașa este exactă, cu următoarele precizări: șalupa torpiloare Țarevici (sau, după alte surse, Cesarevici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vrei să ții în lanțuri popoarele creștine? Și vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine? Dar n-auzi cum te râde și Dunărea, și Marea? Deviza ți-e sclavia ș-a mea neatârnarea!“ Cum zic, doi vulturi ageri zburând din vârf de munte Se-nalță până-n ceruri și scot țipete crunte. E unul din Balcanuri și din Carpați e altul. Mult repede li-e zborul, mult falnic li e asaltul. Căci se izbesc ca fulgeri la luptă ucigătoare!... Întinsele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
I cele mai cumplite ofense, mai ales fiindcă era neamț, el care scrisese versurile, repetate la vremuri din gură-n gură: Ia-ți lădița și cheița Neamțule etc... acum a scris O dedicațiune Domnitorului, care sfârșea cu strofa: Tricolorul mândru zboară Peste fiii de eroi! Domnul țării-l desfășoară Cu el fiți, căci e cu voi! E viteaz! Inimă are! Și-și iubește-al său popor! E din Frederic cel Mare! Și va fi învingător! Sai, române, și ia arma! Domnul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apare, dând multe speranțe pentru viitor, poetul căpitan Carol Scrob. Cine cunoștea până atunci pe Carol Scrob? Aproape nimeni. Într-o bună dimineață aflăm, din gura lăutarilor, că un oarecare poet Carol Scrob a scris două bucăți care încep să zboare din gură în gură. Aceste două cântece sunt: Aș dori din piept să-mi scot Inima cu dor cu tot. Și s-o pun în pieptul tău Ca să simți precum simt eu. 386 bucureștii de altădată de omitere cu intenție
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
istoric: intrarea în război a oștirilor române. addenda 417 român“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 29 iulie 1876“, MOF., nr. 189, 26 august/7 septembrie 1876, p. 4758). 26. Versurile, făcând parte din cupletul parodie Gândul meu la tine zboară sunt amintite, cu mici deosebiri, de fratele lui Constantin Bacalbașa, I.C. Bacalbașa, într-un articol scris cu prilejul morții lui I.D. Ionescu (Ion C. Bacalbașa, I.D. Ionescu, Ileana, an. I, nr. 2, septembrie 1900, p. 29, în care aflăm și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ca șofer, era pur și simplu infernal. Cînd trebuia să meargă împreună cu el pe teren, „bădia” George Sidorovici, căruia din respect i se dădea întotdeauna scaunul din față, după un deal și o vale în care „GAZ”-ul redacției parcă zbura, îl ruga să zăbovească atît cît să-și scoată ochelarii. „De-acum, barem nu văd!”, zicea de-a dreptul înfricoșat, vorbe care în loc să-l descurajeze, îl întărîtau pe E.N. să conducă mașina în stilul său agresiv. * Ori de cîte ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
odinioară, acum „opinia publică conformistă (...) este mai vastă și mai puternică decît opinia clarvăzătoare și neconformistă” (H. Barbusse, „Omul gol”, în Opere alese, I, p. 429). *Ce pasăre sperioasă-i bucuria! Adineaori credeam că am prins-o, și-acum a zburat! *Ovidiu, în timp ce mergeam spre Suceava (16 ianuarie 1986): „De la o vreme, cum pun mîna pe pix, ceea ce scriu se transformă în dinamită”. Să vedem mai departe! * Citesc pagina a doua a „Săptămînii” (din 24 ianuarie 1986) și-mi zic iarăși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e mai mare decît numărul de găsiri” („Despre cele 20 de tipuri de gîndire”, Bacău, 17 mai 1987). Îndoiala mi se pare a fi cea mai umană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plein air-ul. Și a făcut-o cu ample incursiuni în trecut. E curios că acești mondeni care sînt criticii de artă nu intuiesc măsura rezistenței celor ce-i ascultă. Vorbesc pînă ce acestora le trece os prin os și le zboară gîndul aiurea. *De multe ori, compătimirea e o formă a răutății. Formule ca „bietul Cutare” sau „biata Cutare” sînt folosite ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
5/1968, p. 48, trad. Tatiana Nicolescu). Fac parte dintre românii care se roagă soartei să ajungă ziua cînd vor putea auzi și ei „adevărul crud” de la noi. * Din cauza izolării, păsările care ajung în insula Aldabra nu mai pot să zboare, spunea comentatorul unui film științific. La fel și noi... De aceea, ca-n versul poetului clasic: „Ți se lungesc ochii a drum”. *Sînt unul din cei circa 150 de curioși care au mers la întîlnirea cu Ana Blandiana și Romulus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ai multor generații de zburători, că În puține ocazii În ultimii ani - s-au Întâlnit la un loc un număr atât de mare de foști și actuali aviatori. Au fost momente emoționante prin Însăși participarea câtorva dintre piloții care au zburat pe frontul din Moldova În 1918! Despre expoziția În sine, ce aș putea să spun, decât că se prezintă ca aspect, așa cum am visat-o din clipa când am Început să o gândesc din punct de vedere tematic. Nu sunt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mea, marea artistă la Iași, Îmi scrie mereu, mă pune la curent cu activitatea artistică ieșeană și, ceva mai mult, mă invită la deschiderea unei expoziții (...), cu ramburs de cheltuieli! Drăguța de ea, crede poate că sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
curent cu activitatea artistică ieșeană și, ceva mai mult, mă invită la deschiderea unei expoziții (...), cu ramburs de cheltuieli! Drăguța de ea, crede poate că sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă Smerdiakov, eroul dostoievskian
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
poate ca și În descrierile cărții: „Orele astrale ale omenirii”, unde se arată ce mult poate Însemna o secundă În viață - și el atunci În acel an la București, o secundă de bucurie a avut când a văzut pe Blériot zburând cu avionul după modelul machetei sale reținute la expoziția de la Paris din anul 1900. Doar atât; și câte În lume nu sunt 151 Inginer Viorica Mihăescu, fiica preotului Leonida Gavrilescu din Fălticeni, stabilită În Bacău. 152 Dat fiind caracterul patriotic
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aviatorul Vasile Niculescu ar fi fost originar din părțile Boteștilor, un descendent al familiei Todicescu, cunoscută În zonă și În țară. Mai precis, mama sa ar fi născută Todicescu. 176 În 1918, În plină iarnă, locot. aviator Vasile Niculescu a zburat cu avionul Încărcat cu manifeste, de la Iași la Blaj, peste Carpați, ducând fraților ardeleni mesajul Unirii. Pentru mijloacele tehnice de atunci, a fost un act temerar, pe care bravul aviator l-a dus la Îndeplinire. 177 Avocatul Mihai Burlacu, din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Expoziția Universală de la Paris din 1900, Marin Mocanu trebuia să cerceteze În capitala Franței, eventual la Comisariatul pentru expoziții internaționale, dacă nu a fost reținut acolo „aerotoplanul” realizat de inventator. Aceasta o putea face prin TAROM, cu ajutorul aviatorilor români, care zburau În curse regulate spre Franța. 182 Mihai Burlacu nu putea fi proprietar. 183 Păstrător, de asemeni nu, aceștia fiind, de-a lungul anilor, soții Maria și Mihai Cărăușu - donatorii. 631 sănătate și putere de muncă pentru a duce la bun
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de la capăt, Încercând să gândesc „pozitiv”, să mă resemnez cu fatalitatea nedesăvârșirii. Îmi spun că voi da maximum de ce pot, chiar dacă e departe de ceea ce mi-aș dori. Iată, domnule Dimitriu, cam În ce ape Înot În aceste săptămâni care zboară În goană, dar fiecare ceas apasă ca pietroiul lui Sisif... Îmi cer scuze pentru această mică lamentație patetică, care nu vă ascund că aș vrea să țină oarecum loc și de scuză pentru lungile tăceri la care sunt nevoită. Sper
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de la arest la camera de anchetă și invers am fost escortați de doi militari înarmați cu puști automate, la distanța de 5 m, unul în fața noastră, altul în spate, iar un ofițer ne-a amenințat că, dacă întoarcem capul, ne zboară creierii. În timpul anchetei am fost admonestați cu injurii deplasate din cale afară, pe care le auzi numai de la oameni fără niciun grad de cultură și de caracter. Am fost amenințați că vom fi bătuți cu un fel de sculă specială
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu e loc de dialog. De ani și ani, Eugen Barbu monologhează. De dialogat, Eugen Barbu n-ar putea dialoga decât cu Eugen Barbu. Asta îmi amintește de existența unei nefericite specii de pasăre având o singură aripă. Spre a zbura, are absolută nevoie de o parteneră având cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu e teribil, ca și cel al zborului propriu-zis. Amintindu-mi acest spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început întotdeauna prin a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
apoi ghiciți dvs în paranteză fie spus, treaba asta este valabilă și pentru toate casierițele de la alimentară, care trebuie să aibă grijă și de suflețelul lor, și de colege, care toate știu, și de șefii care, altfel, știți dvs îi zboară și pe ea și pe responsabilul de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare om, are greutățile sale și, de o mână spală pe alta, iar obrazul, și dacă nu este spălat, se mai poate farda. Bani să ai! Acesta
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]