14,325 matches
-
se încrucișară în minte două gânduri gemene. ― Când pleacă trenul spre Constanța? am întrebat pe un ceferist. ― Cinci și douăzeci și cinci, răspunse laconic omul. Mai aveam opt minute. O-ho! timp berechet! ― Urcă-te în tren, i-am spus Mihaelei, eu zbor să iau bilete. Am lăsat-o nedumerită (parcă ar fi vrut să spună ceva) și am alergat la casa de bilete. Ah, casierul se mișca așa de greoi, ca-într-un film au ralenti. Mi se părea că nu mai ajung să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și am vrut să-i cad în genunchi, dar Mihaela m-a oprit cu un gest ― Să lăsăm glumele. Nu se potrivesc cu noaptea. Le-am lăsat la o parte și am vorbit numai despre lucruri serioase. Chiar timpul care zbura pe lângă noi era tot atât de grav ca întunericul. Ghemuită la pieptul meu, cu mâinile într-ale mele, Mihaela uitase de mișcare și nu mai scotea o vorbă. Dacă nu era caldă și nu-i auzeam răsuflarea domoală aș fi crezut că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a noastră și pluteam într-o fericire nesfârșită ca fiind elementul nostru. De fapt fericirea e scurtă, dar receptivitatea noastră îi modificase structura. La plecare, i-am făcut Mihaelei o nouă surpriză: ne-am întors la București cu avionul. Nu zburase niciodată, știam acest lucru și voiam să-i leg de mine impresia pe care trebuia s-o încerce în noutate. Primul capitol și cel mai frumos al romanului nostru de dragoste se încheiase. Avusesem decor, muzică, soare, lună, bogăție, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevărat, lucrurile se înrăutățeau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia călită, care luase aprig viața în piept, își cam pierduse cumpătul. O ascultam, mai mult înțelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru că gândurile mele zburau în altă parte și nu puteam să prind decât crâmpeie din frazele ei. Și starea asta de golire și apăsare nu mă părăsi tot timpul. După câteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: " Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotrivă, s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acelei stranii îngrijorări? Nu știu, nu-mi dau seama ce anume a fost. Nu-mi venea de nicăieri o încurajare, nici chiar din partea Mihaelei. Ah, dacă ar fi apărut cinteza noastră dragă așa cum ne făgăduise cu ciripitul ei, cum mai zburau gândurile absurde, ce încredere pogora peste mine. N-a venit, n-aveam s-o mai văd niciodată. Trăiam clipe când mi se părea că pământul de sub picioare prinde a se scufunda cu mine. De teamă apucam mâna Mihaelei și o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă hotărî, intrasem deja în magazin. Patronul îmi arătă câteva revolvere, și mari și mici, unele vechi, demodate, cu butoi, altele minuscule ca niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește?!) și adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acesta cât un vârf de ac, de lângă debarcader. „Nu fiți atât de modest. De ce nu veniți în capitală?“ - m-a întrebat el. Dar eu am ținut-o una și bună, că vreau să mă duc acolo unde nici pasărea nu zboară, sunt numai câțiva turiști bolnavi, din când în când. N-am putut pleca acasă fiind că a trebuit să-mi schițez concepția arhitectonică. Cu toate etajele, cu numărul de camere, acoperișul, curtea, fațada, mai ales ușile și ferestrele. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au ieșit mai târziu iarăși pe potecă se uitau la mine și iarăși au dispărut. Nu știu dacă mam înșelat, dar parcă încercau să se joace cu mine și s-au bucurat atunci când m-au văzut prima dată, apoi au zburat. Într-o altă zi am prins și m-am jucat cu o șopârlă ... -Și? și? a insistat bătrânul simțind că frumoasa lui nepoată mai are de spus. -Păi ... știi, tatbătrân, păsărelele erau agitate; le-am simțit atunci când am intrat în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a umplut ulciorul, am privit spre pădure și mă gândeam că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
necunoscută, că vrei să pedepsești prepelița? -Am înțeles că am fost păcălită, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă răzbun. -Poți să te joci cu noi dacă vrei, poți să ne iei în palmele tale uriașe de unde noi vom zbura, ne vom ascunde, ne vei căuta și când ne vei găsi o luăm de la capăt, a zis pitpalacul, pentru a verifica spusele prepeliței. Magnolia a privit cele două păsări și gândindu-se la propunerea lor a făcut câțiva pași până la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu, am venit cu toporul, uite-l, cu care o să tai în stânga și în dreapta pe oricine nimeresc și pe care mi se împotrivește a-mi salva fiica... Când a terminat de vorbit, tatăl Viorelei s-a trezit că toporul îi zboară din mână și s-a înfipt la câteva sute de metri în pământ de locul respectiv. -Măi! dar să știi, că am de furcă cu cineva cu care nu trebuie să-mi pun mintea. -Abia acum ai înțeles despre ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui îi plăcea foarte mult. În vis a văzut verdele crud al ierbii peste tot, cald și bine iar concertul păsărilor, broaștelor și greierilor era absolut fermecător. Fluturi mulți îmbrăcați în culori dintre cele mai deosebite și mai frumoase ochiului, zburau din floare în floare înfruptându-se din nectarul acestora. Pentru că soarele era sus și timp avea destul până să ajungă acasă, Norocel s-a așezat pe covorul verde presărat pe ici pe colo cu floricele galbene de păpădie privea cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu și găsea cuvintele, așa că aștepta mai departe să vadă ce se poate întâmpla. A simțit cum o adiere de aer împreună cu o ușoară febră îi străbat corpul iar în fața lui se așeză persoana despre care credea că mai mult zboară decât merge. -Norocel, trebuie să știi că am alergat mult ca să te găsesc și acum sunt tare bucuroasă să ascult ce necazuri ai, zise aceasta. -Dar cine ești de crezi că ai fi în stare să mă ajuți? -Sunt Zâna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
seară niște copii pe care nu-i cunosc, au fugit după mine amenințându-mă că, dacă mai trec pe acolo, mă vor spânzura în copac pentru a da de lucru liliecilor, altă dată o cucuvea și un huhurez țipau și zburau dintr-un copac în altul, încât de atunci în urechi nu aud decât strigătul lor. Iarăși s-a oprit din povestit Norocel, numai că de această dată, aștepta să audă ce zice zâna. -Norocel, băiatule, așa o fi precum spui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a uitat la băiat, căruia i-a vorbit: -Mulțumesc tinere, ești un adevărat bărbat și pe deasupra ești tare curajos. Norocel s-a speriat auzind că omul vorbește nu este mut cum a înțeles el. A simțit cum pălăria i-a zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas. -Mulțumesc pentru laude
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce era acolo: casă, grădină, câteva păsări și animale. Bucuria lui Norocel a fost fără margini. VOIAJUL Ajuns obosit, afară zăpușeală, în troleibuz înghesuială, pe scară miros din combinat de toate felurile, în atmosferă ploaia aștepta să cearnă. Nori plumburii zburau cu rapiditate și, nemulțumiți de ceea ce făceau, se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-am mulțumit cu un pahar de licoare vie: apă, oțet din mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din gura oricărui locuitor al apei. -Scorneli, de la cine am mai furat captură în afară de pești? -Ai uitat, Libelulo? De la broaște, de la năpârci, de la toți amfibienii, de la...toată lumea... -Regret, domnule. Nimic din ceea ce spui nu este adevărat, a încheiat discuția Libelula zburând apoi către stufăriș. Pește-gri a hotărât să facă o verificare a purecilor de baltă capturați de către cei șapte copii ai lui. Astfel, Înotător a vânat doi pureci, Plimbăreț-trei, Visător-trei, Voiajor-patru, Săltărețdoi, Somnoros-trei și Ochiblând -doi. Tatăl familiei a făcut suma
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omul, că sunt și din aceștia destui, nu ne lasă în pace. Dacă ești pregătită, să plecăm pentru că avem distanțe mari de străbătut. Te vom duce cu rândul, dar numai suratele de pe mijlocul cârdului care se odihnesc. Suratele de pe margini zboară din greu, pentru că acolo este consumul mare de energie. Dintre cele mai tinere, fac cu schimbul în față pentru conducerea noastră. -Voi face precum spuneți voi și cum este orânduirea între zburătoare numai s-ajung acolo unde prezența crăițelor se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
controla zona înaintea noastră, zise Buburuza. -Nu pleci niciunde. Dorești să intri în încurcătură? -Fii cuminte, Căiță, că nu te bag eu la încurcături. Dau o raită și mă întorc. Cine dă atenție unei gâze ca mine? -Tu vei spiona zburând iar eu săpând, a propus Cârtița. Căiță, s-a înfuriat și, dacă n-ar fi pericolul care-i pândea, ar fi strigat tare s-audă toată lumea. Atunci a vorbit rar și apăsat: -Nu pleacă nimeni, niciunde. Ce, ați căpiat? -Căiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te voi duce ca gândul la nunta ta și a lui Căiță, viteazul nostru rege. Și astfel au plecat la drum. Când au ajuns la poarta pustiului, s-au întâlnit cu primele păsări care până atunci nu aveau voie să zboare pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
calea luminoasă în viața de apoi! Locuia în Cristinești la șosea într-o căsuță extrem de modestă. Fereastra împărțită în patru ochiuri mici fixate în niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când vântul își plimba aripile transformate în pale vijelioase, fie o noapte, o zi sau poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu erau murdare ci închise la culoare din cauza timpului care a trecut nemilos și a lăsat adânc amprenta. Când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în țarnă găseam locul minunat pe orice anotimp, loc care nici în a doua viață nu-l voi uita. În viața păsărilor mă furișam, doream ca ele să zbor și ca ele să cânt. Așa se face că fiind împreună cu ele, le ascultam până uitam de mine. Concertul viețuitoarelor de baltă era de neegalat; nu e nimic mai frumos pe pământ. Asistam la concursul de salt și înot al
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Da ... am răspuns eu uluit. Nașul meu a zâmbit larg, a așezat găleata pe ghizdele, s-a uitat lung la mine, apoi a început să povestească: -Finule așa este vara aici. După ce ies de la serviciu, de la Bacău, îmi vine să zbor numai să ajung aici cât mai repede, unde zic eu că este raiul... după care și-a reluat activitatea, scuzându-se... Te rog să mă scuzi, mai am câteva cuiburi de roșii pe care trebuie să le ud acum, de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]