14,936 matches
-
ca mine și făcea pozne și bunica îl batjocorea și-l blestema. Și a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea ca să plece la armată. S-a schimbat și îmbrăcat frumos și a sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de lacrimi. Și am întrebat pe bunica: "De ce plângi bunică, când știi cât îi de obraznic și rău Dumitru?" Și-a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-l blestema. Și a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea ca să plece la armată. S-a schimbat și îmbrăcat frumos și a sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de lacrimi. Și am întrebat pe bunica: "De ce plângi bunică, când știi cât îi de obraznic și rău Dumitru?" Și-a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea ca să plece la armată. S-a schimbat și îmbrăcat frumos și a sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de lacrimi. Și am întrebat pe bunica: "De ce plângi bunică, când știi cât îi de obraznic și rău Dumitru?" Și-a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o pereche de ochelari și a început să-l ciorsăie 11 la gât. Și moșu a început a se văicăra și eu m-am spăriet că-l va omorî. Și când venea popa eu mă ascundeam în podu șurei la bunica sub o covată și acolo stăteam până pleca popa. Lui popa Ionică Grigoriu îi zicea Chișcarașu, că, chișca fetele în tinerețea lui. Mi-a spus gazda mea la Fălticeni, Casandra lui Ștefan a Rotăriței, când umblam la școala primară Numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
înspre bătrânețe, am fost foarte bun prieten că era de cuvânt și cinstit. Cu el am îmblat cu clopoțelu, până ce acum eram băiat mare. Umblam mai tot satul și strângeam 100 de colaci de toți. Și aveam un clopoțel de la Bunica Ancuța care suna foarte frumos. Și cum începeam a ura și ziceau cei din casă băetul sergentului că tata a fost sergent în armată, ori băetul nașului, că tata și cu mama au botezat mulți copii și au cununat mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a dat după sărbătorile Crăciunului la școală în Baea. La Moldova nu era nici punte și nici pod. Și treceam cu un car dacă era, dacă nu veneam acasă. O bucată de vreme am stat la gazdă în Baea la bunica tati Zoița dascălului Ghiorghi a Popi. Ea era o fimee foarte bună, era din neamul Macsinenilor dinspre Moldova. Gheorghe a Popei a lui Popa Vasile Șarpe era om foarte răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Macsinenilor dinspre Moldova. Gheorghe a Popei a lui Popa Vasile Șarpe era om foarte răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru în butuc dinaintea bisericii și câți eșeau din biserică să-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios și foarte nătâng. Dar când a ajuns la 80 de ani, el a murit. Și a mai trăit Zoița fără pumni încă 35 de ani, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
aceștia i-am cunoscut și m-au cunoscut. Țin minte de când eram de doi ani. După ce m-a născut mama la doi ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc eu acum, în odaia din sus, spre apus. Bunica Ancuța i-a așternut un țol jos. Și mama se văicăra de durerile facerii, care-s alăturea cu moartea și eu cică am zis: "Mai face mama un drac"?. Vasile Șandru cel bătrân, era venit din Transilvania. Și a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fără pereche. Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică a lui Vasile Sofroni Iftimie, căruia oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare și se înădușea. Nu mai era zglobie și veselă, cum am știut-o eu la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-a desmerdat și mi-a spus: "Dragul bunicăi Ghiorghiță, când îi veni acasă de Paști, tu n-ai să mai găsești în viață pe bunica ta scumpă și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu puhoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-a desmerdat și mi-a spus: "Dragul bunicăi Ghiorghiță, când îi veni acasă de Paști, tu n-ai să mai găsești în viață pe bunica ta scumpă și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu puhoi de lacrimi în ochi, cum plâng și eu acum când scriu aceste rânduri așa de jalnice despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu puhoi de lacrimi în ochi, cum plâng și eu acum când scriu aceste rânduri așa de jalnice despre scumpa mea bunică prea bună și prea scumpă. Și mi-a dat 5 lei. M-am dus pe la bunicu Vasile a lui Ion Iftime. El era sănătos și voinic și mi-a dat și el 5 lei și am plecat. Trenu de la Fălticeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte drag. Dar într-o zi când îl dismerdam, m-a trântit jos și cu picioarele pe mine și cu capul mă burduja 25 și mă omora. Și am răcnit cât am putut și m-a scăpat ori mama ori bunica. Eu voi fi avut 3-4 ani. Și de atunci nu l-am mai iubit ci l-am bătut cu ce-mi eșia în cale. Cucoși lui Bușmei Satu Bogata îi așezat cu fața spre Miazăzi. Apoi vine pârâul Bogata și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mamei lor în sanie și au venit unde făcea preotul Vasile Mihăilescu Iordanu și au răsturnat baba cu tălpile în sus. Și cum pe atunci nu erau chiloți s-a văzut tot Parisul babei. Și Jan zice bunică-să: "Scoală bunică, aici ai venit să-ți arăți arma, unde face părintele Mihăilescu Iordanu ?" A râs și popa și toți oamenii. Nu-i întrecea nici dracu la ghidușii. Și Iorgu Vasiliu la bătrânețe a trăit foarte greu. Au murit feciorii și Dna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cele 3 caiete: de Psihologie, de Pedagogie și de Istoria Pedagogiei. N-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuer și să joc. Se vede că i-am samanat bunicăi Ancuța mama mamei mele, care era foarte jucăușă și glumeață. În 1904 după ce am stat la școală la Iași la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui Ștefan cel Mare, m-am dus la nuntă la Botoșani la Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
iarna anului 1910 pe la 15 ianuarie, a fost o nuntă tare frumoasă în Baea. S-a însurat Vasile a lui Toader Macovei din Baea, un văr drept de-al tati și mama lui Vasile Macovei, mătușa Sevastița era soră cu bunica Smaranda, mama tati. Și lua în căsătorie pe Marița lui Costachi Dohotaru din Bogata, o fată foarte frumoasă. Deși era iarnă, dar a fost o duminică cu mult soare și foarte liniștită și n-a fost frig nici de feli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lapte, am plapomă, saltea, ai pe ci ti odihni, nu ca aici să dormi pe prispă și să te mânânce țânțarii". Și N. Iorga i-a răspuns: "Nu merg la neata, am venit in Baea să dorm pe prispă la bunica soției mele, Grădinăriță și să țin minte că m-au mâncat și puricii și toți țânțarii din Baea". Și nu s-a dus. Cine era Neculai a Gaciței? Eu l-am cunoscut. Era un țăran de statură mijlocie și bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am intrat în a doua jumătate a vieții și nu știm cum să facem să prelungim lumina. Mama noastră a fost fiica preotului Neculai Grigorescu și a soției sale Iliana, paroh în Rădășeni-Lămășeni, înaintea preotului Neculai Iordăchescu, unchiul mamei după bunica . Bunicii mei au murit de tineri și odihnesc în curtea bisericii vechi din Rădășeni. Mama a rămas orfană de copil și a fost nevoită să stea la mătușa noastră sora ei Amalia Stamati căsătorită cu brigadierul Alexandru Stamati din Găinești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
clasa a III-a la Seminarul din Galați și din pricina unei observații aspre a tatălui său s-a spânzurat. Iar Anișoara, fata, a învățat la Universitate și are o funcție de mare însemnătate la București. Și băiatul Crișan a crescut la bunica sa Ilinca lui Grifore Grecu, o femee foarte necăjită. Foarte mult a ajutat-o Nică V.Dediu un crâșmar, cu un suflet de înger, că atunci când Ilinca Grecu, bunica lui Crișan se ducea la Nică V.Dediu și acela o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
funcție de mare însemnătate la București. Și băiatul Crișan a crescut la bunica sa Ilinca lui Grifore Grecu, o femee foarte necăjită. Foarte mult a ajutat-o Nică V.Dediu un crâșmar, cu un suflet de înger, că atunci când Ilinca Grecu, bunica lui Crișan se ducea la Nică V.Dediu și acela o ajuta cu toată inima. Și fiindcă Crișan, s-a scăldat în nevoi și necaz s-a îmbolnăvit de T.B.C. și a murit în Sanatoriul Bârnova, județul Vaslui când avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mea. Jana D.Florescu și cu colonelul Irimia Gh.Ștefănescu sunt veri al treilea. Iar tatăl lui, institutorul Ghiță Ștefănescu și cu mama Janei D.Florescu sunt veri al doilea. Și Ruxandra care era soția lui Alecu Ștefănescu și cu bunica Janei, care era soția lui Ionică Popovici Ionică Brânzariu erau vere drepte și bunica Janei era din Brusturi născută: Mărgean. Pentru Jăniță Gh.Dimitriu care am văzut-o între anii 1896-1900 când învățam la Școala primară din Fălticeni nu scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Iar tatăl lui, institutorul Ghiță Ștefănescu și cu mama Janei D.Florescu sunt veri al doilea. Și Ruxandra care era soția lui Alecu Ștefănescu și cu bunica Janei, care era soția lui Ionică Popovici Ionică Brânzariu erau vere drepte și bunica Janei era din Brusturi născută: Mărgean. Pentru Jăniță Gh.Dimitriu care am văzut-o între anii 1896-1900 când învățam la Școala primară din Fălticeni nu scriu nimica, că a scris f.frumos soțul ei Dnul Advocat Vicențiu Frâncu, care trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
scurtă și cu o figură de adevărat pelerin. îl reîntâlnesc pe tânărul spaniol ce m-a ajutat când am căzut la Hontanas. Este însoțit de două femei, asistente medicale. împreună vom merge până la León, unde ne va face cunoștință cu bunica lui care astăzi împlinește 80 de ani și care ne va oferi prune gustoase. După înfățișare eu i-am dat 60 de ani. Una dintre cele două spanioloaice a tot insistat să-i cânt ceva în românește, și, făcându- mi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acest orășel, altădată la granița dintre fosta Bucovină austriacă (până în 1918) și Basarabia propriu-zisă. Intrasem în „grupa mare” sub protecția fratelui cu doi ani mai mare, Viorel, care avea șase ani nu de alta dar eu, crescut pe lângă cuptorul casei bunicilor, nu mă descurcam nici în „grupa mică”. Experiența s-a dovedit a fi, pentru începătorul (noul venit) care eram, mirifică. Chiar dacă nu va fi fost așa, înainte-mi se desfășura feeria unui basm. Într-o cameră mare, pe un covor
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
fug ținând doar copiii de mână... Fuga și frica deveniseră emblemele unei stări psihice dar și personaje exponențiale. Cum era și firesc, viața mergea mai departe. În una din pauzele impuse de lungile garnituri de trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]