KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...502 503 504 ...529 >

13,206 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

Weston-super-Mare. Mi s-a promis că o să vedem trenulețul electric și la acvariul recent inaugurate și, dacă vremea va fi bună, o să înot în bazinul de afară. Era mijlocul lui septembrie: 17 septembrie 1961, mai exact. Au fost invitați și bunicii mei în această excursie - adică părinții mamei, întrucât cu ai tatei nu avem nimic de-a face, nici nu mai știam nimic de ei de când îmi amintesc, dar știam că sunt în viață. Poate că tata ținea în secret legătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în secret legătura cu ei; dar mă îndoiesc. Întotdeauna era greu de știut ce e în inima lui și n-aș putea spune nici acum dacă le ducea prea mult dorul. În orice caz, s-a înțeles destul de bine cu bunicul și cu bunica de-a lungul anilor și și-a construit un zid de apărare împotriva permanentelor, dar inofensivelor înțepături ale bunicului. Cred că mama i-a invitat să ne însoțească în ziua aceea, probabil fără să-l consulte. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
spune nici acum dacă le ducea prea mult dorul. În orice caz, s-a înțeles destul de bine cu bunicul și cu bunica de-a lungul anilor și și-a construit un zid de apărare împotriva permanentelor, dar inofensivelor înțepături ale bunicului. Cred că mama i-a invitat să ne însoțească în ziua aceea, probabil fără să-l consulte. Dar nu erau semne de ceartă. Părinții mei nu se certau niciodată. Tata doar a mormăit ceva în sensul că speră că bunicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
bunicului. Cred că mama i-a invitat să ne însoțească în ziua aceea, probabil fără să-l consulte. Dar nu erau semne de ceartă. Părinții mei nu se certau niciodată. Tata doar a mormăit ceva în sensul că speră că bunicii vor sta pe bancheta din spate. Dar bineînțeles că în spate au stat femeile și eu, făcut sandvici între ele. Bunicul a stat pe scaunul de lângă șofer, cu o hartă rutieră pe genunchi și acel zâmbet rece și ironic care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
semne de ceartă. Părinții mei nu se certau niciodată. Tata doar a mormăit ceva în sensul că speră că bunicii vor sta pe bancheta din spate. Dar bineînțeles că în spate au stat femeile și eu, făcut sandvici între ele. Bunicul a stat pe scaunul de lângă șofer, cu o hartă rutieră pe genunchi și acel zâmbet rece și ironic care anunța clar că tata va trăi momente grele. Începuseră deja să se certe în privința mașinii cu care să meargă. Volkswagenul bunicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
șofer, cu o hartă rutieră pe genunchi și acel zâmbet rece și ironic care anunța clar că tata va trăi momente grele. Începuseră deja să se certe în privința mașinii cu care să meargă. Volkswagenul bunicilor era vechi și nesigur, dar bunicul nu scăpa nici o ocazie să-și exprime disprețul față de modelele britanice, la a căror proiectare tata, care lucra la o firmă locală de mecanică auto, avea o mică contribuție și pe care le cumpăra din loialitate atât față de patronii, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
față de modelele britanice, la a căror proiectare tata, care lucra la o firmă locală de mecanică auto, avea o mică contribuție și pe care le cumpăra din loialitate atât față de patronii, cât și față de țara lui. Îți ținem pumnii, spuse bunicul când tata întinse mâna spre cheia de contact. Și când mașina porni pentru prima dată, adăugă: Mai există și minuni pe lumea asta. Primisem un set de șah de ziua mea și am jucat câteva partide pe drum cu bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
față de celălalt și reușeam să ne descurcăm improvizând: o combinație între jocul de dame și de fotbal cu pioni. Mama, retrasă și gânditoare ca întotdeauna, se uita pe geam: sau poate că asculta conversația din față. — Ce se-ntâmplă? spuse bunicul. Vrei să faci economie de benzină? Tata nu-l băgă în seamă. Aici poți să mergi cu optzeci la oră, continuă el. Viteza maximă e de optzeci la oră. Nu vrem să ajungem prea devreme. N-avem nici o grabă. — Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ar fi bine să ajungem acolo cu mașina întreagă. Dar dă-i drumul, cred că bicicleta din spatele nostru vrea să ne depășească. — Uite, Michael, vaci! spuse mama ca să le distragă atenția. — Unde? — Pe câmp. Băiatul a mai văzut vaci, spuse bunicul. Lasă-l în pace. N-aude nimeni un zornăit? Nimeni nu auzea nici un zornăit. — Aud clar un zornăit. Parcă ar fi un șurub, o piesă care se desprinde. Se întoarse spre tata. Care parte a mașinii a fost proiectată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
tata. — Uite, Michael, oi! Am parcat pe faleză. Fuoiarele de nori care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la o gheretă de lângă chei, unde bunicii mi-au cumpărat o bilă roz imensă din acea ambrozie lipicioasă și zahăr candel pe care l-am păstrat pentru mai târziu. În mod normal, tata ar fi găsit ceva de spus despre efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
braț și de câțiva oameni mai vârstnici care au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
oriunde se duceau este mai degrabă legată de o anumită epocă și nu de vreo maturizare deosebită a comportamentului. — Bună șuncă, spuse omul după ce luase o îmbucătură. Dar să știți că mie-mi place cu puțin muștar. — Și nouă, spuse bunicul. Dar puișorului nu-i place. — Îl răsfață maică-sa, spuse bunica zâmbind spre mine. Tare mult îl mai răsfață! M-am făcut că nu aud și m-am holbat atât de mult la ultima bucățică din prăjitura cu ciocolată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a fi anticipat o plăcere care ulterior mi-a fost refuzată - a fost să izbucnesc în plâns. Nu știu cât a durat. Tata m-a scos probabil din apă; mama coborâse în fugă din tribuna spectatorilor, unde se așezase împreună cu bunica și bunicul. Brațele ei mă înconjurau, toate privirile erau ațintite asupra mea, și totuși eram de neconsolat. Mi-au spus după aceea că părea că nu mă voi mai opri niciodată din plâns. Dar au reușit până la urmă să mă schimbe, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mașină să aduci umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe băncile de acolo, ascultând ropotul ploii pe acoperișul de sticlă. Bunicul mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și intrigat de un anunț pe care directorul sălii îl plasase într-un loc vizibil sub afișul filmului: NIMENI, ABSOLUT NUMENI NU ARE ACCES ÎN SALĂ ÎN ULTIMELE TREISPREZECE MINUTE ALE ACESTUI FILM. VEȚI FI AVERTIZAȚI DE LUMINA ROȘIE INTERMITENTĂ. Bunicul mă apucă brutal de mână și mă trase de acolo. — De ăsta ce ziceți? spuse tata. Eram în fața unei clădiri mai mici și mai puțin impozante care se prezenta drept „Singurul cinematograf independent din Weston“. Mama și bunica se aplecară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Weston“. Mama și bunica se aplecară ca să vadă mai bine distribuția. Gura bunicii se schimonosi a îndoială și pe fruntea mamei apăru o ușoară încrețitură. — Crezi că e potrivit? — E cu Sid James și Kenneth Connor. Trebuie să fie amuzant. Bunicul spusese asta, dar am observat că atenția lui era absorbită de o frumoasă actriță blondă pe nume Shirley Eaton, care era cea de a-treia vedetă a filmului. — Interzis minorilor, sublinie tata. În clipa aceea am strigat: — Mami! Mami! Privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ei, în timp ce eu îl strângeam tare de mână pe tata, a întrebat: „Sunteți sigur că e potrivit pentru vârsta lui?“ și am simțit brusc aceeași suferință copleșitoare, același rău emoțional pe care le simțisem când sărisem în bazinul neîncălzit. Dar bunicul nici n-a vrut s-audă. — Vinde-ne biletele, femeie, spuse el, și vezi-ți de treaba dumitale. Cineva din spatele nostru chicoti. Apoi am intrat unul după altul în sala întunecată cu miros de mosc și eu m-am cufundat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
spuse el, și vezi-ți de treaba dumitale. Cineva din spatele nostru chicoti. Apoi am intrat unul după altul în sala întunecată cu miros de mosc și eu m-am cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri era deja mort, după ce MIG-ul 15 în care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
coboare oglinda, care era prinsă pe o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și desfacă sutienul. — Hai, mergem! spuse mama. E deja mult prea târziu. Dar bunicul și tata se uitau cu ochii cât cepele la ecran în timp ce frumoasa Shirley Eaton își scotea sutienul cu spatele la aparat, iar Kenneth încerca să se abțină să tragă cu ochiul în oglinda în care ar fi admirat neprețuita priveliște a trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos până la Birmingham. — Dar nu s-a terminat filmul. Shirley și cu mine ședeam alături pe patul dublu. — Îți propun ceva, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
oprim pe drum să mâncăm. — O! am făcut eu pe ecran. — Mami, vreau să rămân să văd sfârșitul am spus în afara ecranului. — Nu se poate. — Bine, spuse tata. Ni s-a dat ordinul de marș. — Eu nu mă urnesc, spuse bunicul. Îmi place. — Să știți că o să-l chem imediat pe directorul sălii, spuse femeia din spatele nostru. Shirley se trase mai aproape de mine și spuse: Ce-ar fi să rămâi aici în noaptea asta? N-am chef să mi-o petrec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ecran, păream să nu știu prea bine cum să reacționez la oferta lui Shirley. Am bălmăjit ceva, dar în zăpăceala aceea n-am auzit ce anume. I-am văzut pe bunica și pe tata urmându-ne pe interval și pe bunicul ridicându-se silnic de pe scaun. În timp ce mama deschidea ușa care dădea spre scara de ciment rece și spre aerul sărat de afară, m-am întors să arunc o ultimă privire spre ecran. Ieșeam din cameră, dar Shirley nu știa, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mașină, în drum spre casă, mă prefăceam că dorm, dar în realitate țineam ochii bine închiși și vedeam luminile de pe șosea trecând peste fața mamei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. — Acum n-o să știm niciodată ce s-a mai întâmplat, spuse bunicul. — Hai, taci din gură! spuse bunica, din spate. Și îl lovi pe umăr. Nu mai plâng, nici măcar nu mai bombăn. Cât despre Iuri, l-am dat uitării și îmi amintesc cu greu filmul care mă emoționase atât de mult cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cadavre de la șantierele navale); iar după o vizită la Nairobi, avea ochi de Nairobi (o leziune gravă cauzată de secrețiile unor gândaci vezicanți răspândiți în Nairobi). Într-o altă ocazie, când mama lui a făcut greșeala să-i spună că bunicul lui Matthew Winshaw suferise de o formă congenitală de glaucom, își contramandase toate angajamentele pe trei zile și își fixase întâlniri la tot felul de specialiști zi și noapte. Pe rând, a fost testat de glaucom absolut, de glaucom capsular

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]