12,818 matches
-
Pavlov, Adonis Gr. Popov, Octavian Moșescu, Victor Ion Popa, Zaharia Bârsan, G. Rotică, G.Tutoveanu, Mihail Săulescu, Volbură Poiană-Năsturaș, D. Iov, Theodor Solacolu, Radu D. Rosetti, I. U. Soricu. Prozatorii selectați sunt Gala Galaction, cu „fragmentul” Din comoara inginerului Octav - considerații despre „degenerarea sufletului contemporan prin depărtarea de credință”, I. Chiru-Nanov, Al. I. Zamfirescu, D. D. Patrașcanu, D. Iov, Eugen Boureanul. Dramaturgia e ilustrată de Scarlat Froda și de N. Porsenna (un fragment din „viziunea eroică în versuri” Vulturul). Eseu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
teorema Gibbard (1974). Cuvinte-cheie: Teoria Alegerii Sociale, paradigmă, reguli de votare, teoreme de imposibilitate, paradoxul libertarian, teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian, teorema de imposibilitate a libertarienilor incompatibili, teorema generală de posibilitate Arrow, metoda Condorcet, metoda Borda, metoda Dodgson. Considerații preliminare. Istoria unei abordări oferă o viziune de ansamblu asupra preocupărilor de cercetare din interiorul acesteia și asupra rezultatelor științifice și a evoluției acestora în timp. De asemenea, poate răspunde unor întrebări legitime: „De ce ar trebui să fie interesat un
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condiționarea criteriului paretian slab printr-o proprietate de raționalitate tare (disjunct-monotonia). Cuvinte-cheie: teoreme de imposibilitate, alegere socială, preferințe individuale, preferințe sociale, decisivități libertariene, preferințe intruzive, preferințe condiționale, preferințe empatice, preferințe autosustenabile, preferințe liberale extreme, preferințe separabile, preferințe rațional-libertariene, preferințe disjunct-monotone. Considerații preliminare. În (1978), Suzumura scria: „[...] pentru a evita această dificultate (paradoxul lui Sen) suntem forțați să slăbim fie regula Pareto, fie pretenția libertariană, aceasta în cazul în care nu dorim să renunțăm la aplicabilitatea generală a procedurii noastre de alegere
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
welfarismului tare și a welfarismului strict; 2) teorema epidemiei paretiene; 3) teoremele Xu (1990); 4) teoremele Kelsey (1984). Cuvinte-cheie: funcționali de bunăstare socială, welfarism, funcții de bunăstare socială, funcții de decizie socială, proprietăți de invarianță, analiză informațională, condiția de nonimpunere. Considerații preliminare. Propozițiile pe care le formulăm frecvent pentru a descrie realitatea ori pentru a enunța un concept sau o teorie exprimă întotdeauna un număr finit de informații. Acest demers de simplificare, de eliminare a informației, caracterizează și teoriile filosofice și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
un cerc stabil (și important) de cititori. În primul număr au mai semnat Liviu Ciulei (care se pregătea să înceapă filmările la Pădurea spânzuraților), Eugen Simion (cronică filmului Omul de lângă tine), Iulian Mihu (cronică filmului Povestea anilor înflăcărați), Antoaneta Tănăsescu (considerații despre câteva documentare românești), Ov. S. Crohmălniceanu (un portret Andrei Tarkovski), Ion Popescu-Gopo (pe marginea festivalului cinematografic din Leipzig), Ana Maria Narti (o evocare a începuturilor cinematografului), Marius Teodorescu (50 de ani de la realizarea primului film românesc), Valerian Sava (un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul răspunderii sociale este în joc onorabilitatea mea. Profesional, etic ori juridic pot reuși sau pot da greș, pot fi deci stimat, mă pot bucura de considerație în ochii celorlalți sau, dimpotrivă, pot să îmi pierd fața în ochii lor și să mă acopăr de rușine. În joc, în acest caz, este onoarea mea profesională, morală și civică; sunt ireproșabil profesional sau, dimpotrivă, prost cotat; sunt un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui Iorga față de Stere. Se referea la acesta, numindu-l "odiosul", "cel mai detestabil dintre oameni"38. Conflictul dintre personalitatea sa și cea a lui Stere, un susținător de multă vreme cunoscut al drepturilor țăranilor, a dus la ignorarea oricăror considerații politice și la dispariția oricărei șanse de alianță politică. Iorga și-a continuat campania, neținînd seama de prețul politic plătit ani în șir de el și de alții, și a provocat mari daune șansei unei evoluții pozitive a politicii românești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
accesibile. Iar mai mult de jumătate dintre țărani erau analfabeți. În ceea ce privește participarea lui Iorga la viața politică în timpul regimului liberal, el însuși se considera "un om mort" din punct de vedere politic. Nici nu este de mirare. El lua în considerație încă din 1928 orice cooptare într-un guvern național cu condiția ca acesta să corespundă următoarelor cerințe: cît mai puțin egotism, să fie format din oameni cu experiență și înțelepți, calificați pentru posturile pe care le ocupă și, în sfîrșit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Corradini a fost în schimb bine primit de Iorga, care îl numea "vulturul roman al lui Mussolini", explicînd de ce era atît de entuziasmat de vizita acestuia: "Ca să le facă în ciudă lui Gömbös și lui Ludendorff"218. Dacă luăm în considerație cîteva din scrierile lui Corradini, înțelegem de ce Mussolini era încîntat de el. Corradini trebuie să fi fost de mare ajutor în mascarea goliciunii ideologiei fasciste. Oricine poate sesiza sloganurile fasciste în ideile lui Corradini: Să trăiești sub semnul primejdiei. Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alocat 90 de miliarde de mărci în scopul reînarmării Germaniei. O altă victorie a lui Hitler a fost referendumul organizat în regiunea Saar în 1935. Nemulțumit de rezultatul acestuia, Iorga a sesizat că "vocea sîngelui este mai puternică decît orice considerație, acest element moral intim depășește orice avantaj material". Dar el era îngrijorat și de ceea ce se petrecea "la doi pași de Metz"114. Apoi, în martie 1936, Hitler a făcut mișcarea principală: ocuparea ținutului Rinului. Franța era înainte de alegeri; era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Kornis a fost scrisă de Iorga în 1940), el întreba dacă asemenea plebiscit ar rezolva problema Sileziei. După care își amintea cum îi maltrataseră ungurii pe românii din Transilvania, încheindu-și pamfletul printr-un refuz categoric de a lua în considerație revizuirea statului Transilvaniei 204. Iorga recurgea întotdeauna la un procedeu preferat în Europa de sud-est, adică ridiculizarea numelor oponenților săi politici. Dacă originea acestora nu corespundea națiunii ai cărei partizani erau aceștia (ceea ce era cazul mult prea multor istorici maghiari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la individualismul său. Nu voia nici să-i oblige pe alții să renunțe la individualismul lor. Fiind permanent curat și incoruptibil, spumega întotdeauna împotriva corupției, dar închidea ochii asupra corupției privindu-l pe Regele Carol și pe anturajul său din pricina considerației menționate mai sus. Era contra Legiunii, dar chiar mai ferm împotriva goga-cuziștilor, pentru că aceștia constituiau într-o mai mare măsură decît Legiunea o agenție hitleristă. Era destul de sentimental ca să-și amintească de legătura lui cu A. C. Cuza, deși s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încercat să formeze un corp electoral evreiesc. Situația evreilor era atît de precară încît ei nu-și puteau permite vise romantice sămănătoriste. În perioada interbelică, mai exista o problemă pe care Iorga și majoritatea românilor trebuiau să o ia în considerație: simpatiile comuniste ale evreilor săraci lipiți pămîntului. În anii '30, au existat destule manifestări de sprijinire a URSSului și a stalinismului a unor astfel de evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la rolul esențial al literaturii (tot conform lui Iorga) de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd că operele de critică literară ale lui Iorga reprezintă "fie principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
persecuții. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile "în funcție de toane" ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Poziția lui nu era deloc ușoară. "Susținătorul" și "lefegiul evreilor" era insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de legăturile sale cu Aristide Blank, plus considerațiile cotidiene asupra "slujirii României" pe o scenă supusă unor schimbări rapide. Iorga se opunea ferm (și fără succes) violenței, o soluție gen Holocaust depășindu-i puterea imaginației. Iorga avea o atitudine prietenoasă față de cei o jumătate de milion de etnici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
riscantă În plan politic. Mecanismele economice ale Planificării derivau clar din lecțiile anilor ’30: o strategie de succes pentru reconstrucția economică după război trebuia să Împiedice orice alunecare În stagnare economică, criză, protecționism și, mai presus de orice, șomaj. Aceleași considerații au stat la baza creării statului asistențial modern În Europa. Opinia că polarizările politice din ultimul deceniu al perioadei interbelice fuseseră efectul direct al crizei economice și a costurilor ei sociale era general acceptată În anii ’40. Atât fascismul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
situația a evoluat rapid. Nici una dintre părți nu a mai căutat sau oferit concesii: americanii și britanicii, care se temuseră multă vreme de o pace ruso-germană separată și de aceea toleraseră amânări și compromisuri, au Încetat să mai ia În considerație această ipoteză improbabilă. În august au luat decizia unilaterală de a permite creșterea producției În Bi-zonă (suscitând un val de critici din partea rușilor și francezilor). Directiva JCS 1067 a Statului-Major Interarme (Planul Morgenthau) a fost Înlocuită de JCS 1779, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietice: o garanție certă Împotriva revanșismului german (preocupare reală În acel moment) și o politică de schimburi prin care polonezii din est se Întorceau În noile granițe naționale, iar țara era „purificată” de minoritatea ucraineană care-i mai rămăsese. Aceste considerații le permiteau comuniștilor polonezi, deși marginali (și printre ei mulți erau de origine evreiască), să se Înscrie În tradițiile politice naționale - și chiar naționaliste - ale Poloniei. Cu toate acestea, ei ar fi rămas Întotdeauna o minoritate insignifiantă din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmăriseră ei În politica internă, nu mai era la ordinea zilei. O „tabără democratică antiimperialistă” (În cuvintele lui Jdanov) se forma și trebuia urmată o nouă linie de partid. De acum, Moscova le cerea comuniștilor să fie mai atenți, subordonând considerațiile locale intereselor sovietice. După Szklarska Porêba, comuniștii de pretutindeni au trecut la tactici de confruntare: greve, marșuri, campanii Împotriva Planului Marshall și - În Europa de Est - preluarea accelerată a puterii. Comitetul Central al Partidului Comunist Francez s-a reunit la Paris pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
completă a locurilor de muncă; pentru că, cel puțin În cazul creștinilor din Portugalia, Italia și Iugoslavia, erau fizic și cultural „asimilabili” - adică nu de culoare sau musulmani; și pentru că era general știut faptul că Într-o zi vor pleca. Aceste considerații nu se aplicau Însă celei de-a treia categorii de muncitori „de import”: imigranții din fostele și actualele colonii europene. Inițial, numărul lor nu a fost semnificativ. Mulți dintre cei care s-au Întors În Olanda, Belgia și Franța din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forței de muncă. Menținerea ocupării complete era chiar obiectivul social principal al fiecărui guvern britanic În acei ani. Decizia de a evita o revenire la ororile anilor ’30, când oamenii și mașinile rugineau de inactivitate, a primat asupra oricărei alte considerații privitoare la creștere economică, productivitate sau eficiență. Sindicatele - și În special reprezentanții lor locali, administratorii halelor - erau mai puternice ca oricând. Grevele - deopotrivă simptom al laburismului militant și al incompetenței managementului - erau frecvente În viața industrială britanică postbelică. Chiar dacă liderii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Belgrad aminteau de practicile antebelice. Topografia dificilă a regiunii favoriza inițiativa locală; mulțumită rupturii de Stalin, dictatura proletariatului În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și nu proiectul socialist creativ, alternativ, pe care admiratorii occidentali i-l atribuiau cu naivitate lui Tito În acești ani. Dar Iugoslavia era, cu toate acestea, diferită: nu neapărat mai blândă cu opoziția, cum au putut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi declanșat separarea și poate chiar excluderea Franței din Comunitatea Europeană, ale cărei acorduri cu privire la tarife, piețe și alinieri valutare - ca să nu mai vorbim de proiectul iminent al pieței unice - limitau deja strict libertatea de mișcare a statelor membre. Aceste considerații par să fi influențat decisiv gândirea lui Mitterrand; lor li se adăugau, fără Îndoială, panica tot mai mare din cercurile de afaceri și informațiile potrivit cărora valuta, bunurile și oamenii părăseau țara Într-un ritm accelerat, precipitând o criză economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anumită energie (și statut public). Din acest motiv, mulți intelectuali din societățile comuniste au preferat să renunțe la ocaziile de emigrație și exil: mai bine să fii persecutat, dar important, decât liber și irelevant. Teama de irelevanță mai alimenta o considerație În acei ani, și anume dorința unei „reîntoarceri” urgente În Europa. Ca și cenzura, aceasta era o preocupare exclusiv intelectuală - mai exact, era apanajul scriitoriilor din provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde Înapoierea și subdezvoltarea impuse de canonul sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
televiziunii. Cum toată populația - nemaivorbind de restul lumii - putea să le observe fiecare mișcare, regimurile comuniste erau blocate. Simplul fapt că se aflau astfel sub lupă reprezenta o breșă În autoritate și limita drastic opțiunile puterii 31. Sigur, astfel de considerații nu Împiedicaseră autoritățile comuniste din China să Împuște sute de demonstranți pașnici În piața Tiananmen pe 4 iunie 1989. Dacă ar fi putut, Nicolae Ceaușescu nu ar fi ezitat să urmeze exemplul Beijingului. Erich Honecker a luat În considerație ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]