13,360 matches
-
turbină din lume, folosită pentru obținerea în cantități mari a oxigenului lichid necesar în industrie. În 1945, în Uniunea Sovietică au început lucrările pentru crearea armelor atomice. Refuzul lui Kapița de a participa la crearea bombei atomice a dus la demisia și înlăturarea sa din cadrul cercetărilor științifice. Kapița a fost destituit din funcția de director al institutului și in decurs de 8 ani s-a aflat în arest la domiciliu. El a fost lipsit de posibilitatea de a comunica in vreun
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
însă, credea că Chamberlain se grăbea în discuțiile cu Italia și în a-i oferi acesteia șansele unei recunoașteri "de jure" a cuceririi Etiopiei. Chamberlain a ajuns la concluzia că Eden avea de ales între a-i accepta politica și demisie. Cabinetul a ascultat părerile ambilor și a decis în unanimitate în favoarea lui Chamberlain. În ciuda eforturilor altor membri ai guvernului, Eden a demisionat. În anii ulteriori, Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării (Churchill l-
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de ales între a-i accepta politica și demisie. Cabinetul a ascultat părerile ambilor și a decis în unanimitate în favoarea lui Chamberlain. În ciuda eforturilor altor membri ai guvernului, Eden a demisionat. În anii ulteriori, Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării (Churchill l-a descris în "The Second World War" ca „unica figură tânără și puternică ce se opunea îndelungatelor valuri de derivă și cedare”) dar mulți miniștri și parlamentari considerau că la mijloc nu
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
l-a descris în "The Second World War" ca „unica figură tânără și puternică ce se opunea îndelungatelor valuri de derivă și cedare”) dar mulți miniștri și parlamentari considerau că la mijloc nu există o dispută care să merite o demisie. Chamberlain l-a numit pe Lord Halifax ca ministru de externe în locul lui Eden. În martie 1938, Austria s-a unit cu Germania în "Anschluss". Deși austriecii susținători ai independenței au cerut ajutor britanic, acesta nu a venit. Regatul Unit
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
necondiționat pe Chamberlain, și el a primit mii de daruri, de la un serviciu de cină din argint până la multe dintre celebrele sale umbrele. Camera Comunelor a discutat Acordul de la München la 3 octombrie; deși Cooper a deschis ședința explicând motivele demisiei sale și Churchill a criticat în termeni duri pactul, niciun Conservator nu a votat împotriva guvernului, și doar 20 până la 30 de parlamentari s-au abținut, printre care Churchill, Eden, Cooper și Harold Macmillan. Churchill a spus în Cameră: „Angliei
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
În schimb, el a acceptat postul de Lord Președinte al Consiliului de Coroană, ocupând astfel un post în Cabinetul de Război, acum restrâns la cinci membri. Când a intrat în Camera Comunelor la 13 mai 1940, pentru prima dată după demisie, „parlamentarii și-au pierdut cumpătul, au strigat, au aplaudat, au fluturat hârtiile de ordonanță și a fost primit cu ovații”. Churchill, în schimb, a fost primit cu răceală de membrii Camerei. Unul dintre cele mai celebre discursuri ale lui Churchill
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
se refugieze într-un adăpost antiaerian și l-au privat de odihnă, i-au consumat energia, și a plecat din Londra pentru ultima oară la 19 septembrie, întorcându-se la Highfield Park. La 22 septembrie i-a transmis lui Churchill demisia, pe care, la început, primul ministru n-a dorit să o accepte. După ce, însă, ambii au realizat că Chamberlain nu se va mai întoarce la lucru, Churchill i-a permis să se retragă din funcție. Primul ministru a întrebat dacă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și când a candidat la postul de primar al orașului Busan. În 1996, a mai candidat odată la alegerile parlamentare, de data asta împotriva lui Lee Myung-bak, pierzând și de data aceasta. Când Lee a fost obligat să-și dea demisia din Parlament din cauza unei încălcări tehnice a legii electorale, Roh a câștigat locul vacant în alegerile suplimentare care s-au ținut. În 2000, pierde din nou în alegerile parlamentare, de data aceasta ca și candidat din partea circumscripțiilor electorale Buk-gu și
Roh Moo-Hyun () [Corola-website/Science/297140_a_298469]
-
în 2001, unde a deținut postul timp de cinci luni. În toamna lui 2003 a fost antrenor pentru scurt timp la Bursaspor, iar din martie 2004 a fost antrenor la Galatasaray timp de un an după care și-a dat demisia. La gruparea din Istanbul a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei. A fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara în returul campionatului Diviziei A 2005-2006 dându-și din nou demisia. După retragerea din cariera de fotbalist
Gheorghe Hagi () [Corola-website/Science/297184_a_298513]
-
an după care și-a dat demisia. La gruparea din Istanbul a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei. A fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara în returul campionatului Diviziei A 2005-2006 dându-și din nou demisia. După retragerea din cariera de fotbalist, principalul stadion din Constanța a preluat numele lui Hagi, dar după ce acesta a decis să preia pe Poli, numele arenei a redevenit Farul. În perioada iunie - 20 septembrie 2007, Hagi a fost antrenor principal
Gheorghe Hagi () [Corola-website/Science/297184_a_298513]
-
și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat demisia guvernului său, întrucât nu realizase niciun progres în ce privește reformele constituționale, dar a continuat să rămână în funcție. În decembrie 2008, el a oferit din nou demisia guvernului în urma crizei declanșate de vânzarea grupului financiar Fortis către BNP Paribas. De această
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat demisia guvernului său, întrucât nu realizase niciun progres în ce privește reformele constituționale, dar a continuat să rămână în funcție. În decembrie 2008, el a oferit din nou demisia guvernului în urma crizei declanșate de vânzarea grupului financiar Fortis către BNP Paribas. De această dată, demisia i-a fost acceptată iar creștin-democratul flamand Herman Van Rompuy a depus jurământul ca prim ministru la 2008. După ce Herman Van Rompuy a fost
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
său, întrucât nu realizase niciun progres în ce privește reformele constituționale, dar a continuat să rămână în funcție. În decembrie 2008, el a oferit din nou demisia guvernului în urma crizei declanșate de vânzarea grupului financiar Fortis către BNP Paribas. De această dată, demisia i-a fost acceptată iar creștin-democratul flamand Herman Van Rompuy a depus jurământul ca prim ministru la 2008. După ce Herman Van Rompuy a fost desemnat ca președinte al Consiliului European la 2009, el a prezentat demisia guvernului la 2009. După
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
Paribas. De această dată, demisia i-a fost acceptată iar creștin-democratul flamand Herman Van Rompuy a depus jurământul ca prim ministru la 2008. După ce Herman Van Rompuy a fost desemnat ca președinte al Consiliului European la 2009, el a prezentat demisia guvernului la 2009. După câteva ore, a depus jurământul noul guvern condus de primul ministru Yves Leterme. La 2010, Leterme a oferit din nou demisia guvernului după ce unul dintre partenerii de coaliție, OpenVLD, s-a retras de la guvernare, iar la
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
Van Rompuy a fost desemnat ca președinte al Consiliului European la 2009, el a prezentat demisia guvernului la 2009. După câteva ore, a depus jurământul noul guvern condus de primul ministru Yves Leterme. La 2010, Leterme a oferit din nou demisia guvernului după ce unul dintre partenerii de coaliție, OpenVLD, s-a retras de la guvernare, iar la 2010 regele Albert i-a acceptat demisia. Alegerile legislative din Belgia din 2010 au făcut din gruparea naționalistă flamandă N-VA cel mai mare partid
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
a depus jurământul noul guvern condus de primul ministru Yves Leterme. La 2010, Leterme a oferit din nou demisia guvernului după ce unul dintre partenerii de coaliție, OpenVLD, s-a retras de la guvernare, iar la 2010 regele Albert i-a acceptat demisia. Alegerile legislative din Belgia din 2010 au făcut din gruparea naționalistă flamandă N-VA cel mai mare partid din Flandra, și din Partidul Socialist cel mai mare din Valonia. Până în decembrie 2011, Belgia a fost guvernată de cabinetul interimar demisionar
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
CC al PC Armenesc, tânărul secretar de partid al regiunii Hrazdan, Hayk Kotanjian, a criticat corupția de proporții de la nivelul eșaloanelor superioare ale partidului, inclusiv la nivelul primului secretar al Partidului Comunist al RSS Armenească, Karen Demirchian, și a cerut demisia acestuia din urmă. În mod simbolic, omul de știință sovietic, laureat al Premiului Nobel, Andrei Saharov, care fusese exilat timp de șase ani în orașul închis Gorki, a fost invitat de Gorbaciov să se reîntoarcă la Moscova. Dar, în același
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
15 republici. Propunerile lui au fost votate în noiembrie. În decembrie, Gorbaciov a primit noi puteri executive din partea Sovietului Suprem, cu argumentul că această mișcare era necesară pentru a contracara "forțele întunecate ale naționalismului". Toate aceste mișcări au dus la demisia lui Eduard Șevardnadze, care considera că fostul său aliat se îndreaptă către o poziție dictatorială. Demisia lui Șevardnadze a fost o lovitură personală pentru Gorbaciov și pentru eforturile lui de reformă. Gorbaciov, în acest timp, pierdea tot mai mult teren
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
executive din partea Sovietului Suprem, cu argumentul că această mișcare era necesară pentru a contracara "forțele întunecate ale naționalismului". Toate aceste mișcări au dus la demisia lui Eduard Șevardnadze, care considera că fostul său aliat se îndreaptă către o poziție dictatorială. Demisia lui Șevardnadze a fost o lovitură personală pentru Gorbaciov și pentru eforturile lui de reformă. Gorbaciov, în acest timp, pierdea tot mai mult teren în fața naționaliștilor. În octombrie 1990 a fost fondat partidul naționalist rus "Casa noastră Rusia". În aceeași
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
Caucazului. Ca urmare a unor grave acuzații de corupție și de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare din 2003, care au dus la protestele pașnice cunoscute sub numele de Revoluția Trandafirilor, Șevardnadze a trebuit să-și dea în noiembrie 2003 demisia, fiind înlocuit în ianuarie 2004 de Mihail Saakașvili. Prim ministru a fost numit Zurab Zhvania, al cărui guvern însuma mai mulți miniștri care trăiseră până atunci în străinătate. Lupta împotriva corupției pare a avea succes de atunci, datoria externă a
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
a avea succes de atunci, datoria externă a statului a scăzut pentru prima oară în 2004. Saakașvili a reușit și să reunifice Ajaria cu Georgia, după ce premierul separatist Aslan Abashidze a fost obligat de demonstrațiile de la Batumi să-și dea demisia. Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit în ceea ce pare a fi un accident, asfixiat cu monoxid de carbon acasă la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La ședința de urgență din aceeași zi, Giorgi Baramidze a fost numit
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
4 iulie 1946, se proclamă republică independentă. Președintele Ferdinand E. Marcos (1965-1986) promovează o politică de modernizare a vieții economice și sociale, dar și un regim autoritar. În 1983 este asasinat Benigno S. Aquino, jr., un lider al opoziției. După demisia lui Ferdinand Marcos, este aleasă președinte (între 1986 și 1992), Corazon Aquino, văduva liderului asasinat. Filipine este împărțit în 81 de provincii, care sunt grupate în 17 regiuni. Orașele principale sunt: Țara este formată din aproximativ 7100 de insule, cele
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]
-
rapidă (Revoluția Lalelelor), care a dus la demiterea președintelui Akaiev (24 martie 2005, iar locul acestuia este luat de Kurmanbek Bakiev, în 10 iulie 2005, în urma alegerilor prezidențiale. Însă în primăvara lui 2010, situația din Kârgâzstan se deteriorează, culminând cu demisia lui Bakiev la 13 aprilie 2010. Locul acestuia este luat de ministrul de externe Roza Otunbaieva. În urma alegerilor prezidențiale desfășurate la 30 octombrie 2011, noul președinte al Kârgâzstanului este Almazbek Atambaiev, liderul Partidului Social Democrat Kirgiz, acesta depunând jurământul pe
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
august 1991, când Comitetul de Stat de Urgență a preluat puterea la Moscova, a fost o tentativă de a-l înlătura de la putere pe Akaev din Kirghiztan. După eșecul loviturii de stat, Akaev și vicepreședintele German Kuznețov și-au anunțat demisiile din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, împreună cu întregul birou și secretariat. După aceasta, Sovietul Suprem a votat pentru declararea independenței la 31 august 1991. În octombrie 1991, Akaev a candidat fără adversari și a fost ales președinte al noii republici
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
Discursul Secret a avut o gamă largă de efecte. El a fost un factor declanșator pentru agitațiile din Polonia și pentru revoluția din Ungaria din același an, în timp ce apărătorii lui Stalin au generat în Georgia sa natală în iunie, cerând demisia lui Hrușciov și preluarea puterii de către Molotov. În ședințele în care se recitea Discursul Secret, comuniștii îl condamnau chiar și mai dur pe Stalin (dar și pe Hrușciov), și unii au cerut chiar alegeri pluripartite. Stalin nu a fost însă
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]