13,416 matches
-
respective totul va deveni accesibil și ușor de suportat. Am renunțat la Gateway. L-am restartat. Am stat o oră pe firul roșu al companiei înainte de a închide, realizând că n-ar fi putut face nimic să mă ajute. Mă dureau ochii în timp ce lucram tastatura cu o mână și cu cealaltă manevram mouse-ul în cercuri inutile, cu fața arzându-mi de concentrare. Computerul era acum o stană de piatră care mă privea la fel de fix. Iar computerul n-avea cum să piardă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi l-a pus în față. Purtam ochelari de soare și o șapcă de baseball pe care o cumpărasem în magazinul de suveniruri din holul hotelului, pantaloni de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă durea și trebuia să fiu atent la buza mea pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că își va face efectul. Am aruncat o nouă privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cumpărasem în magazinul de suveniruri din holul hotelului, pantaloni de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă durea și trebuia să fiu atent la buza mea pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că își va face efectul. Am aruncat o nouă privire câmpului care părea să mă privească și în depărtare am observat căpițele de fân și dincolo de căpițe se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochelarii de soare. - Nu sunt sigur... am început anevoie. Vreau să...cum anume sunt casa și aceste manifestări fizice ale...hm...creații fictive...conectate...și mă gândesc poate sunt... Am rostit toate astea într-o șoaptă disperată care m-a durut fizic. Declarând toate astea în spațiul public al unui restaurant, încercam să păstrez o ultimă doză de demnitate. M-am îndreptat de spate. Tăcerea s-a prelungit în timp ce Miller mă analiza. Își scosese ochelarii de soare - avea ochii de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a ridicat brusc privirea spre mine. N-a zis nimic, dar mă privea intens, evident tulburat. - Ce? am întrebat. Ce e? - E ciudat, zise Miller. Nu simt c-ai avea. - Ce anume nu simți? - Că ai avea un copil. Mă durea pieptul. Mi-am amintit cum mă ținea de mână Robby în mașină, după școală, și cât de tare mă strângea noaptea trecută pentru că se aștepta să-l protejez. Deoarece acum credea că sunt tatăl lui. Nu mai știam ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început canicula, noroc că seara, mai vine câte o ploaie binecuvântată care ne răcorește. Ne este dor totuși, de peisajul Fălticenilor. Soțul meu Îți mulțumește pentru urările ce i le faci și Îți transmite aceleași bune gânduri de bine și sănătate. Salutări cordiale, Stela Lovinescu </citation> <citation author=”LOVINESCU Stela” loc="București" data =”26 februarie 1973”> Stimate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
informațiile cu privire la circulația avionului din București la Suceava. Vă Întrebasem asta, Într-un moment de elan spre vremurile de mult apuse pentru mine, dar nu știu dacă și când aș putea face o astfel de incursiune În trecut, care totdeauna doare. La București se pare că a sosit primăvara, deși acum patru zile a nins peste copacii Îmbobociți. Eu voi face tot posibilul să caut parte din revista „Șezătoarea” În pod. Sper să n-o fi furat nimeni, pentru că mi s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
drept dușmani pe acei, foarte puțini, care nu cădeau în aceeași contemplație admirativă... Conflictul moravurilor și prejudecăților Est-Vest este ilustrat, chiar aici, în Gara Montparnasse, de o dispută aprinsă între prosperul scriitor din Azerbaidjan, Chingiz Abdullayev, și attendent-ul turc, Sezer Duru - femeia zgomotoasă și posesivă, care îi reproșează acestuia că n-o informează ce face și că, în general, „funcționează” după un program greu de urmărit. De pildă, aseară, la Bordeaux, pe la 22.30, l-a căutat în camera de la hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ungur. Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist al lui Erasmus, matricea unui nou Ev Mediu al culturii europene. ...Mă doare îngrozitor mâna stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca, șezând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele, care sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E o exagerare”, ar fi spus Petre Țuțea. Turcoaica Sezer Duru, care a dansat la intrare în Kaliningrad și s-a străduit să articuleze rusește, aruncă acum câteva vorbe în engleză și în turcă oamenilor de pe peron. O spune și pentru urechile noastre: Good bye, russians! Poore peoples! See you in
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Palatul Cotroceni. O scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât de scump? Cred că 5$ îți ajung.“ (Rusul cerea 8$.) Fără să mai aștepte răspunsul sau să se târguiască, Sezer Duru pune obiectul în sacoșă. Rusul dă a lehamite din mână, copleșit de turația verbală și de îndrăzneala turcoaicei. Sezer mi-a și explicat de ce procedează în felul acesta. „Rușii sunt foarte nehotărâți și, abia scăpați de comunism, nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel de expiere a trupului. Anita Konka, finlandeza care își poartă cu ea bagajele - prejudecata celui pățit! -, e foarte supărată, îi respinge cu brutalitate pe actori și se grăbește spre autobuzele care ne vor duce la hotel. Attendent-ul turc, Sezer Duru, se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune nimic însă despre cum dansase kazaciok și savurase vodca la Kaliningrad). Pe scurt, o artistă plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ce se spune despre el în Trenul Literaturii. Da. Că își schimbă în fiecare zi hainele, că se parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat de vorbele care circulă pe seama lui, mai ales că multe dintre aceste caracteristici ce i se atribuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceste săptămâni de voiaj. Acum, Nicolaj rostește dezinvolt numele meu („Vasile-Bazil”) și e foarte vesel. Are ceva din firea rușilor, de-aceea poate l-am evitat până acum. Petrecerea se încinge. Dansez cu Felicitas, cu Jessica Falzoi și cu Sezer Duru, attendent-ul turc, care arată ca o adevărată perlă a Bosforului, cu o rochie albastră și un trandafir roșu prins la piept. Stau de vorbă cu Alberto Porlan și cu frumoasa sa soție, Maria Gloria Mengual, care a coborât parcă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este altceva decât nimic Mă voi face depărtare ca să-ți încap în ochi, ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, ca să-ți încap în gură. Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi. Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere. Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac, și el a fost! (Iată poziția idealistă certă: copacul există doar când privirea poetului îl „întâlnește”, ea îl scoate din neant, conform apriorității spațiale kantiene. Rilke exclamă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici în arameeană, înseamnă actor de teatru. În Noul Testament, Isus întrebuințează acest termen de șaptesprezece ori, cel mai adesea pentru a înfiera nesinceritatea fariseilor și aspectul de farsă al practicilor religioase respectate doar de formă. Știa să lovească acolo unde doare: preoții din Templu aveau oroare de teatru, această artă de import, cam așa cum detestă cinematograful locuitorii din Mea Shearim. Iisus știa deci din experiență ce sunt un cor, un corifeu și niște actori profesioniști. La un ceas de mers pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ziua Împăratului! A cărui Împărat? A împăratului nost. Nimeni nu-i solobod să lucre! Făerag (Cloamba albă) Custura Tăul Făeragului. Certejul de Sus Pișta înecatul din Făerag. Moșneagul zice că bat cânii noaptea, că se întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; o lumină sfioasă verzuie, care se mișcă încet... "Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lorcum și la Frumoasa. 18. Toamna în Valea Frumoasei. Toamna în Valea Frumoasei. Primăvara în Valea Frumoasei. Popa Ciuc și ciurda în ploaie, noaptea, la un foc de găteje sub un brad. Să-mi mai (desmorțesc) articulațiile. Nu-ș de ce mă dor. ceașcă cană feregean minare metalâc paralâc Evuzalin haine iminei geamie moschee mescit Vai vai! "Adio" = gule-gule! [TURCOLOGIE] Sidi e numai cuvânt arab ori îl pot întrebuința și Turcii? Geamie moschee geamia e un templu mai mare "mescit" Ali ben Iusuf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
judecată și are să mărturisească împotriva ta și iapa pe care mi-ai furat-o. Are să fie iapa la judecată? Sigur. Foarte bine. Atuncea am să-ți spun, față de D-zeu martor, ia-ți iapa și dă-mi pace. Crepitus Îl dureau încheieturile și-i pocneau. A început a lua o doctorie. Peste zece zile nu mai auzea încheieturile pocnind. Surzise. Dumnezeu n-a făcut lucrurile frumoase pentru proști și pentru urâți. Samson numai cu o falcă de cal a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ani* În pădurea fără soare Și fără izvoare Plin de rane dureroase Bietul Cazac moare. Rândunică, fie-ți milă La maica mea zboară; Spune-i că până în sară Fiul o să-i moară. Spune-i, spune-i, rândunea Că mi-i dor de ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ei Românii, în atelier, prosperă tot mai mult. E un sat de gospodari adevărați. Ca băieți mai subțiați, au o bibliotecă, au un cerc, duc și ei o viață mai deosebită. Au cusurul însă că cer bilanțuri detaliate. Mă doare inima când mă gândesc ce s'a petrecut acolo. Acolo în Pașcani mi-am făcut clasele primare cu un dascăl cu mult mai modest. Între lucrătorii din atelier am colegi cari nu s'au făcut nici lipitori la sate, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dormit acolo cu cireșele drojdie în sân. Și căzutu din cireș a fost de leac. Că ducând iapa la apă și eram calare, m-a asvârlit și am căzut cu spatele peste niște butuci de brad. Și cum însera, mă dureau șalele să mor nu alt ceva. Și cum am căzut la biserică peste bolovani, mi-a trecut durerea aceia. Frații mamei mă puneau să joc și să strig din gură, cum auzeam eu, la hora care se făcea de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și mă spunea mamei că o batjocoresc. Și atunci mama mă bătea. Și eu mă strâmbam că mă durea pe unde a dat mama cu bățu. Și Marița spunea: "Uite mamă cum te strâmbă Ghiorgi". Și mama îmi mai da o batae. După ea a născut 2 copii gemeni: Tincuța și Vasile. Tincuța era o copilă foarte firavă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]