12,969 matches
-
iasă-n a ta cale! Să-ntîmpini numai ură, să nu simți decît jale! Să chemi cumplita moarte, și ea, l-a ta chemare, Să rîdă, să te lase luptînd cu-a ta mustrare, Încît s-ajungi tu Însuți a te feri de tine Prin ultima ta crimă, ucidere de sine! Blăstem! blăstem pe capul-ți În lunga vecinicie! A ta cenușă peară În vînt și neagră fie!” Blestemul, În tradiția poetică a epocii, este, la Alecsandri de o violență abstractă. În afara
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici urzica, pe sînul lui nu crește, În veci dorita ploaie, nici rouă nu-l stropește, Iar dac-un nor se sparge deasupra-i cîteodată, Cu lacrimi lungi de sînge e ploaia-amestecată. De cîmpul cel de groază chiar gîndul se ferește; Chiar crivățul pe margini din zboru-i se oprește, Atît este de mare pe locul de-anatemuri Urgia nempăcată cereștilor blăstemuri!” Peisajul are Însă consistență materială, mai mare, În orice caz, decît priveliștile ce primesc adeziunea poetului. Alecsandri devine, fără voia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire, Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare, Dar ne Înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, RÎpele Întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre Înfocaie Întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, În scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok (Konaki) și Înfricoșata Zulnia (Amoriul din prieteșug) se desfășoară Într-un asemănător spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să ne Întoarcem la exilul erotic și la peisajul exilului. Grandoarea, sălbăticia lui protejează micul spațiu intim, ocrotitor: „locul cel tăinuit” unde trupurile sînt la adăpost și sufletele trăiesc În liniște. Însă acest peisaj este scris la imperfect: „ne lesnea”, „ferea”, „potica [...] ce-o treceam” etc. A devenit deja opera trecutului. Trăiește doar În amintire prin efortul unei imaginații fidele. Acum, În exil, poetul este În căutarea unui peisaj asemănător. „Caut cerc peste tot locul vrun pustiu, vro adîncime”, spune exilatul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i-se că nu respectă "adevărul", că exagerează și simplifică totodată, caricatural, că trădează o înclinație lipsită de noblețe pentru cancan și detaliile picante de viață intimă. Reproșul, spuneam, nu-i fără rost de vreme ce, în loc să se refere la documente sigure, ferite de microbul colportajului mistificator, memorialistul dă credit mai degrabă surselor orale, de proveniență incertă (sau de cafenea), asemeni talentatului cronicar iubitor de legende. Dar pentru Lovinescu, ca și pentru Neculce altădată, nu exactitatea evenimentului istoric contează. Mai importantă e semnificația
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
față de viețuitoarele născute doar pentru a muri. De aceea, oamenii înzestrați cu simț moral (și estetic) superior știu să se resemneze în fața morții și s-o accepte discret ("moartea trebuie scoasă din văzul celorlalți"), din dorința nobilă de a-i feri pe cei dragi de spectacolul dezgustător al degradării fizice și al propriei descompuneri. Priveliștea morții îl ajută pe Bizu să se înțeleagă mai bine: Nu-l plângea pe bătrân, neștiutor de tragedia propriei sale dezagregări, ci se plângea pe dânsul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
său, pe urmele lecturii "în sistem" a operelor criticului realizate de Marian Papahagi și Ioan Holban, profitând totodată de analiza remarcabilă a "memoriei literare" a romanelor lovinesciene în cartea din 2010 a Ligiei Tudurachi. Ca și predecesorii săi, el se ferește să considere impecabile realizările literare ale criticului, dar nici nu confundă relevanța acestora cu performanța "pur" estetică. De asemenea, în loc să se străduiască să pună în acord literatura lui Lovinescu cu ideologia sa (i s-a reproșat mereu criticului inconsecvența față de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scări în aglomerație și panică, provocând accidente. * Dacă vă aflați înlăuntru, rămâneți acolo, departe de ferestre, care se pot sparge; stați înspre centrul clădirii, lîngă un perete cu structură rezistentă. * Dacă vă aflați în fața unei clădiri, rămâneți departe de aceasta; feriți-vă de tencuieli, cărămizi, coșuri, geamuri, care se pot prăbuși în stradă. * Protejați-vă sub o grindă, toc de ușă solid, birou, masă, iar elevii sub băncile din clase. * Sprijiniți-vă cu palmele de podea sau țineți-vă cu mîinile
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
nu alergați pe scări, nu utilizați liftul. * Deschideți ușa apartamentului sau casei spre exterior, spre a preveni blocarea acesteia. * Dacă cutremurul v-a surprins în autoturism opriți-vă cât puteți de repede într-un loc deschis, evitând clădirile din apropiere. * Feriți-vă de firele de curent electric. * Dacă sunteți într-un mijloc de transport în comun sau în tren, stați pe locul dumneavoastră până se termină mișcarea seismică. * în metrou, păstrați-vă calmul și ascultați recomandările personalului trenului; dacă trenul s-
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
e ceasul înșelător de dulce, / departe, în mansarde, poeții se-nmulțesc. / E ora zero. Veacul se duce să se culce / cu tot ce are dânsul urât și nebunesc. // Cât se mai poate încă. Atât cât se mai poate, / să ne ferim de zgomot, de vin și de mașini. / Reinventa-vom birja de târg cu patru roate / și când vom fi pe mare, vom înhăma delfini.” Dintre scrierile în proză, de succes s-au bucurat „întâmplările cu scriitori”, periplu amuzant și istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Feyerabend și Hans Peter Duerr. Ea aruncă în aer câteva dintre principiile prăfuite ale antropologiei clasice. Iată un exemplu în acest sens: "dintre toate capcanele care ne amenință în munca noastră, sunt două de care am fost învățați să ne ferim ca de ciumă: să acceptăm să "participăm" la discursul indigenului și să cedăm tentațiilor subiectivității. Nu numai că mi-a fost imposibil să le evit, dar cu ajutorul lor am elaborat partea cea mai importantă a etnografiei mele"27. Detașarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
prezent continuu și se pronunță pentru așezarea împreună a clasicilor și a modernilor. E drept însă că, în ceea ce privește literatura română, nu are o chemare deosebită către cei dintâi. Caută unicitatea ireductibilă a operei, nu locul ocupat într-un ansamblu. Se ferește de clasificări, caracterizări, concepte, aruncă o privire înnoitoare, conformă spiritului modern, fără să pornească de la o concepție prestabilită și fără să folosească un aparat sofisticat. Cu o astfel de perspectivă, nu se apropie de metodele noii critici, ale cărei grile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
cu o imagine colorată; (Ă), cititorului i se sugera ideea că dacă n-ar fi criticii niște coropișnițe, dar urechelnițe tot sunt. Ajungem deci la aceleași trecute poziți de adversitate Între critic și poet de care ne propusesem să ne ferim. (Ă). Într-o discuție recentă inițiată de revista Novâi Mir și având În centru rolul criticii literare, am descoperit un aspect care mi-a dat de gândit asupra aceleiași probleme. Trăgând concluzia dezbaterilor, (Ă) redacția revistei remarca totuși absența din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nesleit nu se poate consuma retoric În gol, el fierbe ca vinul În «buteliile pântecoase ce se Îngrămădesc la cramă». Poezia lui iese Înainte festiv: «cu brațele-ncărcate de poame și bucate, cu maldăre de soare În suflet și-n ferești». și pictează În culori vii și linii dinamice, imaginea globală și exuberantă a țării de mâine, imaginea ei de baladă”. Dar popularitatea lui Dan Deșliu crește și mai mult câteva luni mai târziu când i se publică poemul Lazăr de la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formidabilă a hâdei exploatări moșierești», cum se exprimă domnul profesor Stelian Păun În Teleormanul liber de la Turnu Măgurele. Alteori, semnatarii „cronicilor” literare Își dau seama de anumite aspecte ale lucrării asupra căreia referă, dar, faptul că nu mânuiesc sau se feresc să mânuiască un aparat critic complet, Îi mărginesc la afirmații goale, care, neexemplificate pe concret, Își pierd sensul. Simplul fapt că se spune despre Desculț sau Negura că jalonează Începutul realismului socialist În literatura noastră, cum face recenzentul de la Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
diferă, probabil, de la ins la ins, nu vom avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie că În Desculț se mai păstrează «umbreleă interpretării naturaliste», iar În Patriotul din Arad, invers, că autorul s-a ferit «destul de bine» (!) de naturalism, - sau când, pentru cronicarul ziarului Înainte din Craiova - Zaharia Stancu prezintă «slăbiciunea de a fi romantizat prea mult anumite părți ale romanului», În timp ce, la Târgu Mureș, În Ardealul Nou, părerea-i dimpotrivă, că același autor face
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu privire la cultura socialistă În conținut și națională În formă. (Ă). O altă teză stalinistă ce trebuia folosită este cea cu privire la esențialul În realitate. (Ă). Deosebit de semnificativă ni se pare, din acest punct de vedere consecvența cu care alcătuitorii manualului se feresc parcă să pună În lumină tezele fundamentale ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. S-a ajuns astfel În situația paradoxală a unui curs de teoria literaturii ce se vrea marxist-leninist, dar În care nicăieri problemele nu sunt legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scrise În formă de reportaj, În altă parte le aprobă (fără a aduce altă motivare decât că acel lucru se Întâlnește și În opera lui Tolstoi). Criticul Întrebuințează un limbaj echivoc, deoarece n-are curajul opiniilor sale, deoarece el se ferește de a face observații precise. (Ă). Rolul criticii noastre este de a ajuta literaturii să meargă Înainte. Criticii noștri trebuie să-și facă un punct de onoare din contribuția lor la nașterea acelor lucrări prin care scriitorii cheamă și ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
destinul citadin al acestor așezări a fost marcat de întâlnirea sau, în unele cazuri, de confruntarea cu factorul de putere politică. Veneția, care apare de la început „ca un oraș stat comercial, la marginea lumii politice occidentale și, din acest motiv, ferită de relațiile feudale care guvernau continentul”, este o excepție de la această regulă. În restul Europei, într-o etapă a dezvoltării societăților feudale ce s-a afirmat de-a lungul secolelor XIXIII/XIV, consolidarea structurilor urbane a fost posibilă fie ca
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
proces de reamenajare începând cu luna mai 1911. Motivele acestui demers au fost prezentate în ședința consiliului local din 21 martie 1911. Esențializate, acestea făceau referire la faptul că „sala fiind mică și neavând loji, trupe mari de teatru se feresc a veni aici neavând locuri suficiente, pentru a aduce un venit mai mare”. Conform proiectului din 21 martie, capacitatea sălii urma să fie mărită cu încă 100 de locuri, prin amenajarea a 21 de loje. Licitația pentru antrepriza lucrărilor de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
El se sprijină pe tradițiile *gallicane ale administrației regale și ale clerului francez, rezumate în 1682 într-o "declarație a celor patru articole" și își afirmă independența față de Roma. Totuși, chiar după ce papa a condamnat declarația din 1682, regele se ferește să meargă pînă la ruptură și, imediat după moartea lui Inocențiu al XI-lea în 1689, se reconciliază cu succesorul acestuia. În același timp, în interiorul regatului, încearcă să mențină sau să restabilească unitatea de credință, indispensabilă unității regatului. Se străduiește
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îndemînare o gaură enormă în partea inferioară a hartanului legănător. Apoi, capătul celui de-al doilea palanc e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti operațiunile următoare. Drept care, dibaciul spadasin - avertizîndu-i pe ceilalți marinari să se ferească - lansează un nou atac științific împotriva hălcii și o taie în două, prin cîteva izbituri piezișe, deznădăjduite, înverșunate; în felul acesta, în timp ce partea inferioară, mai mică, e încă prinsă de restul grăsimii, partea superioară, mai lungă, numită „pătură“, se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreme. Oasele de balenă au cunoscut apogeul gloriei lor pe vremea reginei Ana, cînd era la modă așa numita farthingale; la fel cum cucoanele de pe vremea aceea se mișcau voioase, între fălcile balenei, ca să spunem așa, obișnuim noi să ne ferim capetele de ploaie, vîrîndu-le, cu aceeași nepăsare, sub o umbrelă, care, nu-i altceva decît un cort întins peste pomenitele oase de balenă. Să dăm uitării, o clipă, toate aceste storuri și, stînd în gura balenei normale, să privim în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie oare creatura? Chiar ea? Pe semne că profețiile nu se împlinesc totdeauna, căci leviatanul acesta, cu coada tare ca o mie de coapse, se dăduse la fund ca să-și vîre capul sub munții de apă, spre a și-l feri de lăncile oamenilor de pe Pequod! în razele piezișe ale acelei după-amiezi, umbrele proiectate de cele trei ambarcațiuni pe fața apei trebuie să fi fost destul de lungi și de late ca să acopere o jumătate din oastea lui Xerxes. Cine-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numaidecît, lovitura fiind dată doar prin recul. Cînd cade de sus, drept la țintă, lovitura asta e pur și simplu irezistibilă. Nici coastele omului, nici cele ale ambarcațiunii nu-i pot rezista. Singura scăpare ce-ți rămîne este să te ferești; cînd lovitura cade pieziș prin apa-tampon, în parte din pricina capacității de plutire a ambarcațiunii și a elasticității materialelor ei, rezultatul cel mai grav este, de obicei, cîte o coastă sau cîte o scîndură sfărîmată, adică un fel de junghi între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]