14,807 matches
-
despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul ce ducea direct spre Barcelona, pe unde ar fi întâlnit mulți oameni care l-ar fi recunoscut și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
poruncă nu l-a ajutat prea mult și a continuat să fie muncit. Locuia pe atunci într-o odaie mică pe care dominicanii i-o dăduseră în mănăstirea lor. Era statornic în a face cele șapte ore de rugăciune în genunchi, rugăciunea de la miezul nopții și toate celelalte fapte de evlavie despre care s-a vorbit deja. Dar, cu toate acestea, nu găsea leacul împotriva scrupulelor care îl chinuiau de mai multe luni. Odată, când se simțea foarte tulburat din pricina lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ajungând în acea stare ar mai fi putut cere de mâncare și mânca. 25. Această hotărâre o luă într-o duminică, după sfânta împărtășanie. Posti toată săptămâna, rămânând statornic în cele obișnuite, participând la sfintele slujbe, făcându-și rugăciunea în genunchi, chiar și pe cea de la miezul nopții. Dar veni duminica următoare, când trebuia să se spovedească. Cum obișnuia să-i spună duhovnicului său cu de-amănuntul tot ceea ce făcea, îi spuse și că în acea săptămână nu mâncase nimic. Duhovnicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de luptat, dar ajunse în cele din urmă la țărmurile din Puglia (Italia). Toate acestea se petreceau în toiul iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cele trei Persoane au confirmat această misiune. Atunci, intrând în cea mai mare evlavie și îndepărtând orice poftă de a privi mai mult la acestea, cu lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
15. Sâmbătă ș16 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a-I percepe pe mijlocitori, fără răceală sau lâncezeală, cu destulă evlavie, dorind să mă pregătesc pentru liturghie, șovăiam spre cine și cum să mă îndrept mai întâi; m-am așezat în genunchi cu această șovăială, privind cu cine să încep; mi s-a părut că mai multe mi se dezvăluiau dintr-ale Tatălui și mă atrăgea spre îndurările Sale, părându-mi-se mai binevoitor și mai dispus să-mi dea ceea ce doream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
smulgea din starea de evlavie; în sfârșit, ridicându-mă, m-am așezat și am făcut o alegere asupra acelui lucru și, privind la unele temeiuri spirituale și începând să lăcrimez puțin, socotind că este o ispită, m-am pus în genunchi, oferind faptul de a nu mai privi la alegerile asupra acestui lucru, ci să iau cele două zile, adică până luni, pentru a spune liturghia aducând mulțumire și repetând ofranda. În timpul acestei ofrande și jertfe, din nou atâtea lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja hotărât, iar pe de altă parte marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și mare evlavie etc. A PREASFINTEI TREIMI 27. Joi ș28 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire. La intrarea în capelă, cu reînnoită evlavie, așezându-mă în genunchi, o dezvăluire sau vedere a lui Isus la picioarele Preasfintei Treimi, și aceasta cu mișcări și lacrimi. Această viziune nu a fost la fel de lungă sau de limpede ca cea de dinainte, cea de miercuri, chiar dacă părea a fi la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a aduce mulțumire, mi s-a părut că lucrul acesta vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau plimbându-mă; șcaț și altă dată, în genunchi, cu o mulțime de gânduri felurite și cu multă îndestulare lăuntrică; și cu toate că această cercetare atât de mare a durat o oră, mai mult sau mai puțin, în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau plimbându-mă; șcaț și altă dată, în genunchi, cu o mulțime de gânduri felurite și cu multă îndestulare lăuntrică; și cu toate că această cercetare atât de mare a durat o oră, mai mult sau mai puțin, în cele din urmă lacrimile au încetat și am stat în cumpănă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în picioare vreme de un Pater noster și, cu mintea înălțată, voi lua aminte cum Dumnezeu, Domnul nostru, mă privește etc., și voi face un gest de reverență sau de umilință. 76. A patra adăugire. Voi intra în contemplație când în genunchi, când prosternat la pământ, când întins cu fața în sus, când șezând, când stând în picioare, fiind mereu în căutarea a ceea ce vreau. Trebuie luat aminte la două lucruri: primul este că, dacă aflu ceea ce vreau în genunchi, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când în genunchi, când prosternat la pământ, când întins cu fața în sus, când șezând, când stând în picioare, fiind mereu în căutarea a ceea ce vreau. Trebuie luat aminte la două lucruri: primul este că, dacă aflu ceea ce vreau în genunchi, să nu trec mai departe; la fel și dacă sunt prosternat etc.; al doilea șeste căț acolo unde voi afla ceea ce vreau, acolo mă voi odihni fără nerăbdare de a trece mai departe, până mă voi îndestula. 77. A cincea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și de susținere de la Spitalul de Recuperare din Iași. Ca ilustru chirurg de sorginte pur ieșeană a abordat cele mai dificile capitole ale patologiei. La retragerea sa din activitate, grăbită de oportuniști, a lăsat jaloane perene în chirurgia recuperatorie a genunchiului, șoldului și coloanei vertebrale, în chirurgia spasticității și a tenotranspozițiilor la sechelari. Beneficiarii acestei opere de pionierat s-au numărat cu miile. Lucrările științifice și procedeele originale semnate dr. Paul Trosc au depășit de mult granițele țării noastre și au
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dor toate componentele corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am renăscut.” Noaptea aceasta se deosebea cu mult de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe un scaun cu spătar, lăsându-și brațele în jos, lipite aproape de trup, iar mâinile și le așeză pe genunchi. Bătrânul era o persoană distinsă și plăcută. Purta un costum de culoare închisă, foarte bine îngrijit. Valentin desfăcu o sticlă cu vin spumos pe care o comandase când venise la cofetărie și care urma să fie plătită de Carlina. Turnă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu o noapte. Cele două camere de la etaj erau demult inundate de lumina strălucitoare a dimineții, iar soarele își trimitea câteva raze pe covorul din mijlocul camerei. Ea dădu pilota la o parte, se ridică în capul oaselor, își ridică genunchii ajungând cu ei până la piept și își rezemă fruntea de ei. Nu-și ridicase capul decât într-un târziu, după ce își strecurase prin minte toate cele petrecute, toate trăirile sentimentale din ultima perioadă. Când deschise ochii și-și ridică de pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ajungând cu ei până la piept și își rezemă fruntea de ei. Nu-și ridicase capul decât într-un târziu, după ce își strecurase prin minte toate cele petrecute, toate trăirile sentimentale din ultima perioadă. Când deschise ochii și-și ridică de pe genunchi capul, i se păru casa dulce și albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei expoziții. Lumina difuză răspândită de abatjurul violet a lămpii uitată peste noapte pe o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o sărbătoare, așteptând să se nască pruncul. În ultimele două săptămâni care îi mai rămăseseră până la naștere trecea prin momente grele, nici nu mânca și nici nu putea dormi. Greoaie și cu burta uriașă se așeză pe marginea patului cu genunchii depărtați ca și cum ar fi încercat să își țină copilul în brațe încă de pe atunci. Rămăsese nemișcată ore întregi. În acest timp, pe neașteptate, veni în vizită o prietenă, Lori. Carlina nu se ridică de pe locul ei, scuzându-se că îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exista nici un pericol. Mai de plâns la ora actuală ar fi țărișoara noastră care s-a sfărmat vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul cam agitat, dar spre ivirea zorilor îl visă pe Nicky militar, într-o imagine clară, alergând unul către altul și îmbrățișându-se. Răsuflarea i se acceleră prin somn, devenind
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Parcă o auzea: „Până nu riști, nu câștigi! Inteligența învinge întotdeauna și lovitura cea mai mare se dă cu capul și nu cu pumnul. Ziua de mâine va avea două capete, iar tu vei fi unul dintre ele.” Îmbrățișându-și genunchii pe sub masă, Alin simți cum i se conturează o ambiție puternică în pieptul său atât de tânăr. Încurajat în sinea lui de succesul obținut până atunci la diferite jocuri, ajunsese să fie mândru de îndemânarea lui. Acum strângea la piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ce importanță are să te gândești la toate acestea cu regret? E vorba de noi doi, de sufletele noastre și de ceea ce am simțit. Important este că ne iubim. - Ai dreptate, zise Nicole. Și eu te iubesc! - Uneori, omul aflat în genunchi poate fi mai mare decât cel aflat în picioare. Toată dragostea se simte cu inima. Nu trebuie să te mărești, iar apoi să acuzi. În viață trecem prin etape care nu trebuie sărite fără a fi trăite șințelese. Viața e
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îmi lipseau mângâierile tale. Mi-am reproșat mereu că te-am lăsat acolo. Mă dureau toate când îmi aminte-am de tine. Ochii lui se fixaseră din nou în ochii ei, iar de această dată nu-i mai părăsi până când genunchii ei nu se îndepărtară ușor unul de altul. Buzele lui erau și mai posesive de data aceasta. - Am nevoie de tine. Nu vreau să te mai las. Nu vreau să te mai pierd. Ești deosebită, ești frumoasă! - Și eu am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru care un scenariu bine scris contează infinit mai mult decât un plonjeu meseriaș. Un Cinema conectat la timpul său, hrănit de o nouă cinefilie în care nu intră doar venerația în genunchi în fața unor Tarkovski sau Fellini, ci și cultul lucrului bine făcut, învățat de la regizori subestimați ca Billy Wilder, sau eficiența comunicațională și ritmul accelerat al celor mai bune videoclipuri O nouă paradigmă, în fond. Singura problemă reală și deloc minoră
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în convalescenta până la 9 septembrie 1943, când va fi desconcentrat. La un an de la această dată, în 22 septembrie 1944 va fi iarăși concentrat, ajungând pe frontul de vest unde, în ziua de 11 octombrie 1944, va fi rănit la genunchi. Pentru a treia oară va ajunge pe un pat de spital, de această dată la Spitalul militar de zonă nr. 261 din Deva, unde va rămâne până la 1 decembrie același an. Pentru locotenentul Petru Ir. Pogângeanu războiul se terminase. Meritele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]