15,723 matches
-
în numeroase nume proprii, precum "Thiud-reks" și, de asemenea, în etnonimul "Suedezi" din engleza veche "sweo-ðēod") nu este o auto-denumire. Totuși, adjectivul derivat din acest substantiv, "țiudiskaz*", ("popular"), a fost folosit în referire la limba poporului, în opoziție cu limba latină (primul exemplu menționat în 786). Cuvântul a evoluat diferențiat apoi în perioada medievală, în germană: "Deutsch" (însemnând: german), engleză "Dutch", olandeză: "Duits" și "Dietsch" (primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
cu limba latină (primul exemplu menționat în 786). Cuvântul a evoluat diferențiat apoi în perioada medievală, în germană: "Deutsch" (însemnând: german), engleză "Dutch", olandeză: "Duits" și "Dietsch" (primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr. Popoarele germanice sunt clasificate
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
susțineau că sunt cei mai buni de pe continent datorită unor victorii în jocuri amicale împotriva lui Kispest Honvéd și Spartak Moscova. Real Madrid în schimb, nu a avut nevoie de prea multe invitații. Ei avuseseră deja succese internaționale în Cupa Latină pe care au câștigat-o în 1949 în dauna unor echipe din Franța, Italia și Portugalia. De fapt, echipa lui Bernabeu a contribuit din plin la spectaculozitatea competiției pornind cu un 7-0 la general împotriva elvețienilor de la Servette. A urmat
Cupa Campionilor Europeni 1955-1956 () [Corola-website/Science/299651_a_300980]
-
-ului. Credința este condiția înțelegerii adevărurilor, lipsa credinței putând însemna un handicap pentru exercitarea corectă a rațiunii. Anselm a scris lucrări filosofice și teologice. Pe lângă acestea îi sunt atribuite și o serie de rugăciuni lungi, formulate în vechiul stil patristic latin, precum și patru sute șaptezeci și cinci de scrisori. În cartea aceasta, Anselm pune înainte argumentul cauzal, preluat de la Platon și Augustin de Hipona. Anselm spune că tot ceea ce există, are una sau mai multe cauze. Dacă există o cauză, și numai una, atunci
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
aceea ei sunt invidioși pe oameni. Anselm a trăit în perioada schismei celei mari, pentru care problema principală a fost filioque. Bizantinii păstrau formula din "Evanghelia după Ioan, 15:26", potrivit căreia Duhul Sfânt «de la Tatăl purcede». O parte din latini au adoptat formula: «de la Tatăl și de la Fiul purcede». Anselm încearcă să le împace pe cele două, pledând totuși pentru prima, dar considerând că a doua nu știrbește credința. Anselm primește o scrisoare, în care un episcop de pe continent se
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
școli, spitale și orfelinate. Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuții ale creștinilor, cum a fost cea din 177 la Lugdunum (azi Lyon). Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă în retorica greacă și latină prin instructorii săi, Herodes Atticus și Marcus Cornelius Fronto. Cu acesta din urmă a întreținut o bogată corespondență, în parte păstrată până azi. Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia și Sextus
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
azi. Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneia. Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă, "Ta eis heauton" ("Către mine însumi"), tradusă mai târziu în limba latină cu titlul "Meditationes" ("Meditații"), în 12 cărți. Conținutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viața de fiecare zi. Ele exprimă convingerea autorului, după care numai o viață morală după legile naturii poate realiza liniștea interioară
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
adunare de episcopi, și de aceea se spune că mirungerea este o taină "episcopală". Ea suplinește taina punerii mâinilor de către apostoli asupra celor botezați, prin care se conferă creștinului laic, harul "Preoției Împărătești" despre care vorbește Sfântul Petru. În Biserica latină, oficiantul de drept al mirului este numai episcopul. Un simplu preot poate fi oficiant extraordinar al mirului, dacă i se acordă această facultate de către episcop. Dacă un simplu preot oficiază botezul unui adult, pentru acest lucru are nevoie de aprobarea
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
jucători de clasă mondială din străinătate, cea mai proeminentă realizare fiind aducerea lui Alfredo Di Stéfano. În 1955, acționând în lumina ideii propuse de jurnalistul și editorul sportiv al ziarului francez L'Équipe, Gabriel Hanot, și bazându-se pe "Cupa Latină" (un turneu incluzând cluburi din Franța, Spania, Portugalia și Italia), Bernabéu s-a întâlnit în hotelul Ambasador din Paris cu Bedrignan și Gusztáv Sebes și a creat ceea ce astăzi este cunoscută sub numele de Liga Campionilor UEFA. Sub conducerea lui
Real Madrid CF () [Corola-website/Science/299666_a_300995]
-
moartea sa” (εις τον θανατον αυτου). Martin Luther și alți traducători protestanți după el au redat "εις" cu "în/întru". Deoarece această formulare este deseori confundată cu punerea numelui, de aceea comunitățile evanghelice fac în ultima perioadă recurs la versiunea latină a formulei de botez "in nomine" care, în traducere actuală, se exprimă prin "în Numele". Formula de botezare "εις το ονομα" este traducerea expresiei rabinice לשם - lschem - "„in numele“". În Talmud această expresie este folosită pentru a da un sens final
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
a început în cartierul Bronx din New York, printre populația neagră și latină, la începutul anilor 1970, si de atunci s-a raspandit pe tot globul. Cele patru elemente principale ale culturii hip hop sunt MCing (rap), DJing, graffiti și breakdance. Unii consideră beatboxing-ul că al cincilea element de hip hop. În massmedia
Cultura hip hop () [Corola-website/Science/299701_a_301030]
-
și rusă ("рысь" / "rysi"). Dicționarul Etimologic Român, opunându-se părerii populare, nu prezintă nicio legătură între acest cuvânt și verbul "a râde". Pe cealaltă parte, cuvântul "linx" este un împrumut mai recent din franceză, care mai are origine în limba latină și este derivat de denumirea științifică "lynx". Statutul în care se găsesc toate speciile de lincși este foarte vartiat. Râsul carpatin, râsul roșu și râsul canadian sunt prezentate de populații destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Râsul iberic este
Râs (animal) () [Corola-website/Science/299722_a_301051]
-
există relația: formula 4. Descompunerea spectrală a luminii constă în izolarea radiațiilor de diferite lungimi de undă, adică separarea individuală a fiecărei componente monocromatice. Descompunerea spectrală poate fi realizată: Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de către Isaac Newton de la cuvântul latin pentru "apariție". O suprafață care reflectă lumina reflectă independent fiecare componentă spectrală (fiecare frecvență sau, echivalent, fiecare lungime de undă). Astfel, caracterizarea fizică a culorii unui obiect se face printr-o funcție care dă, pentru fiecare lungime de undă (sau
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
de credincioșii catolici drept succesor direct al Sfântului Petru, Întâistătătorul colegiului apostolilor lui Isus Cristos. Biserica catolică numără peste 1,27 miliarde de credincioși. Biserica Catolică desfășoară serviciile religioase după mai multe rituri, între care cel mai răspândit este ritul latin, practicat de Biserica Romano-Catolică. Un loc important îl are ritul bizantin, practicat, între altele, de Biserica Română Unită cu Roma.
Biserica Catolică () [Corola-website/Science/299742_a_301071]
-
care s-a păstrat (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, 1521) până la scrierile de astăzi, normele ortografice au trecut prin nenumărate etape. Există păreri că limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune” nord-europene(?), cu alfabetul latin, cu alfabetul grec, cu alfabetul glagolitic și cu alfabetul chirilic, ambele paleo-slave, cu alfabetul de tranziție sau mixt, și în final din nou cu alfabetul latin. În mod cert, documentele păstrate folosesc (după criterii confesionale) fie alfabetul chirilic de redacție
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune” nord-europene(?), cu alfabetul latin, cu alfabetul grec, cu alfabetul glagolitic și cu alfabetul chirilic, ambele paleo-slave, cu alfabetul de tranziție sau mixt, și în final din nou cu alfabetul latin. În mod cert, documentele păstrate folosesc (după criterii confesionale) fie alfabetul chirilic de redacție medio-bulgară, fie alfabetul latin, cu ortografii eclectice inspirate după modele ortografice maghiare, poloneze, etc. Scrierea româno-chirilică era utilizată până la începutul secolului al XIX-lea exclusiv de către
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
cu alfabetul glagolitic și cu alfabetul chirilic, ambele paleo-slave, cu alfabetul de tranziție sau mixt, și în final din nou cu alfabetul latin. În mod cert, documentele păstrate folosesc (după criterii confesionale) fie alfabetul chirilic de redacție medio-bulgară, fie alfabetul latin, cu ortografii eclectice inspirate după modele ortografice maghiare, poloneze, etc. Scrierea româno-chirilică era utilizată până la începutul secolului al XIX-lea exclusiv de către românii ortodocși, iar cea româno-latină după modele străine numai de către românii catolici sau reformați, cu unele excepții (de
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
a fost scris până la începutul secolului al XIX-lea numai cu alfabetul grecesc. Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii. Se presupune că limba slavonă și scrierea "chirilică" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în biserica românilor prin secolul al X-lea, consolidându-se în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Totuși, Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (1716), afirma că s-
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
până la începutul secolului al XIX-lea numai cu alfabetul grecesc. Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii. Se presupune că limba slavonă și scrierea "chirilică" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în biserica românilor prin secolul al X-lea, consolidându-se în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Totuși, Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (1716), afirma că s-a scris cu
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
biserica românilor prin secolul al X-lea, consolidându-se în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Totuși, Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (1716), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta (1439), așadar, încă mai mult de 400 de ani după schisma de la 1054. Domnul Alexandru cel Bun , sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
cu litere latine până la Conciliul de la Florenta (1439), așadar, încă mai mult de 400 de ani după schisma de la 1054. Domnul Alexandru cel Bun , sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză la 1838, în revista Alăuta Românească. De remarcat faptul că mitropolitul Damian, întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447, a participat
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Teoctist, care apoi i-a luat locul. Schimbarea de direcție s-a produs în anul 1453, după căderea Constantinopolului. Concluzia lui Cantemir a fost influențată probabil de monedele moldovenesti din vremea lui Alexandru cel Bun, ale căror inscripții utilizau alfabetul latin. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența, respectiv în secolele
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
alfabetului chirilic, datorită influențelor limbii slavone ("limba slavă bisericească"), care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI - XVII. Excepție fac tipăriturile și manuscrisele reformate sau catolice scrise în limba română cu alfabetul latin și cu modele ortografice maghiare, în Transilvania și în Banat, între anii 1570 și 1820. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, având în vedere și prețuind originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin în
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
reformate sau catolice scrise în limba română cu alfabetul latin și cu modele ortografice maghiare, în Transilvania și în Banat, între anii 1570 și 1820. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, având în vedere și prețuind originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin în scrierea limbii române, urmând un model național românesc, bazat pe corespondențele fonetice dintre limba latină și limba română. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860-1862, când limba română
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
alfabetul latin și cu modele ortografice maghiare, în Transilvania și în Banat, între anii 1570 și 1820. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, având în vedere și prețuind originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin în scrierea limbii române, urmând un model național românesc, bazat pe corespondențele fonetice dintre limba latină și limba română. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860-1862, când limba română a început să fie reglementată oficial. În timpul domniei
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]