13,191 matches
-
și jumătate în care Lyngstad vorbește despre întreaga ei carieră în domeniul muzical. Filmată în Alpii Elvețieni, ea discută despre tehnica ei vocală, despre cariera ei atât înainte, cât și după ABBA și explică cum au fost interpretate și înregistrate melodiile. Făcut în colaborare cu Televiziunea suedeză SVT, filmul include multe clipuri rare de la primele ei spectacole, cum ar fi prima apariție la televiziune cu "En Ledig Dag". De asemenea sunt incluse documentarele despre realizarea albumelor "Something's Going On" și
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
(n. 30 martie 1982), cunoscută și sub numele de Eneida Tarifa, este o cântăreață albaneză. Ea a reprezentat Albania la Concursul Muzical Eurovision 2016, cu melodia „Përrallë”, după câștigarea Festivali i Këngës 54. Ea a mai participat la acest festival în anii 2003 și 2007. Eneda s-a născut în Tirana, Albania. Și-a început cariera în 2003, când a participat la Festivali i Këngës 42
Eneda Tarifa () [Corola-website/Science/335291_a_336620]
-
după câștigarea Festivali i Këngës 54. Ea a mai participat la acest festival în anii 2003 și 2007. Eneda s-a născut în Tirana, Albania. Și-a început cariera în 2003, când a participat la Festivali i Këngës 42, cu melodia „Qëndroj”, reușind să se califice în finală. În 2006, a participat în cadrul festivalului „Kënga Magjike”, cu melodia „Rreth zjarrit tënd”, plasându-se pe locul al patrulea, cu 154 puncte. I-a fost acordat și premiul Çesk Zadeja. Anul următor a
Eneda Tarifa () [Corola-website/Science/335291_a_336620]
-
2007. Eneda s-a născut în Tirana, Albania. Și-a început cariera în 2003, când a participat la Festivali i Këngës 42, cu melodia „Qëndroj”, reușind să se califice în finală. În 2006, a participat în cadrul festivalului „Kënga Magjike”, cu melodia „Rreth zjarrit tënd”, plasându-se pe locul al patrulea, cu 154 puncte. I-a fost acordat și premiul Çesk Zadeja. Anul următor a participat la Festivali i Këngës 46, cântând „E para letër”, ieșind pe locul al zecelea din șaptesprezece
Eneda Tarifa () [Corola-website/Science/335291_a_336620]
-
E para letër”, ieșind pe locul al zecelea din șaptesprezece, cu 11 puncte. În 2008, a participat din nou la Kënga Magjike, cu „Zeri im”, acumulând un total de 577 puncte. În 2010, a participat la Top Fest 2010, cu melodia „Me veten”. Câștigând competiția, a prezentat programul Portokalli, pe Top Channel. Eneda s-a întors la Festivali i Këngës, în 2015, unde, cu melodia „Përrallë”, a reușit să câștige competiția. Ea va reprezenta Albania în Cadrul Concursului Muzical Eurovision 2016, în
Eneda Tarifa () [Corola-website/Science/335291_a_336620]
-
im”, acumulând un total de 577 puncte. În 2010, a participat la Top Fest 2010, cu melodia „Me veten”. Câștigând competiția, a prezentat programul Portokalli, pe Top Channel. Eneda s-a întors la Festivali i Këngës, în 2015, unde, cu melodia „Përrallë”, a reușit să câștige competiția. Ea va reprezenta Albania în Cadrul Concursului Muzical Eurovision 2016, în Stockholm.
Eneda Tarifa () [Corola-website/Science/335291_a_336620]
-
-i pe săteni conceptele de bază ale agriculturii. Aceste activități aparent inocente, acompaniate de neînțelegerile culturale, vor da naștere unui set de evenimente care va provoca moartea tuturor oamenilor, cu excepția lui Sandoz. Preotul devine sclavul unui faimos poet-cântăreț, ale cărui melodii atrăseseră atenția pământenilor, conformându-se unei tradiții locale care consideră o onoare starea de dependență față de cineva. Se dovedește astfel că acele cântece considerate de Sandoz a fi de inspirație divină nu erau nimic altceva decât un fel de balade
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
Mariei, înregistrând pe cilindri de fonograf câteva piese. A fost invitată și la București pentru a efectua înregistrări și a-și lua angajamente pe la diferite restaurante. Astfel, pe 13 septembrie 1937, noul taraf de lăutari descoperit la Lelești înregistrează primele melodii pe plăci de gramofon pentru casa de discuri Columbia Records, sub supravegherea Fondului de Folklor condus de Brăiloiu. Taraful era compus din principalii membrii ai familiei Lătărețu: Mihai, zis Tică (vioară), Maria (chitară și voce), Nicolae (vioară și braci), Ion
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
bandă veche de lăutari din Lelești a fost cea condusă de vioristul Petre Zlătaru (n. 1906 - d. ?), care și-a vândut casa și s-a mutat la Târgu Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat, Apă multă și vin mult Să dea Domnul ca un sfânt, Apă multă să ne ude, Să ne facă poame
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga, bateria și un repertoriu cu multe melodii gorjenești, tradiționale, dar și cu unele cântece de petrecere din alte zone folclorice. Cele mai cunoscute formații actuale din Peșteana-Jiu sunt: formația vioristului Emil Mihu (n. 1960), formația vioristului Dumitru Mihu zis Titi (n. 1959), formația vioristului Nicu Drulă, originar
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
despre lăutar că "„a ridicat țambalul la instrument de concert”". În această perioadă își începe angajamentele cu orchestra lui Cristache Ciolac la restaurantul „Iordache Ionescu” de pe strada Covaci. Între anii 1911-1914 a înregistrat pentru câteva case de discuri rusești câteva melodii concertante la țambal. A murit în anul 1925 la București, la vârsta de aproape 60 de ani, fiind înmormântat la cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”) din Colentina. Discurile lui au fost înregistrate la casele de discuri "International Extra Record" și "Extraphone
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
zona folclorică Arcani, muzicologul Constantin Brăiloiu. Acesta a ascultat-o pe Ioana Piper cântând, invitând-o apoi în anul 1930 la București pentru înregistrări. Ea a stat în capitală timp de 8 zile la Hotelul „Avram Iancu“ și a cântat melodiile gorjenești: „Șapte săptămâni din post”, „Și-a plecat neica de luni”, „Furnica de e furnică”, „I-auzi neică pupejoara” precum și baladele „Gheorghe, Gheorghe”, „La nuntă la Vijulan” sau „Cântecul lui Zbângă”. La venirea în Gorj a primului ministru Gheorghe Tătărăscu
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
2, din direcția Hoboken, și ale liniei 15, de la Mortsel, au fost primele care au traversat tunelul, utilizând pentru întoarcere o buclă subterană construită în stația Groenplaats. Lentoarea lucrărilor, ironizată prin umorul cinic al locuitorilor orașului, a inspirat, în 1974, melodia „Cheerio” a grupului De Strangers. Dificultățile s-au datorat atât adâncimii de peste 30 de metri necesare construcției, cât și descoperirii de vestigii ale ocupației spaniole sub stația Opera sau de ruine ale vechiului oraș sub stația Meir. În același an
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
numai bărbații, baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior, după Primul Război Mondial, au dispărut prejudecățile și obișnuințele locului, și pentru prima dată au apărut cântând în tarafurile din Tismana lăutăresele. Cântărețele au și diversificat repertoriul tarafurilor, interpretând mai ales melodii de dragoste și de dor. Cu timpul au apărut în zonă și alte instrumente muzicale precum chitara sau țambalul. În Tismana, la începutul secolului al XX-lea, cei mai vestiți lăutari au fost vioriștii Grigore Murgu (n. 1889 - d. 1947
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
avut, în prima parte a secolului al XX-lea, o tematică diversă: de la cea păstorească până la cântecul doinit ori cel în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii din Novaci au cântat melodii ciobănești, dar și numeroase balade. Printre baladele culese sau înregistrate la Novaci, se numără: „Cântecul lui Mirea”, „Țăranul și ciocoiul”, „Cine mi-e voinic lotrean?”, „Ciobanul care și-a pierdut oile”, „Cântecul lui Manole”, „Milea” sau „Ce faci moșule-n
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
și cunoscută prin mediatizarea Radio și TV făcută șefului ei, a fost banda lui Constantin Chirițoiu zis Dindiri (n. 1911 - d. 1982), viorist virtuoz, fiul lăutăresei Eleonora Dindiri. A știut să cânte și la firul de păr pe cordele viorii melodii ca "Doina Ciobanului", "A oilor - ca la caval" etc. Apreciat solist vocal, știa să cânte mai ales balada „Mihu Haiducu” și cântecul vechi „Spune, spune, mos bătrân”. A evoluat o perioadă în Orchestra „Taraful Gorjului” și a fost primul dirijor
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
frontului, cu cei doi a cântat basistul Aurică Gugin, fiul lui Ioniță Gugin din Ștefănești. După anul 1948, în banda Genei au activat fiica sa, Elena zisă Uța (acordeon și voce) și soțul acesteia, Gogă Pițigoi (braci). Cele mai cunoscute melodii ale formației Bârsan au fost: „Sârba de la Cărbunești” (a lui Ion Bârsan) și cântecele: „Viorea, viorea”, „Pe malul Gilortului”, „Toată lumea vrea să mor”, „Păsărică de sub nor”, „Mă suii în deal în cucă” etc. După moartea lui Ion și a Genei
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Ionescu, Florian Cristescu, Apostolescu și alții care au cules și publicat materiale de folclor din această zonă. Repertoriul lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este unul foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt absolut toate instrumentale, în această zonă nefiind obișnuit să se cânte și cu vocea în timpul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt absolut toate instrumentale, în această zonă nefiind obișnuit să se cânte și cu vocea în timpul dansului, precum în Oltenia. În afara jocurilor, melodii instrumentale mai sunt câteva ce aparțin ritualului nupțial. Piesele vocale și vocal-instrumentale au text românesc
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt absolut toate instrumentale, în această zonă nefiind obișnuit să se cânte și cu vocea în timpul dansului, precum în Oltenia. În afara jocurilor, melodii instrumentale mai sunt câteva ce aparțin ritualului nupțial. Piesele vocale și vocal-instrumentale au text românesc, cu excepția unor cântece care au, parțial sau total, text țigănesc. Ca text, unele piese aparțin genului epic, altele celui liric. Ca origine, piesele cu text
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
această evoluției, cântecul bătrânesc a evoluat și el. Aici se constată mai ales odată cu apariția modernității, balada căpătând o formă fixă și un ritm măsurat. Acestea sunt caracteristice celor apărute în secolele XIX și XX, cu excepția unora care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul" de exemplu. Ca mod de execuție, baladele din această zonă folclorică se încep cu un preludiu instrumental, numit turcește "taxîm”" bazat de obicei pe melodia ce va fi cântată de voce, dar
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și XX, cu excepția unora care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul" de exemplu. Ca mod de execuție, baladele din această zonă folclorică se încep cu un preludiu instrumental, numit turcește "taxîm”" bazat de obicei pe melodia ce va fi cântată de voce, dar îmbogățită cu ornamente și pasaje de legătură. Uneori, preludiul poate consta din improvizarea unui șir de arpegii sau a unor rulade, menite să fixeze mai în grabă tonalitatea, decât să creeze atmosfera necesară
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
în grabă tonalitatea, decât să creeze atmosfera necesară ascultării baladei. După preludiul introductiv urmează partea vocală, apoi un interludiu instrumental, alcătuit din substanța melodică a primului; acesta este însă, de regulă, mai scurt, reducându-se uneori doar la schițarea începutului melodiei. Rostul acestor interludii este, pe de-o parte, de a produce variații de timbru și sonoritate, necesare menținerii atenției ascultătorilor, iar pe de altă parte, de a puncta discursul poetico-muzical prin separarea diferitelor perioade. Baladele se încheie, de obicei, printr-
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I. Cuza pe tron
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]