13,778 matches
-
mai mult de două sute de clădiri și trei sau patru biserici”, după cum relatează scandalizat scriitorul francez Rabelais, martor ocular. Este straniu că nici pe timpul Renașterii italiene, decadența vechilor vestigii a fost tratată cu o indiferență vecină cu sacrilegiul. Mai mult, papii care domneau asupra Romei și acordau protecție fastuoasă celor mai mari maeștri - Michelangelo, Bramante, Rafael, Bernini - se comportau adesea ca niște vandali inconștienți și răzbunători cu vestigiile antice. Obeliscul din Piazza del Popolo este unul dintre primele obeliscuri aduse la
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
cu anul 357 e.N, deci după mai bine de trei secole și jumătate. Ulterior, în lunga perioadă a devastărilor Romei, celor două monumente li s-a pierdut urma, fiind, probabil, răsturnate la o dată necunoscută. Ambele au fost regăsite de papa Sixtus al V-lea pe timpul săpăturilor din 1587 și transportate, ca și altele, pentru a ornamenta piețe ale fostei capitale. Acesta a fost ridicat de Domenico Fontana, în 1589, în fața bisericii Santa Maria del Popolo. Mai târziu a devenit monumentul
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
supranumele popular de „obelisco Macuteo”. A fost reînălțat la răsărit de biserica Santa Maria in Aracoeli, pe Capitoliu. După aproape trei secole și jumătate, în 1711, a fost dus în piața din fața Pantheonului, pe timpul pontificatului lui Clement al XI-lea. Papa a cerut arhitectului Filippo Barigioni (1672-1753) să așeze monolitul deasupra unei fântâni preexistente, fântână construită de Giacomo Della Porta (1533-1602). Monumentul, dăltuit din granit roșu de Syena (Assuan), are înălțimea de 6,34 metri, dar împreună cu fântâna și piedestalul atinge
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
datează de la o reamenajare de pe timpul lui Hadrianus (117-138 e.N). obeliscul s-a prăbușit în sec.al 10-lea sau al 11-lea și a fost redescoperit la începutul sec.al 16-lea. După zeci de ani, în 1587, papa Sixtus al V-lea (Quintus) a decis să-l restaureze și a ordonat săpăturile necesare. Dar a renunțat când s-a constatat starea foarte proastă a monumentului, rupt în mai multe fragmente. Resturile obeliscului au fost reacoperite. A rămas ascuns
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
a ordonat săpăturile necesare. Dar a renunțat când s-a constatat starea foarte proastă a monumentului, rupt în mai multe fragmente. Resturile obeliscului au fost reacoperite. A rămas ascuns mai bine de un secol și jumătate, până în 1748. Atunci, sub papa Benedict al XIV-lea, a fost readus din nou la lumină, în fața edificiului cu numărul 3 din Piazza del Parlamento, acolo găsindu-se o placă comemorativă. Reinstalarea lui s-a făcut curând, sub pontificatul lui Pius al VI-lea, între
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Petru, la câțiva metri de absida bazilicii lui Constantin și, apoi, a celei actuale. Pe timpul unor săpături s-au găsit urmele bazei sale originare lângă actuala sacristie. Uitate pe timp îndelungat în evului mediu, obeliscurile antice au revenit în atenția papei Sixtus al V-lea (Quintus). El a hotărât să le restaureze pe unele și să le reașeze în fața principalelor edificii religioase romane. Pentu cel de la Vatican, inginerul Domenico Fontana a conceput o mașină de lemn pentru culcarea monolitului, pentru a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
evului mediu timpuriu, cel mai sigur din rea voință umană. Cel de la Quirinale are 14,60 metri înălțime și a fost redescoperit în 1527. După două secole și jumătate, în anul 1782, a fost ridicat în piața Quirinale, din inițiativa papei Pius al IV-lea (1775-1799). Cu el s.a împodobit o fântână decorată, la rândul ei, de două statui romane monumentale ale Dioscurilor Castor și Pollux împreună cu caii lor, statui provenite din Termele lui Constantin. Monumentul poartă însemnele papei Alexandru
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
inițiativa papei Pius al IV-lea (1775-1799). Cu el s.a împodobit o fântână decorată, la rândul ei, de două statui romane monumentale ale Dioscurilor Castor și Pollux împreună cu caii lor, statui provenite din Termele lui Constantin. Monumentul poartă însemnele papei Alexandru al VII-lea (1655-1667), o stea deasupra a șase munți. Obeliscul de pe Eschilin se află în dreptul absidei bisericii Santa Maria Maggiore. La fel ca și perechea sa de la Quirinale a fost dăltuit în timpul stăpânirii romane asupra Egiptului, în primul
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
timpuriu, dispărând în uitare. Are o înălțime de 14,75 metri, foarte apropiată de a celui ce i-a stat alături. Descoperit în 1527 în spatele bisericii San Rocco, el a fost reamplasat abia după șaizeci de ani, în 1587, pe timpul papei Sixtus al V-lea (Quintus), cel care a deschis apetitul pentru vechile obeliscuri din Roma antică, dar și cel care a acoperit cu inconștiență, cu resturi materiale, ceea ce mai rămăsese din străvechiul Forum Romanum, for ce s-a născut încă
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
al VI-lea e.A. Pincio nu a făcut parte dintre cele șapte coline ale Romei, cu toate că a fost cuprinsă între marile ziduri ridicate de Aurelianus, în anii 270-273 e.N. Obeliscul s-a prăbușit chiar pe locul consacrat în epoca romană. Papa Sixtus al V-lea (Quintus) l-a cuprins în planurile sale urbanistice, dar nu a mai apucat să-l folosească. Athanasius Kircher a fost primul care a observat similitudinea inscripțiilor lui cu cele de pe obeliscul din Piazza del Popolo și
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
V-lea (Quintus) l-a cuprins în planurile sale urbanistice, dar nu a mai apucat să-l folosească. Athanasius Kircher a fost primul care a observat similitudinea inscripțiilor lui cu cele de pe obeliscul din Piazza del Popolo și a sugerat papei Alexandru al VII-lea ideea unei noi folosiri a monolitului. In 1734, papa Clement al XII-lea (1730-1740) a dispus ca obeliscul să fie depozitat la Latran. Acolo a rămas 55 de ani, existând tentative de negociere pentru mutarea lui
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
mai apucat să-l folosească. Athanasius Kircher a fost primul care a observat similitudinea inscripțiilor lui cu cele de pe obeliscul din Piazza del Popolo și a sugerat papei Alexandru al VII-lea ideea unei noi folosiri a monolitului. In 1734, papa Clement al XII-lea (1730-1740) a dispus ca obeliscul să fie depozitat la Latran. Acolo a rămas 55 de ani, existând tentative de negociere pentru mutarea lui la Paris în fața bisericii Notre-Dame. Papa Pius al VI-lea (1775-1799) a luat
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
unei noi folosiri a monolitului. In 1734, papa Clement al XII-lea (1730-1740) a dispus ca obeliscul să fie depozitat la Latran. Acolo a rămas 55 de ani, existând tentative de negociere pentru mutarea lui la Paris în fața bisericii Notre-Dame. Papa Pius al VI-lea (1775-1799) a luat decizia finală, contestată în epocă, apoi unanim aplaudată, de instalare a obeliscului în locul cu frumoasă perspectivă din capătul scării Spaniei, în fața bisericii-abație Trinita di Monti, biserică franceză. Incoronarea cu flori de crin a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
împodobi spina Circului lui Maxentius (306-312 e.N), amenajat de împărat pe Via Appia, în onoarea fiului său Romulus, mort în 309 e.N. Acolo a fost găsit rupt în mai multe bucăți. Obeliscul nu a intrat în planurile urbanistice ale papei Sixtus al V-lea (Quintus). El a trebuit să aștepte până în 1651, sub pontificatul lui Innocentius al X-lea, pentru a fi restaurat și plasat de Bernini pe fântâna sa din Piazza Navona (Fântâna celor Patru Fluvii), fostul stadion al
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Fântâna celor Patru Fluvii), fostul stadion al lui Domitianus. Este vorba de Fântâna celor Patru Fluvii. Obeliscul este dotat cu un porumbel, emblema unei familii romane (Pamphili) ce deținea un palat în Piazza Navona și care a dat mai mulți papi. Obeliscul de pe colina Pincio este un monolit egiptean din epoca romană. Pe fețele lui se găsesc hieroglife săpate numai cu scop decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
proprietari de terenuri până în momentul desființării iobagiei au fost conții Haller. Actuala biserică evanghelică este pomenită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi. Un alt act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis în anul 1424 de către Papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgențe în capela Sfântului Sânge. Această capelă, dispărută astăzi, a servit ultimilor catolici rămași după apariția Reformei și era poziționată lângă biserică. Biserica are trei nave și o
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au fost interogați în procesul jefuirii greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând localităților vecine, Noul Săsesc și Roandola. Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat în anul 1390 o indulgență bisericii din "Waldhütten", cu hramul Apostolului Andrei. "Waldhütten" s-ar putea traduce ""colibele pădurii"". În acest document apare și localizarea satului în "Transyvaniensis diocesis" sau mai bine spus în
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
(n. 31 decembrie 1947, Mainz-Finthen) este un teolog catolic, din 2012 prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței. Între 2002-2012 a fost episcop de Regensburg. În consistoriul din 22 februarie 2014 a fost ridicat de papa Francisc la rangul de cardinal. A studiat teologia la Mainz, München și Freiburg. În 1977 și-a susținut lucrarea de doctorat cu o teză despre teologul evanghelic Dietrich Bonhoeffer, care a fost ucis de naziști. În anul 1985 a obținut
Gerhard Ludwig Müller () [Corola-website/Science/326832_a_328161]
-
a obținut titlul de profesor cu o lucrare îndrumată de profesorul Karl Lehmann, devenit ulterior cardinal. Tema lucrării, susținută la Universitatea din Freiburg, a fost cinstirea sfinților. În 1986 a devenit profesor de dogmatică la Universitatea Ludwig Maximilian din München. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit în data de 1 octombrie 2002 în funcția de episcop de Regensburg. În 20 decembrie 2007 a fost numit membru în Congregația pentru Doctrina Credinței. În anul 2009 a fost delegat de
Gerhard Ludwig Müller () [Corola-website/Science/326832_a_328161]
-
decembrie 2007 a fost numit membru în Congregația pentru Doctrina Credinței. În anul 2009 a fost delegat de Conferința Episcopilor Germani ca președinte al comisei de dialog cu Patriarhia Moscovei. În data de 2 iulie 2012 a fost numit de papa Benedict al XVI-lea în funcția de prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței. Episcopul Müller s-a aflat în anul 2006 în fruntea unei demonstrații împotriva partidului de extremă dreapta NPD și a predicat în ziua de sfântul Silvestru a
Gerhard Ludwig Müller () [Corola-website/Science/326832_a_328161]
-
provocând războaiele mondiale, recesiune, Masacrul de la Jonestown, asasinarea lui Abraham Lincoln și John F. Kennedy (un catolic), el mai susține că Biserica Catolică dorește să răspândească homosexualitatea și avortul, că Mișcarea carismatică este o altă față a Bisericii Catolice, că papii reprezintă Antihristul și că Biserica Catolică este Curva din Babilon. El a susținut de asemenea că iezuiții au fost conducătorii din spatele Inchiziției medievale din secolul al XIII-lea, în ciuda faptului că iezuiții au apărut în anii 1540. Rivera a afirmat
Alberto Rivera () [Corola-website/Science/326857_a_328186]
-
Rivera, de asemenea, a afirmat că Vaticanul a regizat aparițiile de la Fatima (numite după Fatimah, fiica lui Muhammed) pentru a se apropia de musulmani. În continuare, el a susținut că a fost pusă în scenă și tentativă de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea din 1981 folosindu-se un musulman ca lunetist pentru "a se da vina pe lumea musulmană, aducându-i astfel mai aproape de credința catolică!".
Alberto Rivera () [Corola-website/Science/326857_a_328186]
-
(n. 1509, Urbino - d. 5 septembrie 1575, Urbino) a fost un umanist, matematician și medic italian. A fost medicul ducelui de Urbino. De asemenea, a fost atașat pe lângă papa Clement al VII-lea. După decesul papei s-a deplasat la Padova pentru a studia limba greacă, filozofia și medicina. Cariera de medic fiindu-i nefavorabilă, a părăsit-o și s-a dedicat matematicii. A fost invitat la Verona pentru
Federico Commandino () [Corola-website/Science/326879_a_328208]
-
(n. 1509, Urbino - d. 5 septembrie 1575, Urbino) a fost un umanist, matematician și medic italian. A fost medicul ducelui de Urbino. De asemenea, a fost atașat pe lângă papa Clement al VII-lea. După decesul papei s-a deplasat la Padova pentru a studia limba greacă, filozofia și medicina. Cariera de medic fiindu-i nefavorabilă, a părăsit-o și s-a dedicat matematicii. A fost invitat la Verona pentru pregătirea științifică a ducelui Guido Ubaldo de
Federico Commandino () [Corola-website/Science/326879_a_328208]
-
Marche. A fost unul dintre principalii conducători ai Primei Cruciade. Înainte de Prima Cruciadă a luat parte la mișcarea de eliberare a Spaniei, apoi în 1071 a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în timpul acestei călătorii a orbit la un ochi. Atunci când Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095 a cerut ca creștinii să meargă în Orient și să reîntoarcă Ierusalimul de sub musulmani, contele fiind un om profund religios, a fost unul dintre primii care a aderat la cruciadă
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]