15,863 matches
-
conduce Pro Patria, cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic. Protagonistul este un „altfel” de Nicolae Moromete. Fiu de țăran, el vrea
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
Zalis, Debutul unui prozator, GL, 1956, 29; Valeriu Râpeanu, „Bogăția unui sărac”, LCF, 1961, 18; D. Micu, Un roman „cronică”, GL, 1964, 41; Mircea Iorgulescu, „La porțile Severinului”, LCF, 1972, 34; Mircea Iorgulescu, „Fata morgana”, LCF, 1974, 7; Martin, Pro Patria, 175-178; George Mirea, „Viața nu iartă”, R, 1975, 5; Dan Mutașcu, „Talida”, „Pentru patrie”, 1977, 2; Alex. Ștefănescu, Duioșii periculoase, FLC, 1977, 32; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 171-178; Firan, Profiluri, 386-389; Popa, Ist. lit., I, 1038; Florea Firan
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
18; D. Micu, Un roman „cronică”, GL, 1964, 41; Mircea Iorgulescu, „La porțile Severinului”, LCF, 1972, 34; Mircea Iorgulescu, „Fata morgana”, LCF, 1974, 7; Martin, Pro Patria, 175-178; George Mirea, „Viața nu iartă”, R, 1975, 5; Dan Mutașcu, „Talida”, „Pentru patrie”, 1977, 2; Alex. Ștefănescu, Duioșii periculoase, FLC, 1977, 32; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 171-178; Firan, Profiluri, 386-389; Popa, Ist. lit., I, 1038; Florea Firan, Prozatorii Florian și Ion Grecea. Evocări, „Caligraf”, 2003, 24. A.Ml.
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
rațiunii, cât darul providenței pentru oameni. Sunt evidente reacția antiturcească și încercarea de a-i îngloba pe români între neamurile luminate ale Europei. Tendința cărturarului este de a îmbina concepțiile desprinse din tradiția poporului român cu ideile vehiculate de iluminism. „Patria” și obștea sunt concepte ce își fac loc în gândirea lui G. Cunoscător al trecutului, el citează în sprijinul ideilor sale documente istorice și letopisețe românești. Prefața la Loghică aduce, de altfel, o caracterizare a poporului român, blând și înțelept
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
Teică); Arany János, Versuri alese, introd. trad., București, 1957, Mustața, București, 1966; Balade populare maghiare din R.P.R., pref. Mihai Pop, București, 1960; V. Bill-Beloțerkovski, O cursă înverșunată, București, 1960 (în colaborare cu I. Dumbravă și G. Voropanov); K. Simonov, Fumul patriei, București, 1960 (în colaborare cu E. Silaghi); Valeri Briusov, Eu am crescut în vremea surdă, introd. Victor Kernbach, București, 1961; Salamon Ernő, Cântec pentru urmași, pref. Szász János, București, 1965 (în colaborare cu Virgil Teodorescu și Veronica Porumbacu); H. Ibsen
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
studii și articole, alături de schițe, povestiri și traduceri în limba germană, cele mai multe din poeziile lui M. Eminescu, dar și cu altele în românește din nuvelele lui N.V. Gogol și H. Sienkiewicz la „Romänischr Revue”, „Vatra”, „Familia”, „Literatură și artă română”, „Patria”, „Conservatorul”, „Rumänischer Lloyd”, „Junimea literară”, „Die Karpathen”, „Luceafărul”, „Flacăra” ș.a. Prima carte de proză, Chipuri și graiuri din vesela grădină..., tipărită la Berlin în 1900, va fi reluată, cu modificări nesemnificative, sub titlurile Chipuri și graiuri din Bucovina (1905) sau
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
mute ale unui regim dictatorial menținut la putere prin crimă și delațiune, G. a devenit un „personaj” incomod pentru toată lumea, un autoexilat căruia, după revoluția din 1989, nu i-a rămas decât să constate cu amărăciune imposibilitatea întoarcerii într-o patrie care, spune el, nu mai este a lui, ci a „omului nou”, modelat de deceniile de teroare comunistă. Jurnalele lui (Jurnal pe sărite, Jurnal de căldură mare, Jurnal de noapte lungă, toate din 1997, Alte jurnale, 1998, Jurnalul unui jurnal
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
orice Putere. Or, voința de eliberare devine ea Însăși Putere. Cu alte cuvinte, Todorov susține că recursul la formalism Își avea rațiunea lui În vremea comunismului, dar nu o mai are acum. El nu explică Însă de ce Franța a fost patria lui - țară mereu liberă - și de ce statutul literaturii este departe de a fi pus În chestiune În acești termeni de cultura anglo-saxonă. Sau, de pildă, cît de importantă a fost și este, pentru receptarea poeziei, influența hermeneuticii În Germania. Iar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un tărîm al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de a rosti adevărul: “...de aici sau de aiurea nu voi mai putea regăsi drumul mongol, nu mă voi putea exila decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deținut funcțiile de atașat de presă și secretar cultural la Ambasada Română din Sofia, unde a publicat câteva lucrări destinate cunoașterii culturii române în Bulgaria. Suspendat în 1945, C. revine în presă abia în 1957, ca redactor la săptămânalul „Glasul patriei”, apoi cu colaborări sporadice la câteva reviste literare. În publicistica sa, apărută cu precădere în periodicele la care a lucrat și mai rar în altele, C., teribilist, cu gură și moravuri slobode, dar cu talent verbal, atacă în special subiecte
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
versuri C. se dovedește doar un bun versificator al unor motive patriotice. SCRIERI: Povestiri din copilărie, pref. G. Coșbuc, București, 1896; Încoronarea, București, 1901; Florin, Brașov, 1902; Viața și luptele lui Ștefan cel Mare, București, 1904; Zece Mai, București, f.a.; Patrie și libertate, București, 1916; Cântări basarabene, Chișinău, 1919; Chemarea lui Ștefan cel Mare, f.l., f.a.; Cinstiții pionieri ai cooperației, Chișinău, 1928; Unindu-ne, învingem!, Chișinău, 1928; Din minunile cooperației, București, 1929; Fiul cămătarului sau Micii cooperatori, Chișinău, 1930; Imnuri de
CUJBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286565_a_287894]
-
ai cooperației, Chișinău, 1928; Unindu-ne, învingem!, Chișinău, 1928; Din minunile cooperației, București, 1929; Fiul cămătarului sau Micii cooperatori, Chișinău, 1930; Imnuri de înfrățire, București, 1930; Între inimă și pungă sau Cooperația e leacul, București, 1931. Repere bibliografice: C. Dem, „Patrie și libertate”, „Minerva”, 1916, 2636; Tudor Pamfile, „Cântări basarabene”, „Școala Basarabiei”, 1919, 1; Emanoil Bucuța, „Cântări basarabene”, „Țara nouă”, 1920, 10; Barbu Lăzăreanu, [Sergiu Cujbă], ADV, 1937, 16 295; Predescu, Encicl., 240; Haneș, Scriitorii, 25-26; Ilie Stanciu, Un pionier al
CUJBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286565_a_287894]
-
abia în numărul 1 din 1924, specificându-se și patronajul Fundației Culturale „Principele Carol”. Secretari de redacție sunt Tudor Arghezi și Vladimir Streinu. Articolul-program (redacțional) marchează începutul de drum într-o viață culturală postbelică. Se face apel la conștiința de patrie și de popor mare (în urma Unirii din 1918), ceea ce modifică vechiul aspect idilic al luptei culturale: „Dacă astăzi pornim din negreala tiparului și din nesimțirea hârtiei această revistă este ca să o semănăm cu câteva scântei, și nu pentru bucuria deșartă
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
greieri”. Pământul și roadele sale, fauna domestică, munca plugarului ritmată în funcție de mișcările cosmice, sentimentul regăsirii de sine în universul țărănesc sunt constanta esențială, structurantă a poeziei lui H. O constantă ce prin definiție implică sentimentul timpului și sentimentul iubirii de patrie. Rememorativă adesea, orația lirică reactualizează icoane apuse, reface spectacole contemplate nemijlocit la vârsta mirărilor. Principala sursă a lirismului pare a fi însă iubirea de poezie. Autor a numeroase cărți de versuri, H. își întreține plăcerea de a cânta prin frecventarea
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
revistele „Primăvara Banatului” și „Răsunet” din Lugoj (1940), colaborând ulterior la principalele periodice literare din țară. A semnat și Mihai Moga. Primul volum, Dragostele mele, îi apare în 1969. Comentatorii au relevat principalele teme ale lirismului lui I.: dragostea pentru patrie și pentru popor, natura (îndeosebi cea a plaiurilor natale), omenia și sentimentul prieteniei. Partea cea mai rezistentă a creației sale este poezia de inspirație folclorică sau doar influențată de aceasta, autorul cultivând cu statornică predilecție balada. Versurile, cantabile, dovedesc simplitate
IANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]
-
1972; Să iubim ce-i de iubit, București, 1975; Bucuriile noastre, București, 1978; Doina, București, 1981; Iubire de oameni, București, 1984; Grădina, București, 1986; Cântecul iubirii, București, 1989. Repere bibliografice: Radu Gyr, Traian Iancu. Un poet al marilor iubiri, „Glasul patriei”, 1969, 20; Dumitru Micu, „Dragostele mele”, RL, 1969, 45; Simion Bărbulescu, „Dragostele mele”, ATN, 1969, 12; Viorel Știrbu, „Dragostele mele”, TR, 1970, 1; Perpessicius, Lecturi, 401-405; Dan Zamfirescu, „Puntea soarelui”, CNT, 1972, 3; Virgil Gheorghiu, „Puntea soarelui”, VR, 1972, 3
IANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]
-
Puntea soarelui”, CNT, 1972, 3; Virgil Gheorghiu, „Puntea soarelui”, VR, 1972, 3; Dragoș Vrânceanu, „Noi”, RMB, 1974, 9295; Piru, Poezia, I, 387-388; Petru Poantă, Poezie și istorie, ST, 1976, 2; Zaharia Sângeorzan, Poezie și istorie, CRC, 1976, 10; Voicu Bugariu, Patria și cuvântul poetic, București, 1977, 123-129; Alexandru Mareș, „Doina”, O, 1982, 9; Al. Protopopescu, „Iubire de oameni”, VR, 1985, 1; Simion Bărbulescu, „Iubire de oameni”, RL, 1985, 11; Zaharia Sângeorzan, „Grădina”, CRC, 1986, 34; Vlaicu Bârna, „Grădina”, CNT, 1986, 35
IANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]
-
Leonte, Dan Bădărău, redactor-șef fiind N. Barbu, care de fapt conduce publicația de la început până în 1966. I.l. „se angajează să fie o tribună adevărată”, chemând, în spiritul epocii, „pe toți scriitorii din Moldova, pe toți scriitorii de pe întreg cuprinsul patriei, legați trup și suflet de cauza poporului liber” (1/1954). Din 1960 rubricile permanente sunt „Versuri și proză”, „Medalioane”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Revista revistelor”. Colaborează cu versuri Ioan Alexandru, Andi Andrieș, Al. Andrițoiu, Tudor Arghezi, Camil Baltazar, Lucian Blaga (Catrenele
IASUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
1880), toate jucate de Teatrul Național, imprimă subiectelor istorice o falsitate stridenta, un aer de opereta agravat de stilul declamator, umflat. Eminescu vedea aici o lipsă de pietate față de „nenorocirile țării”, Caragiale îl suspectă de plagiat (Țară și Mihnea-Vodă, după Patrie de V. Sardou, comedia Gheșeftarii, 1876, după Mercadet de Balzac). Nuvelele Mixandra și Casa spânzuratului, românul Clucerul Mitică. Moravuri bucureștene, scrieri rămase în bună parte în pagini de gazeta, sunt încercări fără valoare. Utilă a fost activitatea lui D. de
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Sorianu, Contrapunct, 85-96. Laurențiu Ulici, Devenirea poetului, RL, 1972, 20; Grigurcu, Teritoriu, 148-153; Poantă, Modalități, 102-106; Daniel Dumitriu, Banchetul, CL, 1973, 10; Mircea Tomuș, Lirica lui Radu Cârneci, RL, 1974, 13; Cristea, Un an, 238-240; Petroveanu, Traiectorii, 215-217; Martin, Pro Patria, 116-118; Felea, Secțiuni, 183-189; Tomuș, Istorie, 223-226; Barbu, O ist., 344-346; Tașcu, Incidențe, 36-45; Piru, Poezia, II, 191-198; Streinu, Pagini, IV, 84-96; Alexiu, Ideografii, 73-80; Poantă, Radiografii, I, 185-189; Ciobanu, Însemne, I, 107-109; Grigurcu, Poeți, 399-402; Cândroveanu, Poeți, 83-90; Cândroveanu
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
orașul natal și la Iași, dedicându-se apoi gazetăriei. Din 1905, timp de aproape patru decenii, C.-R. a fost redactor la o serie de ziare și reviste („Mihai Eminescu” din Botoșani, „Tribuna” din Arad, „Cuvântul” și „Drapelul” din Iași, „Patria” și „Cultura poporului” din Cluj, „Bucovina” din Cernăuți), director și membru fondator la altele („Moldova de Sus” din Botoșani, „Timpul” din Cernăuți) ori colaborator la „Epoca”, „Gazeta Transilvaniei”, „Evenimentul”, „Universul literar”, „Politica” ș.a. În toate aceste periodice, a semnat uneori
CEHAN-RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
care o încorporează în chip unic literaturii naționale” (D. Caracostea). Între meritele pe care istoria trebuie să i le recunoască poetei și prozatoarei va trebui să se afle, scrie E. Lovinescu, „dragostea înțelegătoare cu care și-a îmbrățișat noua ei patrie, cântându-i frumusețea sălbatică a Carpaților, legendele Bucegilor”. A scris și teatru: Ullranda, Marioara, Am Verfallstag, Dämmerung, Loïse, Herrn Daniels Witwen, unele piese fiind reprezentate și în străinătate. În Meister Manole (apărută în 1892 și jucată în același an la
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
animă pe inițiatori și determină apariția publicației: „Cititorule, aceste pagini văd lumina tiparului pe tărâmuri străine. Ele sunt scrise cu sânge [...] în locul urei, neliniștei, dezamăgirei, invidiei, neînțelegerii și dușmăniei de tot felul, înalță, iubite cititor, în inima ta curată Icoana Patriei Crucificate...” Intenția de păstrare a identității naționale, de susținere a moralului compatrioților aflați în exil și de încurajare a vocației literare se desprinde din paginile C. l. pe tot parcursul apariției. Tonalitățile prea grave determină uneori, din partea altor reviste, reacții
CETATEA LUMINII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286180_a_287509]
-
socialism științific a aceleiași facultăți (1964-1966), profesor de istorie la Roznov (1966-1967), redactor la redacția culturală a Televiziunii Române (1968-1971), redactor la Editura Minerva (1971-1974) și apoi, până în 1990, la revista „Contemporanul”. Între 1990 și 1992, a fost redactor la „Pentru patrie”, între 1993-1996, director general al Consiliului Național al Audiovizualului și, ulterior, redactor la „Cronica română”. A debutat publicistic în 1955, în „Flacăra” din Piatra Neamț. Formația filosofică a lui C. și-a pus vag pecetea pe creația sa lirică. În volumul
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]