13,119 matches
-
după ce un alt tunel a fost construit între mina subterană de la Ghelari și Uzina de preparare a minereului de la Teliuc. În 1971 s-a deschis cariera de dolomită, talc și calcar la Crăciuneasa și s-a dezafectat linia pe o porțiune de 3km între stația finală de la Retișoara și o nouă stație finală s-a creat la Crăciuneasa. În 1976 s-a efectuat și o reparație capitală a întregii linii, s-a schimbat șina de 14kg/m în șină de 40kg
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
timpan (urechea medie) și nazofaringe. La adulți are o lungime de aproximativ 3,5 cm. Se întinde de la orificiul timpanic, situat pe peretele anterior al urechii medii, până la orificiul faringian situat pe peretele extern al nazofaringelui. Este alcătuită din două porțiuni: acestea două fiind unite printr-o bază îngustă, numită "istmul trompei lui Eustachio". Lumenul tubei este tapetat de mucoasa respiratoare, continuatoare a celei nazofaringiene. Principalii mușchi ai tubei auditive sunt mușchii "levator al valului palatin", "salpingofaringian", "tensor al timpanului", "tensor
Trompa lui Eustachio () [Corola-website/Science/324967_a_326296]
-
în roman poate fi asociat mai degrabă cu Sciția decât cu Geția, după cum afirma același critic: „Scriitorul continuă a analiza conceptul unei Sciții absolute, al unei Sciții mai degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Armatei Ruse, deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vre-o așezare omenească până la Silistraru. Satul a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii existente au fost împroprietărite, prin Legea rurală a lui Alexandru
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar cu templul israelit găsit în citadela de la Țel Arad. În anii 1973-1974 israelienii au continuat excavațiile sub conducerea lui David Usishkin. Ele s-au concentrat pe zonele unde a săpat Starkey și în alte porțiuni ale colinei. S-a acordat o atenție specială secțiunii în lungime a mărginii de vest. Cel mai vechi strat dezvelit a fost din Epoca bronzului. Acolo s-a descoperit palatul din epoca bronzului și palatul fortificat din epoca regală ebraica
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
specială secțiunii în lungime a mărginii de vest. Cel mai vechi strat dezvelit a fost din Epoca bronzului. Acolo s-a descoperit palatul din epoca bronzului și palatul fortificat din epoca regală ebraica. Au fost găsite niște porți suplimentare, precum și porțiuni în zidul din partea de sud vest a dealului, pe unde, se pare, asirienii au pătruns în cetate. În anul 1979 arheologul Yehuda Dagan a efectuat o prospectare a întregului Șes al Iudeei, ale cărei rezultate au fost de însemnătate și
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Bun. Arealul se află în partea central-sud-vestică a județului Neamț pe cursul râului Bistrița, între Munții Stânișoarei - aflați la nord și Culmea Goșmanu-Geamăna din Munții Tarcău - aflată la sud, fiind încadrat de către satele Pângărați, Preluca, Vaduri, Vădurele și Scăricica, lîngă porțiunea Bicaz - Piatra Neamț a drumului național DN15, la sud de aceasta. Rezervația naturală (cu o suprafață de 119 hectare) a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată
Lacul Vaduri () [Corola-website/Science/327499_a_328828]
-
pe teritoriul administrativ al comunei Pângărați. Arealul se află în partea central-sud-vestică a județului Neamț pe cursul râului Bistrița, între Munții Stânișoarei - aflați la nord și Culmea Goșmanu-Geamăna din Munții Tarcău - aflată la sud, la est de satul Pângărați, lîngă porțiunea Bicaz - Piatra Neamț a drumului național DN15. Rezervația naturală (cu o suprafață de 135 hectare), a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
matematicienii Lobacevski și Bolyai, care îi ajută să își găseasă drumul prin Iadul a cărui geometrie diferă de cea cunoscută. Ei reușesc să iasă victorioși din lupta cu forțele demonice, readucând-o pe Valeria pe Pământ, teafără și nevătămată. Unele porțiuni ale cărții pot fi considerate o satiră socială. De exemplu, folosirea pe scară largă a măturilor și covoarelor zburătoare furnizează un substitut nepoluant pentru mașini, precum și o variantă de transport care evită blocajele din trafic, întreg cerul putând fi folosot
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
parietooccipital conturează în ansamblul lor o figură care poate fi comparată cu un Y culcat (≻): ramura superioară a lui Y reprezintă șanțul parietooccipital; coada și ramura sa inferioară reprezintă șanțul calcarin. Șanțul calcarin este, astfel, compus din două părți: o porțiune anterioară, cu o lungime de 2 cm, care se extinde de la plica temporo-limbică până la originea șanțului parietooccipital și o porțiune posterioara, mult mai lungă, care include restul șanțului. Dintre aceste două părți, prima este ascendentă, iar a doua ușor descendentă
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
reprezintă șanțul parietooccipital; coada și ramura sa inferioară reprezintă șanțul calcarin. Șanțul calcarin este, astfel, compus din două părți: o porțiune anterioară, cu o lungime de 2 cm, care se extinde de la plica temporo-limbică până la originea șanțului parietooccipital și o porțiune posterioara, mult mai lungă, care include restul șanțului. Dintre aceste două părți, prima este ascendentă, iar a doua ușor descendentă; șanțul calcarin nu este tocmai rectiliniu, ci descrie în ansamblul său o ușoară curbă cu concavitatea sa îndreptat în jos
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
fie pe jos, fie controlând un vehicul (terestru, naval sau aerian). Acesta poate să progreseze urmând povestea jocului prin îndeplinirea unor misiuni în care se ajută de arsenalul său de arme. Schimbarea majoră față de precedentele jocuri ale seriei este în porțiunea single player a "" unde jucătorul își asumă rolul a trei protagoniști: Michael, Trevor și Franklin - infractori a căror povești coincid în cadrul misiunilor pe care le fac împreună. În timpul unei misiuni jucătorul poate prelua controlul unui alt protagonist când aceștia lucrează
Grand Theft Auto V () [Corola-website/Science/326986_a_328315]
-
mică. Este o cusătură ascunsă executată la marginea diferitelor piese pentru asamblarea acestora în mod cât mai puțin vizibil. Este o cusătură punctată ce se obține prin formarea unui pas în urma acului, deoarece acul la fiecare împunsătură se intoarce o porțiune spre pasul anterior. Este o cusătură executată pe marginea pieselor pentru a preveni destrămarea rezervei de țesătură. Firul de ață cusut acoperă marginea țesăturii. Poziția pașilor de cusătură este oblică față de marginea pieselor de țesătură. Este o cusătură cu ajutorul căreia
Cusătură () [Corola-website/Science/326477_a_327806]
-
același motiv pentru care tu astăzi ai venit acasă la mine cu o mașină și nu călare pe o cămilă. Sufismul nu este un sistem mistic, nu este o religie, ci este un ansamblu de cunoștințe. Deseori Shah caracteriza o porțiune din lucrarea sa ca fiind doar o parte preliminară înspre studiul efectiv al sufismului, așa cum capacitatea de a citi și de a scrie pot fi considerate preliminare studiului literaturii: ”dacă psihologia nu este orientată în mod corect atunci su ne
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
se găsește orificiul zigomatico-orbitar ("Foramen zygomatico-orbitale"). Orificiul zigomatico-orbitar este deschiderea comună pe fața orbitară a canalelor, prin care trec nervii zigomaticofacial și zigomaticotemporal; uneori aceste canale au orificii separate pe fața orbitară. Marginea antero-superioară (orbitală) este netedă și concavă; formează porțiunea inferolaterală a aditusului orbitei și separă fața orbitară a zigomaticului de fața laterală a zigomaticului. Marginea antero-inferioară (maxilară) este rugoasă, groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului ridicător al
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
se inseră mușchiul maseter ("Musculus masseter"). Marginea medială este dințată și se articulează în sus cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") , iar în jos cu fața orbitară a maxilei ("Sutura zygomaticomaxillaris"). Între aceste suturi există o porțiune mică, concavă ce formează marginea laterală a fisurei orbitare inferioare ("Fissura orbitalis inferior"). Procesul frontal ("Processus frontalis") care este gros și dințat și este situat pe unghiul superior al osului zigomatic și participă la formarea marginei laterale a orbitei. În
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
(din ) se numește fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal și, prin extensie, o porțiune de teren cu suprafața înclinată. ul reprezintă o suprafață înclinată, desfășurată între nivelul interfluviilor la partea superioară și o bază cvasiorizontală reprezentată de podul terasei, luncă, vatra unei depresiuni, câmpie. Prin evoluția generală se înțelege: apariția versanților, dezvoltarea lor ascendentă
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
bază cvasiorizontală reprezentată de podul terasei, luncă, vatra unei depresiuni, câmpie. Prin evoluția generală se înțelege: apariția versanților, dezvoltarea lor ascendentă și descendența, precum și formele lor specifice, rezultate pe parcursul acestei dezvoltări. Geneza versanților rezidă în mișcările de ridicare ale unor porțiuni din scoarță, precum și în procesul de adâncire al râurilor. De exemplu, ridicarea Carpaților Meridionali a impus apariția unui versant sudic (spre Câmpia Română) și unul nordic (spre podișul Transilvaniei; adâncirea precum și îndesirea continuă a generațiilor de văi, în interiorul aceluiași lanț
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
ia naștere un pseudocrater adânc de câțiva metri. După dimensiuni și modul de formare se pot deosebi mai multe tipuri: Baidjarcsurile și allasurile apar în regiunile cu pergelisol fosil în retragere. Primele corespund unor movile acoperite cu vegetație, înconjurate de porțiuni mai joase ce se suprapun unor lentile de gheață în dezghețare. Celelalte sunt legate de o fază înaintată de degradare a pergelisolului, cănd blocurile de gheață din sol se topesc și provoacă tasări și depresiuni lacustre. Este vorba de distrugerea
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
de podiș, formate din roci dure și relativ omogene. Ele nu își schimbă poziția decât printr-o evoluție extrem de înceată. Un exemplu în România îl formează meandrele Lapusului și Cavnicului, în masivul cristalin Preluca, sau meandrele Jiului și Nerei în porțiunea lor de defileu. Meandrele încătușate sunt de două feluri : de vale și de rău. Din punct de vedere genetic, cele de vale sunt moștenite, iar cele de rău sunt autogene (H.Baulig, 1948). La primele, sinuozitățile meandrelor corespund cu sinuazitatile
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
eroziunea laterală devenind preponderenta. Deplasarea orizontală a albiei, formarea de meandre, lărgirea și deplasarea lor duc la calibrarea patului de meandre, respectiv la formarea unei albii majore. Albia majoră este înțeleasă mai mult ca o noțiune hidrologica și anume aceea porțiune a văii care este afectată de apă curgătoare numai la viituri; i se mai spune și zona sau câmpia inundabila, iar în românește există și termenul de lunca. Ultima noțiune este mai complexă, cuprinzând și porțiuni neinundabile care se găsesc
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
hidrologica și anume aceea porțiune a văii care este afectată de apă curgătoare numai la viituri; i se mai spune și zona sau câmpia inundabila, iar în românește există și termenul de lunca. Ultima noțiune este mai complexă, cuprinzând și porțiuni neinundabile care se găsesc, ca poziție în albia majoră. Astfel de microforme neinundabile sunt : popinele sau gradistele (martori din terase sau din interfluviu), conurile de dejecție și trenele (glacisuri). Lunca este deci o albie mai complexă, care apare în timpul profilului
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
avene care au suma verticalelor de ordinul sutelor de metri sau peșteri foarte lungi, pentru a căror parcurgere este nevoie de unul sau mai multe bivuacuri; pot fi și cavități active, în care există riscul de inundare totală a unor porțiuni de galerie, cursul de apă fiind periculos și neputând fi evitat, cunoașterea înotului fiind obligatorie; pentru parcurgerea lor sunt obligatorii echipamentul tehnic individual, echipamentul de escaladă; gradul 5 - peșteri total sau parțial inundate; pentru parcurgerea lor se vor utiliza tehnicile
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
doi ani, după moartea tatălui său. Mama sa, cu care el a locuit la Stockholm, a domnit ca regentă. Puterea efectivă a stat în mâinile administratorilor. Trupele daneze au devastat teritoriile ducelui în timpul Marelui Război al Nordului și au cucerit porțiuni din nord, inclusiv sediul ancestral al dinastiei de Holstein-Gottorp, castelul Gottorp. S-a spus că mama lui l-a crescut cu blândețe, dar ferm. După moartea mamei sale, în 1708, a fost plasat în grija bunicii paterne a mamei ale
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
arată că așezarea datează din prima jumtate a sec. IV î. Hr. Cartierul Pământeni a început să se dezvolte în perioada interbelică. În 1923, profitând de faptul că Primăria orașului Bălți cedează în urma cererii repetate a Episcopului Hotinului Visarion Puiu, o porțiune de teren în nord-vestul orașului, dincolo de Gara Pământeni, pentru zidirea Palatul de Reședință a episcopului, locuitorii cer și obțin din partea aceleași Primării, terenul întregului platou dintre reședință și gară . Reședința episcopului Visarion Puiu este una din cele mai strălucite opere
Pământeni () [Corola-website/Science/323115_a_324444]