14,215 matches
-
astfel liniștea, până atunci dumne zeiască, a munților, a pădurilor și a apelor din acest ținut atât de ferit din calea relelor. Unul, vânător vestit pe vremuri de urși, de mistreți și de că prioare, afară de când mai pica vreun râs sau vreun cocoșde-munte, era orb acum și-mi povestea isprăvile lui stând amândoi În poarta casei sale, de unde, ca un armăsar bătrân căruia i-a mai rămas doar mirositul, pișca, vorba lui Tudor Arghezi, „cu trei furnici“ - sânii și acea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
excluși de la importul de ceasornice pe vremea persecuțiilor rasiale, sau În tovărășie discretă la comerțul de benzină cu taică-său, generalul Ion Manolescu, preșe dintele Caselor Naționale și Îndrumă torul viitoarelor generații de români prin cartea sa intitulată (țineți-vă râsul!) Omul de nădejde! Generalul Manolescu Își măritase fata frumoasă cu unul din rechinii cei mari cu nume cosmopolit, furnizor de armament străin și gazdă primitoare a nemților În vila lui măreață de la Breaza, fieful familiei Manolescu și sediul câtorva afaceri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nicăieri poate ca la noi avantajele fizice nu facilitează În așa mare măsura cariera și prestigiul personal al individului. Am cunoscut oameni În țara asta care au răzbit fiindcă aveau o anumită talie, burtă, chelie impunătoare, nerv viril, rânjet sau râs familiar și contagios: hî! hî! hî!, sau părul albit Înainte de vreme, ceea ce le dădea o autoritate necesară Într-o lume câr mu ită de gherontocrație. Nici Într-un caz șchiopii, ciungii, chiorii, bâlbâiții și timizii! Așa că mai că-mi vine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
odată pe Bucuța gol pe plajă cu toate podoabele lui și cu un stufăriș de păr săl batec irupând de-a lungul șirii spinării; și ne-am speriat altă dată, Cora Irineu și F. Aderca și cu mine, la clocotul râsului lui enorm și cu spume, de glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului, unde rătăceam cu toții Într-o vară, și asta numai și numai din pricină că masculul sau faunul, sau silenul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de necesare uneori În practica amorului cerându-mi să le pun cu anticipație pe măsuța lor de noapte, În sân, În ciorap sau sub pernă, ca o răsplată a sacrificiilor și caznelor lor amoroase, „sutarul“ simbolic, trecut cu chicoteli de râs prin barba lor nepieptănată, ca „saftea“ În noaptea aceea. Astea nu exclud, bineînțeles, amorul zis dezinteresat, ca un fenomen rarissim și pasager, În care situație Însă femeia este cea care decide, comandă și arbitrează când și cum; sau fie chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse? Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai sânge, lacrimi, zdrențe pe podele... Diminețile ce urmară unei asemenea isprăvi fură numai râs și Îmbrățișări, fără urmă de reproșuri. Orașul Însuși ne zâmbea, cu târgul lui de lume adunată de prin sate În piața de sub turnul cu orologiul bătrân bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au dormit, de frică să nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna s-a potolit și hangiul le-a dat binețe, Întrebându-i cine sunt și unde merg. După ce Costică Beldie i-a dat toate informațiile, s-a pornit pe un râs cu hohote, ca un nebun. Când a reușit să se mai potolească, le-a spus că este din Stroești, Îl cheamă Trufășilă și este rudă cu Beldie. Apoi a povestit că nici el n-a dormit toată noaptea de frica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Privirea mea fixă a fost surprinsă de amfitrion și Stroe Lupescu m-a Întrebat tare: Ce, mă, tâlharule, te uiți la locul sfânt? I-am replicat imediat: Sfânt, de ce? Fiindcă a fost pelerinaj acolo? Asistența a izbucnit În hohote de râs. A doua zi știa tot orașul. Într-o zi, când l-am Întâlnit, Beldie m-a Întrebat: Cum, mă, ai spus tu asta? Da, e grozavă, de antologie! Lisette Verea nu s-a măritat cu Stroe Lupescu. A emigrat În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înaltă, v-aș săruta! Iorga, mângâindu-și barba cu mâna dreaptă și cu stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care pe unde a apucat.“ Marele plecat, povestitorul, avea umor! Să reținem faptul că În activitatea de administrație a Ideii Europene Costică Beldie l-a folosit mult pe fratele său, Pompiliu D. Georgescu. Acesta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac, i-a sărutat mâna, a mân gâiat-o; se Încălzise bine. Costică o chema mereu sub scară să o Îmbrățișeze, dar ea refuza. La ora 12 noaptea s-au dat jos măștile. Râsul a fost homeric, dar Costică turba de necaz: Ptiu, fir ai a dracului! Tu erai?“ Ca bărbat, Constantin Beldie n-a fost ușă de biserică! A cu nos cut viața din plin și recomanda și altora același lucru. De aceea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
castan, prin geam, noi asistam la acest spectacol și am răsuflat ușurați când urmăritorul nostru a părăsit dormitorul, total bulversat. Imediat geamul s-a deschis și am revenit în cameră, împărțind cireșe tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea, halatul cel roșu cu buline, a stat agățat de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
o raritate. Știu că o bucată de drum l-am făcut călătorind clandestin, cu un tren de marfă. Dragoș Bucescu, fiind fiu de preot, ne dădea sfaturi cum trebuie să ne purtăm într-o mănăstire, ca să nu ne facem de râs. Odată ajunși la mănăstire, am fost îndrumați la călugărul care se ocupa cu primirea și cazarea oaspeților. Cred că acesta a fost foarte impresionat de apariția noastră acolo, patru elevi de liceu, neînsoțiți de părinți, care solicitau cazare pentru o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
scos ce avea în traistă, am întins totul pe o masă și am început să înfulecăm cu poftă. Când începusem a ne sătura, nu știu care dintre noi a făcut o glumă pe tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-am potolit foamea, ne-a cuprins o stare de euforie, cu vociferări și glume cam nepotrivite pentru sfântul locaș, în care ne găseam, deși nu am băut fir de alcool. Furați de buna noastră dispoziție, am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
o melodie religioasă desigur, dar cu o voce stranie, atât de stridentă, pițigăiată si cu o mulțime de greșeli în exprimarea cuvintelor, încât noi cei trei- neam uitat unii la alții și abia ne-am abținut să nu izbucnim în râs, ferindu-ne repede privirile. În acest moment, spre surprinderea noastră, Dragoș Bucescu, cuprins de o evlavie supremă, fără să scoată o vorbă, se desprinde din grup, înaintează hotărât până în mijlocul bisericii sub privirile noastre nedumerite, apoi se aruncă la pământ
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că Dragoș a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că Dragoș a obosit de la o vreme și a revenit alături de noi. La sfârșitul slujbei, am plecat repede în camera noastră, pentru a nu mai da ochi cu călugărul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că Dragoș a obosit de la o vreme și a revenit alături de noi. La sfârșitul slujbei, am plecat repede în camera noastră, pentru a nu mai da ochi cu călugărul care ne îndruma. Dar până dimineață, nu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
miri ce comentariu ironic pe care-l făcea unul sau altul, cu privire la vocea călugărilor sau la rezistența fizică a lui Dragoș Bucescu, si cand era gata, gata să ațipim, se găsea altul săși spună impresiile, urmate de alte hohote de râs. A doua zi dimineața, cu o seriozitate greu impusă, ne-am luat rămas bun de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși cu un marfar. Dar tot drumul până acasă nu am contenit să
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
la derdeluș - așa începe povestea mea. Am împlinit de curând doisprezece ani și mă cheamă Veniamin. Numele acesta neobișnuit ia făcut pe puștii din oraș să mă privească destul de aiurea, întâi nu le inspiram deloc încredere și mă luau în râs zicând, pe bună dreptate, i-auzi, Veniamin! Ce, ăsta-i nume?! Apoi, când au ajuns să mă cunoască, au început să mă simpatizeze și numele meu nu le mai părea atât de bizar. Istoria numelui se trage de la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
răspuns fără să ezite: -M-am gândit la familia profesorului Vodă. Pe Gârmoci puțin îl interesa cine este al treizecișiunulea, pe el îl interesa să completeze lista, să nu aibă toarășii de la regiune motive de reproș, să nu-l facă de râs pe toarășul Cameniță, care provenea din cadrele raionului nostru și urmărea cu atenție toate semnalele care soseau din raionul Serenite. -Sunt elemente dușmănoase? a simulat tovarășul Gârmoci o vagă curiozitate. -Dușmănoase! a strigat cu convingere șeful Securității locale. -Atunci, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Gârmoci. Acesta se făcea din ce în ce mai mic, iar Fanache avea impresia că în curând șeful de raion chiar o să dea ortu popii acolo, făcut praf și pulbere de țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu un camion pe care-l trimitem acolo cu împrumut, pentru lucrări... Ai grijă, o să primești o muncă de răspundere, diriginte de șantier, ți se acordă o mare șansă, acu practic te integrezi în societate, să nu ne faci de râs, a mai adăugat comandantul vorbind fără chef. (Numai când pronunțase cuvântul „integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De fiecare dată își lua la revedere de la Vlad bătându-l pe umăr, prietenește, cu palma aceea a sa imensă, grea, ca o labă de elefant și apoi râdea cu acel râs al său, un soi de hohot ca o prăvălire de pietre de pe coasta muntelui. Vlad s-a acomodat repede cu noul Cameniță, nu se mai temea de el, scria sârguincios ce i se cerea, acesta era prețul, prețul ca înzestrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se uita peste declarațiile spășite, cuminți, semnate de fratele meu cu numele său de cod și râdea, râdea cu acel râs al său ca o prăvălire de pietre pe coasta muntelui. Râdea și nu lua nici o măsură împotriva fratelui meu. La fel râdea și atunci când vedea că Vlad a mai publicat o carte întâmpinată cu un cor de laude, că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e în continuare absolut neclar cum poate să surâdă o pasăre!). Trag de copertele acoperite cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă sunt sudate, nici pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]