15,319 matches
-
se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori În Domnul! Acolo toți Își spun soră și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te Înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserica de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât Îmi va fi Îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri În ea Îți atrage privirea cupola care este foarte mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
anume ca să te bucure, să te facă fericit. Aici e lucrarea lui Dumnezeu. El vrea să ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne! Slavă Iubirii Tale, Doamne! Ce să mai zic? Atmosfera sacră și sfințitoare ne-a transformat pe toți. Parcă ne-am născut din nou. Nu ne doare nimic trupește sau sufletește. Avem ceva bun, ceva sfânt În noi. Ne-a transformat sfințenia lui Dumnezeu. El este prezent În noi, În inimile
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a ascuns și Sfânta Fecioară cu Pruncul când au fugit În Egipt. Sf. Ioan Botezătorul a fost și el ascuns aici de frica lui Irod. Multe taine a văzut această peșteră binefăcătoare. Multe suflete a salvat de la moarte. Este ceva sacru și sfințitor. E plăcut să poposești În ea. Apoi ieșim din peșteră și intrăm În măreața și frumoasa biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i În vârful muntelui cu o Înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserica
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am dormit pentru că la ora 3 dimineața a fost scularea și am participat la slujbă. Apoi am vizitat multe și locuri foarte interesante, cum ar fi: Camera cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri Încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Biblioteca cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și veșminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din sticlă. Îl vezi ca Într-o vitrină. Și eu, nevrednica, și ceilalți am făcut fotografii cu el și cu ceilalți sfinți, adică cu osemintele lor. Ne-am Închinat pe la toți sfinții dând Slavă lui Dumnezeu. Am vizitat multe locuri sacre. Multă sfințenie am văzut și am simțit, am trăit. Am adus și câteva pietre cu Rugul Aprins. După ce am vizitat peste tot, ne-am luat rămas bun de la părintele Samuil de la mănăstire care ne-a condus peste tot, ne-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și o icoană cu Cina. Ne-am Închinat În taină și am privit trupește și sufletește Locul. Cu sufletul am văzut pe Domnul stând Între ucenici la masă, binecuvântând pâinea și servindu-i pe toți. Este sfânt acel loc, e sacru. În acel Loc, când eram În genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul Îl Îmbrățișam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Început Biserica e-nvăluită Într-un mister luminat Iar preotul clădește Tămâia cu bun miros Iar corul cântă Tot mai duios Înalță către Cerul La Tronul Dumnezeiesc Un stol de păsărele Pe-o creangă de copac Cântă slavă Stăpânului Împărat! Momentul Sacru, a-nceput Iisus, e „Jertfa“ Fără de sfârșit Pentru noi toți S-a dăruit! O, scumpă-jertfă-! Tu n-ai asemănare... Iubire nesfârșită La toți e dăruită! Să guste din Ea. Ea este Învierea E viața mea, și-a ta! Să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și veneau foarte mulți. fiecare purta ceva măreț În suflet. Iată ne apropiem cu pași repezi de miezul nopții! Biserica și curtea sunt pline de lume de toate vârstele... parcă mai Întinerisem toți, purtăm și așteptăm cu mult suflet momentul(Sacru)...tainic... Iar preoții și ei trei la număr(Sf. Treime) Îmbrăcați În veșminte albe cu lumânări aprinse În mâini În glasul clopotelor răsunau Împreuna cu glasul preoților ca un fir de bucurie ne trecea pe toți...veniți de primiți Lumină
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
organizarea comuniștilor în teritoriu, în perspectiva preluării puterii politice. Muncitorul, odată intrat în partid, nu trebuie să urmărească doar acumularea unor privilegii, dimpotrivă, el trebuie să lupte până la sacrificiu: „Un membru de partid [sic - S. P.] este dator, are datoria sacră, de a munci pentru ridicarea Partidului. Nimeni nu trebuie să urmărească a fi înaintat în grad decât după merite”. Discuțiile nu s-au rezumat, însă, numai la îndemnuri. Au abordat și alte teme sensibile ce priveau actualitatea. De la situația economică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pădure, tot câmpul acela, pănă la Huși”. Ruinarea vechilor curți domnești, printre care se aflau și Hușii, apare secvențial în documente. Curtea de la Huși este menționată de Ieremia Movilă, iar pe cea de la Vaslui, Vasile Lupu o considera „o relicvă sacră”. Unele s-au păstrat ca așezări urbane (Hârlău, Botoșani, Suceava), altele s-au degradat de la așezări înfloritoare și cunoscute la simple așezări rurale sau aproape rurale (Baia, Siret, Cotnari, Ștefănești). Multe alte monumente, laice și ecleziastice, ca și documentele din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
era numărul tinerilor înscriși pe listele de tragere la sorți ale fiecărui județ. Tabelul următor indică repartiția contingentului anului 1877 pe județe, reședințele lor și plăși: c. Maiorul Gheorghe Teleman, erou al Războiului Neatârnării Glasul dorinței de libertate, al sentimentului sacru al independenței s-a manifestat puternic în rândurile populației orașului Huși. Un fiu al acestui oraș, care prin faptele sale de arme s-a remarcat în mod deosebit, a fost generalul Gheorghe Teleman. În urma declarării stării de război între Rusia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și demnitate. Războiul pentru Independență a fost expresia cea mai înaltă a sentimentului nobil al iubirii de patrie, ceea ce a și justificat participarea integrală a Bisericii strămoșești. În acele momente cruciale ale românilor, biserica a folosit factorii proprii, tradiționali și sacri: rugăciunea, sfințirea steagurilor, a armelor, binecuvântarea soldaților și a tuturor luptătorilor, administrarea sfintelor taine. Astfel, s-au remarcat preoții de regimente, de spitale, cei care ajutau în cadrul Crucii Roșii, apoi monahii care au îngrijit pe răniți în corturi și spitale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu nesfârșita răbdare până ce l-ai înțeles .Cartea este atat de înțelegătoare încât, atunci când n-ai înțeles-o , nu se supără, nu jignește, te așteaptă să revii. O r&găsești oricând la fel de credincioasa și discretă. Cartea pentru Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S. al sufletului , la Caragiale un pamflet. Pentru oamenii din popor , care îi înțeleg necesitatea practică, devine lapidara axioma : „ai carte
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
fost faptă de care să nu știe”. Studiul domnului Ion N. Oprea schițează, în a doua secvență, portretul fizic și moral al lui Vasile Voiculescu, așa cum s-a cristalizat în conștiința contemporanilor, subliniind delicatețea, puritatea care îi dădea un aer sacru (văzându-l, un copil exclamă „Mamă, l-am văzut pe Doamne, Doamne”) și înaltul sentiment al datoriei, expresie a respectării cu sfințenie a jurământului lui Hipocrate și a largului său umanism: „Avem conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
privind eternitatea lumii. Acest lucru nu presupune că umaniștii au fost ei înșiși eternaliști. Dar ideea că lumea este eternă a fost de ajutor pentru primele dintr-o lungă serie de încercări ale intelectualilor europeni de a slăbi "strânsoarea istoriei sacre" (Smail, 2008, pp. 12-39) care încă ne domină. Se obișnuia să se argumenteze că o criză politică a precipitat revoluția renascentista în gândirea istorică. Poate era doar o chestiune legată de anumite avantaje în găsirea unei perspective mai largi asupra
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Forlì. Biondo este adesea descris că fondator al studiilor moderne despre Antichitate, ținându-se cont de a sa De Romă instaurata [Romă Restaurată] (1444-1446), o reconstrucție detaliată a topografiei române, si Romă triumphans [Romă Triumfătoare] (1459), un studiu al instituțiile sacre și civile din Romă Antică. El a compus de asemenea o descriere geografică sau horografie a peninsulei Italia, a sa Italia illustrata [Italia Ilustrata] (1458; publicată în 1474), care prezintă regiune cu regiune și oraș cu oraș, explicând etimologiile numelor
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
174-181), oferă o scurtă prezentare a ceea ce Orosius a încercat să facă. 11Argumentul este preluat în continuare în Möller & Luraghi (1995). 12 Publicat în Migne (1844-1864, 59: 161) și discutat în Mordek (1977-1999, 3: 624-625). Slabă tradiție a manuscrisului Historia Sacra de Sulpicius Severus, care avea să fie recuperată în secolul al XVI-lea și considerată superioară istoriei lui Orosius, este probabil legată de faptul de a nu fi fost cuprinsă în Decretum Gelasianum. 13 În general despre augustinianism, dar fără
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este considerat a fi ironia, urmărită în poeme ca Dumnezeu și om, unde "poetul oferă imaginea unei lumi desacralizate, în care ritualul in-formării e golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a mitului sacru, ci ca gest într-o ordine a frumuseții imanente". În Tat twam asi sunt puse în oglindă două tipuri feminine, fiecare reprezentând "reflexul deformat în oglindă al celeilalte", fiind greu de stabilit care dintre ele "funcționează ca punct de origine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
relație cu faimoasa religiune asiatică la care ajunge prin Schopenhauer și prin Maiorescu ("A treia prelecțiune ținută de d. Maiorescu a avut ca temă budhismul" se consemnează în nr. 1 al Convorbirilor, pe anul 1867), astfel că "simbolurile eminesciene ale sacrului țin de acest timp" (muntele alb, insula "reprezentări fenomenale ale Centrului. Aparțin unei geografii mitice"). Demnă de tot interesul este observația privind renunțarea poetului la o dramatizare pe o idee faustică, întrucât "poetul încearcă a descoperi mesajele Răsăritului: problema lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
justifice eticheta de poet religios, pe care se ambiționează unii a i-o pune: "Eminescu avea mai degrabă un fel de "religiozitate fără religie", în care precumpănea nu dogma, ci mitul, sau, altfel spus, nu revelația asumată prin credință, ci sacrul reflectat în fantezia plăsmuitoare". Și, mai departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost totuși creștin ortodox în adâncurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în gândire cu eminesciana exprimare metaforică: "E apus de zeitate ș-asfințire de idei" (Memento mori), numai că pentru poetul român "pierderea divinilor" se înfățișează "ca un scandal ontologic doar în latura văzută a lumii, nu și pe traiectoria ei sacră, care rămâne ascunsă și inaccesibilă omului, ca însăși existența lui Dumnezeu". Abordarea problemei credinței lui Eminescu, într-o atare perspectivă, arată că ea "reprezintă pe latura sa apofatică mai cu seamă un argument al influenței fondului religios autohton", trebuind a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Deputați! Ales de cătră națiune cu spontaneitate Domn al Românilor, mi-am părăsit, fără a sta la îndoială, și țara, și familia, spre a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredințat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, am și devenit român. Primirea plebiscitului îmi impune, o știu, mari datorii. Sper că-mi va fi dat a le îndeplini. Eu vă aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voință tare de a face binele, un devotament fără margini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu-ncetul grâul spornic din neghină; Alți tineri cu focul sacru golurile au umplut Celor ce-au murit, sărmanii, celor care ne-au vândut. ..................................................................................... O dar, gândule sprințareț, zborul tăi ce nu-l oprești? Răscolind cele trecute numai cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
inimă, a închinat steagul fără vreme spre marea părere de rău a rudelor și a prietenilor lui, între care mă număram și eu. Dimitrie Gherghel și colonelul Boteanu erau ca și mine niște simpli amatori, care lucrau cu mult foc sacru, cu multă dragoste pentru artă, dar nu-și făceau nici o iluzie despre talentele lor. Pictam așa între noi, fără pretenție, dar cu nespusă plăcere, considerând această îndeletnicire ca mai nobilă, mai estetică, care ne scotea din hăgașul 165 ocupațiunilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
floarea iadului”. Pentru grecii antici, macul era asociat somnului și morții, În general maleficului și plasat evident În Hades, pe când grâul avea o zeiță - Demetra -, devenită la romani Ceres, de unde și numele generic de cereale. Și pentru români grâul e sacru, căci e creat de Fărtat, forța pozitivă a universului, corespondent al Yang-ului chinezesc; de aceea e prezent la toate ceremoniile tradiționale de peste an. N’aș putea spune dacă nu cumva macul va fi fost creat de negativul Nefărtat, dar e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]