12,786 matches
-
pe malul sârbesc, se află, construită pe stânci, cetatea Golubac. Prima mențiune documentară a cetății datează din 1335, când era cetate militară maghiară. Apoi, timp îndelungat, cetatea este controlată de regele sârb Dragutin, până la bătălia de la Kososvo când trece sub stăpânire turcească. În final, în secolul al XIX-lea, ea a revenit din nou Serbiei. Cetatea are 9 turnuri cu o înălțime de 25 de metri. Cetatea Golubac este considerată a fi una dintre cele mai importante cetăți-oraș din Balcani.
Ostrovul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336991_a_338320]
-
la picior, i-a trimis un mesaj lui Sandwich susținând că ar trebui să arunce ancora de la pupa și să scape astfel de "Groot Hollandia". Sfatul lui Haddock a fost urmat și o echipă de abordaj a reușit să pună stăpânire pe puntea superioară a navei neerlandeze pentru îndeajuns timp ca să taie toate legăturile, iar aceasta a mers în derivă complet dezafectată. Apoi Sandwich și-a tăiat cablul ancorei și a încercat să recapete controlul asupra navei sale, dar a fost
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
că a fost aprinsă de o navă incendiară îndreptată asupra lui "Royal Katherine", "Eendracht" și-a redus curând la tăcere oponenta și a lăsat-o în urmă pentru a ataca mai departe, trimițând două nave mici să o ia în stăpânire. Sir John Chicheley, căpitanul lui "Royal Katherine", și o parte din echipajul ei au fost luați prizonieri, dar restul, încurajați de îndepărtarea adversarului, s-au întors împotriva neerlandezilor și au recuperat nava. Împreună cu "Henry" s-a îndreptat spre Harwich și
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
planificată în provinciile Olanda sau Zeelanda. Iar în acest sens bătălia a fost decisivă, "spatele" Republicii fiind astfel apărat în timp ce pe uscat armata franceză părea de neoprit și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta Zeelandei sau a Olandei, obținând controlul asupra căilor maritime, supraviețuirea Provinciilor Unite ar fi fost extrem de improbabilă. Mai înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Hălmagiului, ajungând lângă aceasta la sfârșitul lunii ianuarie 1919. Deplasarea acestora s-a făcut dinspre Oradea pe calea ferată până la Vașcău și apoi pe șosea peste pasul de la Dealul Mare și dinspre Arad pe calea ferata Arad-Brad. Pentru a preîntâmpina stăpânirea întregii căi ferate (localitatea Brad fiind cap de linie), spre Brad au fost dislocate la 28 ianuarie batalioanele I si II din Regimentul 9 Vânatori comandat de colonelul Gheorghe Rasoviceanu (aparținând Brigăzii a IV-a din Divizia 2 Vânători). În
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
a fost încadrată Grupului de Sud al Armatei din Transilvania, urmând să lupte alături de trupele "Diviziei a 2-a" în linia întâi, pornind din regiunea Hălmagiu-Brad (mai puțin Roșia). Înaintarea diviziei pe văile celor două Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Landstatthalter" sau "Landesstatthalter" este reprezentantul și supleantul președintelui guvernului cantonal. În cantonul Basel-Oraș, vicepreședintele parlamentului cantonal poartă titlul de "Statthalter". În Republica celor Șapte Provincii Unite, cel mai înalt funcționar al statului se numea "Stadhouder". Această denumire a apărut în timpul stăpînirii burgunde și spaniole, deoarece, în perioada respectivă, Țările de Jos luate ca întreg aveau un Stadhouder general (Landvoogd) și fiecare provincie în parte era guvernată de Stadhouder-ul ei. Exercitarea puterii diferea într-o oarecare măsură de la o provincie la alta
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
spaniole, deoarece, în perioada respectivă, Țările de Jos luate ca întreg aveau un Stadhouder general (Landvoogd) și fiecare provincie în parte era guvernată de Stadhouder-ul ei. Exercitarea puterii diferea într-o oarecare măsură de la o provincie la alta. După sfîrșitul stăpînirii spaniole, Stadhouder-ul nu mai era delegatul sau supleantul unui monarh, ci al Statelor Generale ale Țările de Jos. Stadhouder-ul îi numea pe cei mai importanți funcționari, pe membrii curții de justiție, avea un drept limitat de grațiere, îi alegea pe
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
cu tămâie și ghirlande, pe cât sunt de încântați de prezentarea spectacolelor de teatru aducătoare de noroc și prosperitate”. Cap. 29-Natyashastra ,Cel ce ocrotește și cinstește muzica și teatrul așa cum se cuvine, va atinge fericita țintă supremă a celor aflați sub stăpânirea zeului Ganesha”. Cap.30- Natyashastra LIMBAJUL DANSULUI ÎN NATYASHASTRA NRITTA Aspectul nritta al dansului clasic indian este perfecțiune, puritate, formă abstractă de dans care, pentru a prinde viață, depinde de ritm, tempo, atitudinea corpului și acompaniamentul muzical. Este fără subiect
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
Anglia cu drepturi depline. De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel de al treilea soț, Odo, care între timp fusese dezmoștenit de posesiunile sale de pe continent (Troyes și Meaux); stăpânirea a trecut ulterior asupra fiului lor, Ștefan. Adelaida a murit înainte de 1090. Adelaida a fost căsătorită în trei rânduru; mai întâi cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu (d. 1053) cu care a avut o fiică: Cu al doilea
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
1025. Balduin a fost fiul contelui Arnulf al III-lea de Boulogne și a succedat tatălui său în poziția de conte în jurul anului 990. Atât Arnulf al III-lea cât și predecesorul acestuia, Arnulf al II-lea se eliberaseră de sub stăpânirea flamandă în timpul minoratului contelui Balduin al IV-lea de Flandra. În 1022, atât Balduin cât și fiul său, Eustațiu, împreună cu conții din Normandia, Valois și Flandra au avut o întrevedere cu regele Robert al II-lea al Franței, pentru a
Balduin al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/328447_a_329776]
-
al doilea în linia ascenderii la tronul Portugaliei, fiind fratele mai mic al regelui Sancho al II-lea al Portugaliei. Ulterior, Afonso a devenit rege, ca Afonso al III-lea, în 4 ianuarie 1248. După aceea, el a renunțat la stăpânirea asupra Boulogne. În 1253, Afonso a divorțat de Matilda, probabil din cauza neputinței ei de a-i naște un fiu din cauza vârstei ei de acum înaintate. Matilda a avut un fiu și o fiică de pe urma căsătoriei cu Filip Hurepel, însă niciun
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
1247 - d. 2 iunie 1280) a fost contesă de Nevers. Iolanda era fiică a ducelui Odo de Burgundia cu contesa Matilda de Nevers. La moartea mamei sale din 1262, Iolanda a devenit contesă titulară de Nevers, care titlu presupunea și stăpânirea asupra comitatelor de Tonnerre și Auxerre. Cu toate acestea, în 1273 mediatorii din Parlamentul de la Paris au hotărât ca moștenirea să fie împărțită între cele trei surori: Iolanda a intrat posesia Nevers, Marguerite a obținut Tonnerre, iar Alice a dobândit
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
de Vexin cu Adela de Bar. El a fost crescut la curtea ducelui Guillaume I de Normandia și a moștenit consistentele domenii ale tatălui său în 1074. Acestea se întindeau între domeniul regal al lui Filip I al Franței și stăpânirile ducelui de Normandia, devenit între timp rege al Angliei, poziție care l-a făcut pe Simon un personaj important. Se spune că în acea perioadă Guillaume de Normandia i-ar fi propus o căsătorie a lui Simon cu fiica sa
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
economic de Anglia. Acțiunile sale au avut ca rezultat un boicot al englezilor asupra lânii, fapt care a condus la o nouă insurecție, condusă de această dată de către Iacob van Artevelde. În 1339, contele a fost nevoit să își abandoneze stăpânirile, nemaifiind capabil să se întoarcă vreodată. Ludovic a fost ucis în bătălia de la Crécy din 1346. Ludovic și Margareta au avut un fiu:
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
de Olanda, moștenitoare și regentă în acest comitat. Descendenții săi au menținut uniunea personală dintre cele două comitate. Vărul său, contele Floris al V-lea de Olanda (antecesorul lui Ioan în Comitatul Olanda), se afla în luptă împotriva flamanzilor pentru stăpânirea asupra Zeelandei. Ca urmare, el a solicitat sprijin din partea Franței împotriva flamanzilor. Trupele franceze i-au înfrânt pe flamanzi în 1300 și 1301. De asemenea, și răsculații din Zeelanda au fost înfrânți. Fratele lui Ioan, Guy d'Avesnes, a devenit
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
doi ani de lupte, în 1246, regele Ludovic al IX-lea al Franței a intervenit pentru a media conflictul. El a conferit Hainaut lui Ioan, iar Flandra lui Guillaume. Cu toate acestea, Margareta a refuzat să îi acorde lui Ioan stăpânirea asupra Hainaut. În 6 iunie 1251, Guillaume a fost asasinat și s-a dovedit că familia d'Avesnes s-ar fi aflat în spatele crimei, finanțând-o. În 4 iulie 1253, Ioan a înfrânt armatele Margaretei și pe ale celui de
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
decursul anilor a scris puțin în ebraică, majoritatea creațiilor sale fiind concepute în limba idiș. După un timp petrecut la Varșovia, În anul 1913 a emigrat pentru prima oara în Palestina (pentru evrei - Eretz Israel), care era pe atunci sub stăpânire otomană. A lucrat acolo că muncitor agricol în așezările agricole (moshavot) din Iudeea. Cand a izbucnit Primul Război Mondial Auerbach a fost expulzat de autoritățile turcești în Egipt, unde s-a înrolat voluntar în Batalionul evreiesc format în cadrul armatei britanice
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
de Bouzonville (Gerhard), conte de Metz, cu Gisela (Gisella). Gothelo I, duce de Lotharingia Inferioară și Superioară, a murit în 1044 și a fost succedat de fiul său, Godefroi al II-lea în Lorena Superioară, fiind însă refuzat acordul pentru stăpânirea în Lorena Inferioară. Iritat de această decizie, Godefroi s-a răsculat în același an și a devastat teritoriile suzeranului său din Lorena. El a fost curând înfrânt, iar în locul său a fost numit Adalbert. Cu toate acestea, Godefroi a continuat
Adalbert de Lorena () [Corola-website/Science/328504_a_329833]
-
Inferioară. Iritat de această decizie, Godefroi s-a răsculat în același an și a devastat teritoriile suzeranului său din Lorena. El a fost curând înfrânt, iar în locul său a fost numit Adalbert. Cu toate acestea, Godefroi a continuat lupta pentru stăpânirea întregii Lorene, iar Adalbert a murit în lupta de la Thuin contra sa, din 11 noiembrie 1048. Adalbert nu a avut copii care să fie cunoscuți, drept pentru care împăratul Henric al III-lea l-a numit imediat pe fratele său
Adalbert de Lorena () [Corola-website/Science/328504_a_329833]
-
în luptă. Gothelo a murit la 19 aprilie 1044 și a fost înmormântat în biserica abațială de la Bilsen. Fiul său Godefroi i-a succedat în Lorena Superioară, însă împăratul Henric al III-lea a refuzat să îi acorde acestuia și stăpânirea în Lorena Inferioară. Atunci când Godefroi s-a arătat nemulțumit față de decizia imperială, Henric a amenințat că va trece ducatul sub conducerea incompetentului frate al lui Godefroi, Gothelo al II-lea. Acest episod va cauza o îndelungată rebeliune în Lotharingia din partea
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
a fost fiul contelui Henric al II-lea de Leuven și al unei contese numite Adela. El a succedat fratelui său Henric al III-lea din 1095. El a intrat mai întâi în conflict cu episcopul Otbert de Liège, pentru stăpânirea asupra comitatului de Brunengeruz, asupra căruia amândoi emiteau pretenții. În 1099, împăratul Henric al IV-lea a distribuit comitatul în dispută către episcop, care l-a încredințat contelui Albert al III-lea de Namur. Godefroi a mediat apoi o dispută
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
Godefroi l-a sprijinit pe Conrad al III-lea, din familia Hohenstaufen și duce de Franconia, împotriva lui Lothar de Supplinburg. În cele din urmă, Lothar a fost cel ales, drept pentru care noul împărat a retras Lotharingia Inferioară de sub stăpânirea lui Godefroi și l-a încredințat lui Waleran al II-lea de Limburg, fiul lui Henric, care fusese deposedat de către Henric al V-lea în 1106. Cu toate acestea, Godefroi a păstrat stăpânirea asupra markgrafatului de Anvers și și-a
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
noul împărat a retras Lotharingia Inferioară de sub stăpânirea lui Godefroi și l-a încredințat lui Waleran al II-lea de Limburg, fiul lui Henric, care fusese deposedat de către Henric al V-lea în 1106. Cu toate acestea, Godefroi a păstrat stăpânirea asupra markgrafatului de Anvers și și-a menținut titlul ducal (care va deveni în 1183 Ducatul de Brabant). După asasinarea lui contelui Carol cel Bun de Flandra din 1127, succesiunea flamandă a constituit din nou obiect de dispută. Guillaume Clito
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
că regent pentru marca de Baden de la 1130 până la moarte. Credincios devotat față de Hohenstaufeni, Hermann al III-lea a intrat în conflict cu rudele sale din Zähringen-Suabia. În 1140, el a participat la asediul asupra castelului Weibtreu și a primit stăpânirea asupra Selz, în Alsacia. În 1151, Marca de Verona a fost preluată de Ottokar al III-lea de Știria și conferită lui Herman. Un act de donație există din 1153, prin care se statuează că împăratul Frederic I Barbarossa a
Herman al III-lea de Baden () [Corola-website/Science/328517_a_329846]