12,795 matches
-
filmul sunt eu mi se pare că i se potrivește de minune aștept să-l reîntâlnesc în filmele sale viitoare! Șerban MARINESCU Alexa Visarion, întâlnire cu filmul Venirea în cinematografie a regizorului de teatru Alexa Visarion a fost o adevărată surpriză; după o substanțială afirmare în teatru, el făcea acest salt spectaculos, dovedind după Liviu Ciulei și Lucian Pintilie că ecranul îi ademenește chiar și pe regizorii legați de scenă prin durabile succese. Ambiția lui Alexa Visarion mergea spre statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
publicul italian care era obișnuit să admire până atunci numai minunatul folclor român și venea pentru prima oară în contact cu reprezentarea unor valoroase texte din dramaturgia universală și românească... (Clelia Gambino D'Inzillo, "Il Popolo") A fost o mare surpriză pentru mine această dramă a lui Caragiale pentru că-l cunoșteam numai ca autor de comedie. Drama prezentată de Teatrul Giulești mi se pare foarte interesantă, dar mai interesantă mi se pare concepția regizorală a lui Alexa Visarion asupra textului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
film inspirat din actualitate, o meditație răscolitoare, originală, despre omul contemporan, despre bucuriile și tristețile lui, despre neliniștile și frumusețea sa morală, despre căutările, rătăcirile, dar și faptele lui mărețe. Acest prim film de actualitate al regizorului este o reală surpriză, însumând experiențele anterioare, dându-le o nouă dimensiune prin libertatea cu care sunt folosite mijloacele limbajului cinematografic, prin montajul viu, alert, tensionat, și mai ales prin țesătura relațiilor dintre personaje, a raportărilor neașteptate dintre ele, prin dezinvoltura interpretărilor, creațiile memorabile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sfârșit, "Ana, Ana lu' Manole". Răzvan Vasilescu, Cristina Drăghici și Ionuț Pavel "Greul" filmului rîmâne pe seama celor două personaje principale, unul, regizorul, fiind interpretat de Răzvan Vasilescu, care-și dozează perfect stările sufletești în funcție de etapele diferite ale "țesăturii afective", marea surpriză a filmului fiind oferită, însă, de interpreta fetei, Cristina Drăghici, o descoperire a regizorului Alexa Visarion, o actriță care izbutește să "țină piept", fără complexe, unor actori de prim rang ai scenei și ecranului românesc, contribuind eficient la structurarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înțelege... Deci nu va exista un moment de ruptură...? Nu, în ultimii șapte-opt ani am fost întrebat, mai prietenește sau mai violent, de ce am lucrat mai mult în străinătate. Unii au socotit asta o evadare, alții o strategie. Am avut surpriza să-i aud pe unii colegi de la teatrul "Giulești" recomandându-mi să stau în"rândul doi" din cauza îndelungatei absențe. Gândirea și modalitatea mea de dialog cu lumea și cu omul, dorința de a menține un dialog înlăuntrul meu și în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramaturg de prestigiu, Miklos Hubay, a afirmat că spectacolul fixează un stil național de valoare universală pentru că apropie tradiția arhaică românească de cea a teatrului antic grec, într-un limbaj de nobilă modernitate. La Ulm, în Germania, am avut chiar surpriza unei interesante observații privind politica născută în urma vizionării spectacolului nostru: " Niciodată plata pentru o vinovăție nu trebuie să fie răzbunarea. "Politica și arta prin Caragiale într-o Germanie divizată. Diferite medii sociale și culturale se regăseau în viziunea noastră. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reacțiilor la nivelul trunchiului cerebral și absența irigării sangvine a creierului). în pofida sistării totale a activității cerebrale, Pam a trăit un NDE amplu și tulburător, pe care l-a relatat cu lux de amănunte după ce și-a redobândit sănătatea. Dar surprizele nu se opresc aici, întrucât pacienta a colectat și o multitudine de detalii tehnice din timpul operației, ușor de validat prin confruntarea cu amintirile personalului medical care a asistat-o. Experiențele din proximitatea morții se acompaniază de multiple consecințe, care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stres va determina o mai bună capacitate de confruntare cu același tip de adeversități sau cu adversități asemănătoare la o dată viitoare. Atât așteptarea unor evenimente plăcute (aștept momentul în care mă voi muta într-o casa nouă etc.), cât și surprizele plăcute pot provoca reacții de stres. Noutatea este stresantă. Surprizele plăcute pot fi obositoare, surescitante. Se cunoaște faptul că avem cu toții o predispoziție de a respinge ceea ce este nou. în concluzie, reamintim faptul că acest nivel de stres este gestionabil
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
același tip de adeversități sau cu adversități asemănătoare la o dată viitoare. Atât așteptarea unor evenimente plăcute (aștept momentul în care mă voi muta într-o casa nouă etc.), cât și surprizele plăcute pot provoca reacții de stres. Noutatea este stresantă. Surprizele plăcute pot fi obositoare, surescitante. Se cunoaște faptul că avem cu toții o predispoziție de a respinge ceea ce este nou. în concluzie, reamintim faptul că acest nivel de stres este gestionabil de către persoană, fără un ajutor de specialitate. Condiția este ca
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
popor a cărui viață publică și științifică a fost aruncată în derizoriu! Iată de ce, în acest tablou sumbru al realităților românești, pe care l-am prezentat oarecum într-o manieră nu atât de dură pe cât ar fi meritat, este o surpriză plăcută că Senatul Universității "Valahia", după exemplul altor facultăți din Occident, conferă titlul de doctor honoris causa unor reputați dascăli ai Facultății de drept. Salut, cu această ocazie, pe fostul asistent, azi profesorul Stanciu Cărpenaru, decan al Facultății de drept
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vigoare la 1 ianuarie 2009, dacă toate statele vor depune instrumentele de ratificare până la acea dată, sau în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplinește ultimul această formalitate. Nu vor mai fi surprize", "Va fi o lungă perioadă de liniște", așa sunau declarațiile semnatarilor. Potrivit Concluziilor Președinției Consiliului European din 14 decembrie 2007, Tratatul nu va fi modificat "în viitorul apropiat"; el va asigura Uniunii un cadru instituțional stabil și durabil pentru ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
participante, informațiile transmise factorilor de conducere din țară conturau necesitatea unei poziții maleabile și cooperante a României în domeniu. În aceste condiții, acordul României la prevederile privitoare la cultură, educație, contacte umane, diseminarea informațiilor din Actul Final nu era o surpriză. După cum se știe însă, această atitudine avea să se schimbe în curând. România a acordat o atenție specială asigurării continuității procesului început la Dipoli. În acest sens, Conferința încheiată la 1 august 1975 nu era considerată în nici un fel drept
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sau se insinuează cu bună sau rea-credință împotriva ei. În timp ce îmi puneam în ordine hârtiile, s-a apropiat parlamentarul David Atkinson. M-a îmbrățișat, bătându-mă pe spate și spunând: "Very well done, congratulations". A fost pentru mine o mare surpriză, dar și o mare satisfacție, din partea unui demnitar străin, care a făcut-o din fair play, așa cum britanicii sunt în stare. I-am mulțumit, adăugând: "Am fost foarte încurajat de convorbirile noastre anterioare și de atmosfera deschisă din Comisie. Sper
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Central al P.M.C., Nicolae Ceaușescu l-a informat, în mod direct, fără nici o "pregătire prealabilă", că "România dorește să stabilească relații cu Republica Coreea", fără însă să precizeze caracterul relațiilor. Pentru interlocutorul nord-coreean, această "dorință" a fost nu numai o surpriză, dar și un puternic șoc. După ce a ascultat traducerea, care a fost în sarcina mea, demnitarul coreean, gesticulând din mâini și deosebit de agitat a spus că nu se poate așa ceva, că nu înțelege ce i se traduce, că nu i
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
doi metri pe unu jumătate, semnată Ressu și reprezentîndu-l pe Mihail Kogălniceanu. N-am, la o primă constatare, dubii în privința autenticității semnăturii, sintetismul, vagul cubism, practicate de pictor în buna tradiție a modernismului românesc interbelic arătîndu-mi-se în mare parte credibile. Surpriza, într-adevăr neplăcută, constă în gradul avansat de degradare a pînzei, în felul cum umezeala (sau uscăciunea) au putut ataca, uniform, întreaga suprafață pictată, creînd impresia unui nefericit mozaic. Cînd și cum a ajuns această piesă de patrimoniu în incinta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a vedea ce ascunde dosul tabloului. Întîi, chestiune tehnică. În obiceiul lui Pallady, pictura stă pe o pînză cașerată pe carton. De altfel, poteca din peisaj a rămas așa, nepictată, cu albul grundului, în care se vede textura pînzei. Și surpriza: o etichetă cu anul 1979, indicînd că lucrarea a figurat într-o expoziție la Paris. Fac o schiță sumară după capodoperă și ies. După-amiază neratată. Pe taluzul de lîngă Palat, două biciclete în odihnă, pe dreapta. Un tranzistor deschis: vorbește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai ales că se transformă imediat într-o invitație, într-o rugă felină: meștere, te rugăm să nu ne refuzi, vino sub bradul cu sigla Dialog, din Ștefan cel Mare, cel mai frumos brad din tîrg, vino, vei avea o surpriză! Bine, vin, dar zi-mi, cine ești. Pip-Narcisa, nu știu dacă-ți mai spune ceva numele meu, dar dac-ai uitat, uite, îți spun eu, meștere, tu mi l-ai dat. Pip-Narcisa! mă extaziez, ce-i cu tine la ora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată, surplusul hormonal al teleaștilor și telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în ochii impudicului modern, întruchiparea însăși a desuetudinii. Imediat după terminarea cursei olimpice de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată, surplusul hormonal al teleaștilor și telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în ochii impudicului modern, întruchiparea însăși a desuetudinii. Imediat după terminarea cursei olimpice de 10
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul" (ca să fiu în ton) numiții președinți. Ei bine, rar, foarte rar, cînd dau peste Surprize, surprize, marfă am slavă domnului. La una din cele mai recente, iese la rampă omul meu, faciesul, față, "românul verde", clona laboratoarelor CC-Secu, recomandat nouă de "realizatoarea" căreia numai și rostirea prenumelui îmi strepezește circumvoluțiunile, ca aflîndu-se, dumnealui, la a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul" (ca să fiu în ton) numiții președinți. Ei bine, rar, foarte rar, cînd dau peste Surprize, surprize, marfă am slavă domnului. La una din cele mai recente, iese la rampă omul meu, faciesul, față, "românul verde", clona laboratoarelor CC-Secu, recomandat nouă de "realizatoarea" căreia numai și rostirea prenumelui îmi strepezește circumvoluțiunile, ca aflîndu-se, dumnealui, la a noua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a pitit" pe lîngă urna de vot și tot nu l-a votat pe Iliescu; și, catîrcă în opțiunea ei, dusă a fost de la casa fanaticului iliescian; casă pe care el o îndestulase cu de toate. Și, în timp ce gazda Surprizelor rîdea cu rujul pîn' la urechi de corecția aplicată babei de către ilician, gîndul m-a dus, reconfortant, spre babă... pe unde i-or mai fi sclipind, biata, ochii... Pariu-mi fiziognomic-electoral operează și în cazul categoriei de vîrstă opuse celei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o ochire, ca alegerea să fie mai lesnicioasă. Ei, aici a și apărut prima... defecțiune. A zis: Sînt prea multe, prea una lîngă alta, mă derutează. Iar privirea lui chiar asta trăda: superficialitate și lipsă de concentrare, de discernere. Nici o surpriză: cîți din această categorie nu-mi intră în atelier, nefinalizînd! Și plecînd cum au venit. Fiind vorba, la un moment dat, de viitorul său sediu de firmă, pe care și l-ar dori cît mai arătos, deci dotat și cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi exprimat, cu franchețe, în prezența autorului, mica/ marea mea stupefacție. Regretînd, în același timp, că, în absența unui mult mai direct Liviu Antonesei care a simțit cîndva pe pielea lui efectele... literarității marxiste nu a putut prilejui dorita replică. Surpriză: la cîteva zile, cineva îmi relatează momentul în care Liviu Antonesei, crezut de mine absent, aflat însă în sală, mi-a tradus acolo, chiar atunci în stilul său franc elegant indispoziția. Relevîndu-i, probabil, lui Adrian Cioroianu stînjenitorul derapaj. Ocazia de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
habar n-aveau cine fusese Che ăsta, e altă mîncare de pește. Și, iarăși,probabil, veniseră nehaliții chiar să halească ceva berică, ceva mititei. Că aceiași pinocchiști n-ar fi știut tot așa cine fusese conaționalul lor I.C. Frimu, nici o surpriză, istoria mișcării muncitorești neaoșe nefiind punctul lor forte în materie enciclopedică. Cum, sigur, nici a Pont(osului) lor lider. Cum se mai leagă lucrurile! Nu se stinsese bine ecoul ce-l produsese provocarea insomniacei lor bunicuțe în chestia polului de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]