14,325 matches
-
cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
e o chestiune de noroc? Ce tâlc are legenda după care statuile lui Dedal fugeau noaptea din grădini dacă nu erau legate? Sau cum se face că într-o Grecie în care Icar și-a permis cutezanța nebunească de a zbura spre soare, folosind niște aripi lipite cu ceară, nimeni n-a avut curiozitatea să se suie în Olimp? Aș putea povesti cu lux de amănunte "plimbările" mele prin Atena în vremea când Frina îi poza lui Praxitele pentru Afrodita din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia de flacăra albastră a cerului. Am scos din servietă o carte și m-am cufundat în lectură. Când m-am uitat prin hublou iarăși, într-un târziu, zburam deasupra unor nori care se vedeau sub noi ca o întindere de zăpadă veche și murdară. Pe urmă, în nori au început să apară spărturi din ce în ce mai mari. La un moment dat, avionul s-a înclinat. Hubloul prin care priveam a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
moment dat, avionul s-a înclinat. Hubloul prin care priveam a fost ars de lumină și, într-o spărtură, am văzut vârful pleșuv, însingurat al Olimpului. Mi s-a făcut teamă să nu ratez acel moment de excepție în care zburam deasupra zeilor, încît, din prea multă concentrare, m-am zăpăcit. Până să mă dezmeticesc, muntele sacru al grecilor a rămas în urmă... dacă va fi fost el. Nu mai sunt sigur decât că era un munte care putea fi Olimpul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
început, lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși ar fi dat drumul la doi porumbei să zboare, unul de la apus, altul de la răsărit, pentru ca în punctul de întîlnire să fie întemeiat Delfi. Sau ce e real în povestea că, jigniți de sarcasmul lui Esop, preoții lui Apolo i-au strecurat în traistă odoare sacre pentru ca, apoi, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Să reconstituim faptele. Așadar, Dedal, constructorul labirintului, și fiul său vor să evadeze din labirint, unde au fost închiși din ordinul regelui Minos. Meșterul cel mai înzestrat al antichității, Dedal, născocește singura scăpare posibilă. Folosind aripi lipite cu ceară, vor zbura până în Sicilia. Dedal este, prin urmare, descoperitorul "metodei" de zbor care a intrat în legendă. El a avut meritul procedeului "tehnic", cum s-ar spune în limbaj modern. Lui i-a aparținut ideea. Icar l-a imitat, doar, când și-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ciudată că nu mai am destin. Păcat că mi-au rămas puține zile de stat la mare. Spre seară, țărmul e pustiu, iar pescărușii capătă curaj. Unul trece foarte aproape de mine, fâlfâind din aripi. Alții îl urmăresc. Un adevărat stol zboară în cercuri din ce în ce mai strânse. Parcă ar fi păsările isterizate dintr-un film celebru al lui Hitchcock. Și e a nu știu câta oară că pescărușii îmi inspiră o angoasă pe care n-o pot lămuri. Încerc să-i alung cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
urât, suflă un vânt rău. Condiții deloc atrăgătoare pentru prima mea călătorie cu vaporul! Dar dacă pierdeam această ocazie, când aș mai fi putut avea una asemănătoare? E o croazieră, gratuită, la care participă câteva sute de scriitori europeni. Vom zbura până la Atena. Luni (azi e duminecă, ora 16,30, în aeroport) ne vom duce la Pireu unde ne vom îmbarca. Vaporul va porni prin Marea Egee, Marea Marmara, Bosfor, intrând în Marea Neagră și vom naviga până la Odesa. De-acolo ne vom
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apuci să fii pescuit. Cât vezi cu ochii, nu se zărește nici un vas. Suntem singurii care traversăm acest pustiu lichid cu valuri care seamănă unor dune mișcătoare. Câțiva pescăruși dau târcoale vaporului. Au, oare, putere să ajungă până la țărm sau zboară în jurul vapoarelor, odihnindu-se când obosesc? Îmi dau seama, o dată în plus, că sunt un sedentar curios. Dacă trebuie să rămân mai mult timp nemișcat, fără săi fac nimic, mă plictisesc. Suport greu starea de repaos. Cobor în cabină, ascult
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe, ca pe vremea când se hrăneau cu resturile de la ofrandele depuse în sanctuare. Acum, totul e corect. Iarba a fost smulsă ori poate a pierit din pricina temperaturilor joase din noiembrie. Păsări nu există
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Comandantul avionului a cerut scuze pasagerilor pentru întîrziere, ne-am legat centurile de siguranță și iată-ne în drum spre America. Nu vom ateriza nicăieri până la New York. "Airbus"-ul mi se pare mai spațios decât alte avioane cu care am zburat. Sau, poate, e o simplă impresie. Deasupra rândului de scaune din mijloc atârnă câteva aparate video pe ecranele cărora poți urmări cum avansează pe o hartă săgeata care indică unde am ajuns, precum și toate datele zborului: viteza, înălțimea, temperatura de-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am cu cine discuta. Și cum nu vreau să înghit alt somnifer, după cel de azi noapte (voi face asta, dacă nu voi reuși să ațipesc, după ce vom depăși Europa), mă uit, ba afară, ba pe ecranele unde văd că zburăm cu peste nouă sute de kilometri pe oră spre "Lumea Nouă". Îmi vine în minte ce povestește undeva Ortega y Gasset (e o anecdotă, oare?). La sărbătorirea aniversării lui Victor Hugo ar fi fost organizată o recepție la Elysee, la care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
oră ne despărțim, cu mulțumirile de rigoare, și mă îndrept spre coridorul-burduf ce duce la avionul companiei TWA. Bineînțeles, sunt atent să nu intru cumva cu stângul. Nu sunt toate locurile ocupate. Probabil, companiile americane au dificultăți, de vreme ce un avion zboară de pe coasta de Est pe coasta de Vest cu jumătate din numărul pasagerilor pe care i-ar putea transporta. Dar nu mă aflu în America pentru a o ajuta să iasă din recesiune, încît îmi leg centura de siguranță și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că un loc de rugăciune nu e, neapărat, un refugiu, rupt de realitatea profană. Pereții sunt, de jur-împrejur, de sticlă. Acoperișul, de asemenea. Observi tot ce se întîmplă afară, cum se clatină frunzele eucalipților din parc, cum lucește iarba, cum zboară păsările. Dumnezeu e peste tot, nu numai în capelă, au vrut să sugereze constructorii. Și n-am văzut un lăcaș religios care să ilustreze atât de bine panteismul. Nu-mi displace, deși eu sunt obișnuit ca într-o biserică să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
om e sub vremi. La masă, doctorul ne povestește pățania, cunoscută în toată America, a unui ins care, vrând să se ducă la Oakland, lângă San Francisco, s-a trezit în avionul care mergea la Auckland, în Noua Zeelandă. Trebuia să zboare o oră până la Oakland și, văzând că avionul nu se pregătea de aterizare, a întrebat stewardesa ce se întîmplase. Până la urmă, acest ghinion l-a făcut celebru. Unsprezece ore de zbor inutil l-au scos din anonimat. L-au transformat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dorință e să mă culc. America e incomparabil mai unitară decât Europa. După aproape șase ore de zbor, între Los Angeles și New York, nimic esențial nu e "altfel", în afară de calitatea luminii. Nu ai senzația unei rupturi, cum se întîmplă dacă zbori, nici trei ore, de la Atena sau de la Ankara la Paris. Mă aflu în Queens, acum, un cartier preferat de românii newyorkezi, în subsolul, cu pereții acoperiți de afișe și îmbîcsit de ziare, unde se redactează "Lumea liberă". S-a întîmplat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care curând se vor sfârși. Va apărea un loc liber la Institutul de emigrare. "Cu actele pe care le am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
exploziile încât se declanșa o reacție în lanț în masa planetei. Majoritatea sistemelor se arătau mai rezonabile. Partea din flotă care se oprise pentru a triumfa sau a distruge se mărginea atunci doar la lansarea unui contingent de ocupație și zbura spre următoarea bază a Ligii. Nu era cu putință apărarea. Cu neputință de reunit forțele suficiente pentru a se împotrivi asediatorilor, fiindcă nu se putea ști care era următorul sistem vizat. Cu o abilitate inumană, forțele invadatoare veneau de hac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întâlnit-o pe Iasomia în drum și am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în esențialul său infinit. Ar fi inutil să încep să argumentez aici ceva ce n-am nevoie să argumentez. N-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
o să aflu, i-am zis. Am privit întinderea de apă până în depărtare. M-am gândit în acel moment la Regele Lup. Mi-am dat seama că, oricum, oriunde ar fi fost în acel moment, poate la Platoul Adevărului sau poate zburând liber în altă parte în acest univers, el avea să afle odată cu mine orice ar fi fost de aflat, pentru că orice înțelegeam sau știam eu, instantaneu cunoștea și el, prin absoluta corespondență care era valabilă pentru noi... prin miracolul energiei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
vezi decât tu, nu dezvălui cerul tău altora în aceste momente. nouă în al patrulea loc: între cele două ceruri se poate crea o crevasă. atunci când trebuie să iei decizii importante nu vei aluneca în ea, dacă ai învățat să zbori cu covorul fermecat al dragostei tale, care este împletit din fiecare secundă petrecută cu ființa iubită. nouă în al cincilea loc: dacă ai dormit prea mult și dragonii roșii au ajuns deja în grădina dragostei tale, adună toată creația ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele tale înoată limacșii însângerați din căruța mică a singuraticului șașiu, însă ei nu pot zbura. nouă în al cincilea loc: pui masa în seara asta ca și când prințul tău prețios ajunge la tine, ca și când vine și bate la portița grădinii suspendate a dragostei tale, aștepți cu masa pusă suflețelul tău bun. înfeți masa de chihlimbar, masa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
jur, deșeurilor de speranță și dorințelor de supraviețuire - așteptam să fim două plăci tectonice alipite și mușcându-se, ieșite din fire. zarea de lapte s-a întors de pe o parte pe alta, cu soarele ca un ou-ochi sulițele toate au zburat către ce avem noi mai drag, miezul nostru de dulce, ființa comună de ronțăit părți de aer, viori și nisip împreună. pașii au durut, ecourile au dărâmat piscurile muntelui, vorbele noastre s-au rotunjit ca ouăle de ornitorinc mușchii noștri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]