14,079 matches
-
sentimente... „trăite, intuite sau citite În cărți”... Înainte de a cumpăra de la chioșcul din colț „numărul din septembrie al unei reviste”. Urmează o totală turmentare, ca un leșin. „Nu știu ce s-a mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și tocmai când Îl Înghițeam cu oarecare sfiiciune, a apărut un geambaș cu o pendulă.” Trezirea autoarei vine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
puteam face efortul de a Încorpora tot ce s-a petrecut după. Aveam, oricum, de inclus informația dintre oprirea opului (1985), recte predarea lui la tipar (1983) și 1989! Am avut mult de lucru, mai ales cu includerea celor ce „zburaseră” din carte odinioară sau nici nu fuseseră incluși de noi (exilul!). Deci, lucrăm În continuare la vol. II și la III, IV câte va avea (sper) lucrarea. Vol. I (ABC) sper să apară până În vară. Erau superoptimiste evaluările că ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
orice. Scoate teancul de plicuri, Își aranjează geanta pe umăr. Se mai uită o dată În mașină, dacă n-a uitat ceva. Închide portiera. A intrat În curte. Aștept să-l văd ieșind. Cobor, deschid cutia. Urna cu cenușa zilelor care zboară. Punga cu lozuri, de la Diavol sau de la Dumnezeu, de la Poliție sau de la iubită. Condamnarea la viață sau avertismentul morții. Legătura cu ceilalți și cu pământul și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor, păsările au zburat în curte cotcodăcind ca de groaza cuțitului. Dar mai disperați eram noi care nu știam dacă alarma găinilor nu va atrage atenția jandarmilor. Aici am stat înghesuiți, cu respirația tăiată, fără a face nici cel mai mic zgomot. Găinile se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
călare încoace? Fără a ne mai sfătui, într-o clipă ne-am prăvălit la vale pe partea cealaltă. Colina pe care am coborât era acoperită cu vii, suprapuse în terae. Uitasem de oboseală. Nu mai umblam, nu mai fugeam, ci zburam de pe o terasă pe alta și dintr-o vie într-alta. Nu se vedea țipenie de om. Parcă eram două capre negre. întrun sfert de oră, ne îndepărtaserăm binișor de culme. Oprindu-ne un moment și uitându ne pe culme
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și interminabil șir de presiuni indescriptibile asupra lui, era pus acum în fața drăceștii situații nu de a se apăra ci de a afirma că el, prin înțelegere cu Horia Sima din Occident, într-o perioadă în care peste frontieră nu zbura o pasăre fără voia Securității, a pus la cale reeducarea comunistă de la Pitești, pentru a-i compromite pe comuniști. Nu interesa nonsensul. Interesa obținerea unei astfel de semnături pe care totuși comuniștii nu au reușit să o obțină. Și atunci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu știu cum să-ți spun... — Lipsit de apărare, am intervenit eu. — Cam așa ceva. Mai rău decât cerbul... din pricina miopiei care îi poate fi fatală. Degeaba are mirosul și auzul dezvoltate. E pradă ușoară pentru vânător... ca și rața care nu poate zbura. Pe lângă asta, dacă pățește ceva unicul corn, el n-are altul pe care să-l folosească. E ca și când ai traversa deșertul în mașină fără roată de rezervă. Înțelegi? — Înțeleg. — Un alt dezavantaj ar fi mânuirea dificilă a cornului. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
multe despre asta, dar sufletul tău e foarte bine sigilat. Visele vechi au nevoie de tine, și tu ai nevoie de ele. Ce te face să crezi astfel? — Pentru că asta înseamnă a citi vise vechi. La fel cum păsările migratoare zboară spre sud sau spre nord când le vine timpul, tot așa un cititor-de-vise trebuie să citească vise și nimic altceva. A întins mâna peste masă și a pus-o peste a mea. Mi-a zâmbit. Zâmbetul ei părea că vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în unghi drept fix spre camera mea. Parcă m-ar fi înțepat cineva în ochi cu mii de ace. Mi-am petrecut după-amiaza întins pe pat, cu perna pe față, ascultând ciripitul păsărelelor. Veniseră o mulțime la fereastra mea. Au zburat apoi la alte ferestre. Porneau în căutarea firimiturilor de pâine pe care le puneau bătrânii pentru ele. Aceștia stăteau de vorbă la soare. Eu eram singurul care trebuia să fugă de lumina astrului. După ce s-a lăsat seara, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umbra în procesiune, dar n-am găsit-o. N-am văzut decât umbra caleștii, a cailor și a clădirilor. S-a rupt firul amintirilor. Nu eram absolut convins că mi se întâmplaseră toate astea. Oricum, era prima oară când îmi zburau prin minte. Puteau foarte bine să fi fost creații ale propriei mele imaginații în contextul întunericului ciudat și al vuietului apei. Am mai întâlnit asemenea situații relatate în cărți de psihologie. În cazuri extreme, omul inventează un scenariu care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ne putem întoarce, nici nu avem unde merge mai departe. — O fi acesta capătul lumii, dar trebuie să aibă o ieșire. Mi-e foarte clar lucrul acesta. Uită-te la cer! Se vede pe el că există o ieșire. Păsările zboară peste Zid, nu? Încotro o iau păsările care trec Zidul? În lumea din afara lui, nu? Există o lume dincolo de el. Orașul a fost împrejmuit cu Zid tocmai ca să nu ajungă oamenii de aici dincolo. Altfel ce rost ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
partea dreaptă și drumul nu mai era pietruit. Printre brazde se zăreau fâșii de zăpadă înghețată. Pe partea stângă se înșiruiau sălcii plecate peste râu. Păsărelele încercau să-și găsească un echilibru pe crengile acestora, dar văzând că nu reușesc, zburau resemnate spre alți copaci. Lumina soarelui era palidă. Am ridicat de câteva ori privirile spre cer încercând să absorb cu totul liniștea aceea minunată. Ea își ținea mâna dreaptă în buzunarul ei, iar stânga în al meu, peste mâna mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la politică și mi-am concentrat atenția doar pe Like a Rolling Stone a lui Bob Dylan, fredonând și eu melodia. Îmbătrânim cu toții. Îmi era la fel de clar lucrul acesta ca și ploaia. 34 La capătul lumii Craniile Am văzut păsările zburând peste dealul de vest acoperit de zăpadă înghețată. Apoi au dispărut din raza mea vizuală. Îmi încălzeam mâinile și picioarele la sobă și beam ceaiul pregătit de bătrân. — Ai de gând să citești vise în seara asta? mă întrebă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
degetelor căldura emanată de cranii. Am rămas acolo până mi s-au limpezit gândurile și m-am mai liniștit. Timpul curgea mai departe, dar lumina ce pătrundea prin ferestruică nu-și schimba intensitatea și nu se mișca deloc. Mi-au zburat prin minte fragmente găsite în sufletul ei. Se amestecau cu ale mele și pătrundeau tot mai adânc. Cel puțin așa le simțeam. Mai aveam cu siguranță nevoie de mult timp ca să le pun pe toate în ordine. Și chiar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să te viziteze cei din Sistem sau Simbolatorii. Nu mi-e frică de ei. Îi interesează doar bunicul și persoana ta. Cu mine n-au nici o treabă. Adineauri am izgonit o namilă și-un pipernicit. — Cum ai reușit? — I-am zburat namilei urechea cu pistolul. Cred că i-am spart și timpanul. N-a venit nimeni când s-a auzit împușcătura? — Nu s-a alertat nimeni din pricina unei singure împușcături. Or fi crezut că a fost vreun rateu de la o țeavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se oprește aici. Liniștită. M-am întors cu spatele la lac și am pornit spre dealul de vest prin zăpadă. Acolo erau Orașul, Râul, Biblioteca. Ea mă aștepta cu armonica pe care i-o lăsasem în grijă. Am văzut o pasăre albă zburând spre sud. Venea de dincolo de Zid, dar a fost curând înghițită de orizontul învăluit în fulgii de nea. N-au mai rămas decât urmele lăsate de mine în zăpadă. Ziar de mare tiraj. Melodie populară scoțiană. Actor american (1893-1964), reprezentant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu înțelegeam nimic . Deși îl întrebasem pe milițianul care m-a scos din curtea închisorii, acesta a refuzat să -.mi dea explicații, mă liniștea că totu-i în regulă și “să merg la familie” . În stradă era nebunie, operele genialului zburau în bucăți, lumea scanda etc . Așa am părăsit , în amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ,Casa morților din dealul Copoului ...” Pag. 245 - Eu am ieșit din arest pe 22 decembrie la amiază. Am fost alungat din pușcărie efectiv. Nu știau
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale a satului și în inimile copiilor de azi, că îi călăuzește spre o lumină purificatoare, spre o lumină a sufletului. Să ne lăsăm deci gândurile să zboare la ceea ce eram cândva, să ne deschidem inima și să lăsăm speranțele să ne conducă spre lumina divină prinsă de domnul învățător cu atâta dragoste în tăcerea tablourilor sale. Maria Cojoca CURIER PLASTIC Expoziția de pictură “Ulița copilăriei” , deschisă în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale a satului și în inimile copiilor de azi, că îi călăuzește spre o lumină purificatoare, spre o lumină a sufletului. Să ne lăsăm deci gândurile să zboare la ceea ce eram cândva, să ne deschidem inima și să lăsăm speranțele să ne conducă spre lumina divină prinsă de domnul învățător cu atâta dragoste în tăcerea tablourilor sale. Maria Cojoca CURIER PLASTIC Expoziția de pictură “Ulița copilăriei” , deschisă în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
în cursul transformărilor din stup, crește capacitatea de factor coagulant, prin faptul că sporește cantitatea de vitamina K; păstura poate fi conservată timp mai 245 Atunci când albina culegătoare de polen se întoarce în stup, albinele tinere, care încă nu au zburat, preiau ghemotoacele de polen de pe picioarele acestora, îl fărâmițează cu mandibulele, îl frământă adăugându-i enzime din corpul lor, apoi îl presează, bătându-l cu capul, în celulele fagurilor, pe care le umplu în proporție de 2/3 din volum
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
un anumit acceptor [3, 4], I.1.1. Sursele de obținerea mierii 291 Pentru a produce 1 kg de miere, albinele culegătoare aduc în stup circa 4 litri de nectar. Acesta este preluat de albinele tinere, care încă nu au zburat și este depus în celule. Permanent, dar mai ales în cursul nopții, când culesul încetează, nectarul este supus ,,vânturării” într-un impresionant efort colectiv, la care participă zeci de mii de albine. Nectarul este luat din celule în gușile albinelor
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului și pentru a spori tensiunea și capacitatea de semnificare, sunt introduse o serie de simboluri și aluzii culturale: „din minciună în minciună / silabisind numele tatălui / eu fiul cufundat în umilință / copiind copiind / ca și cum aș zbura // iată corabia mea beată / cumpărată într-o zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse / din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
serie de simboluri și aluzii culturale: „din minciună în minciună / silabisind numele tatălui / eu fiul cufundat în umilință / copiind copiind / ca și cum aș zbura // iată corabia mea beată / cumpărată într-o zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse / din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să înflorească liliacul / citesc Cehov, biata inimă / acum va zbura / ca un ghem scăpat / din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor de emoții, peste care plutește un aer de artificialitate. SCRIERI: Confesiuni, Craiova, 1993; Himera de hârtie, Craiova, 1996; Catedrala și firul de iarbă, Craiova, 1997. Repere
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]