128,121 matches
-
și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Sfântului Leodegar) (sec. X). "Le Sermon sur Jonas" (Predica despre Iona) (sec. X) este scrisă în dialectul walon, originalul scrierii "La Vie de Saint Alexis" (Viața Sfântului Alexie) (sec. XI) provine probabil din regiunea orașului Rouen (Normandia), iar cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (sec. XI) este anglo-normandă. La unii literați se observă diferențe de la o operă la alta în ceea ce privește proporția trăsăturilor dialectale și a celor comune. De exemplu, "Le Jeu de Saint Nicolas" (Jocul Sfântului Nicolae, piesă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
scrisă comună în curs de formare se răspândește de asemenea, prin intermediul membrilor numeroși ai administrației regale, deoarece începe să fie folosită și în aceasta, alături de latină. În secolul al XII-lea, dar mai ales în cel următor, literatura în franceza veche este apreciată și în afara Franței, mai ales în țările germanice, și se scrie în această limbă și în Anglia, în Flandra (poeme ale lui Baudouin al VIII-lea, Henric al III-lea și Ioan de Brabant), în Italia (Rustichello din
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
scrie în această limbă și în Anglia, în Flandra (poeme ale lui Baudouin al VIII-lea, Henric al III-lea și Ioan de Brabant), în Italia (Rustichello din Pisa, căruia Marco Polo îi dictează memoriile sale). Sistemul fonetic al francezei vechi era foarte bogat la începutul perioadei, dar nu se poate preciza câte foneme avea și câte variante combinatorii. Ceea ce se știe depre acest sistem este dedus din grafia documentelor, din asonanțele și rimele din literatura poetică, deoarece scribii căutau să
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
diftongilor devin ascendenți prin deplasarea accentului de pe primul element pe al doilea, după care primul element devine semiconsoană, iar al doilea - vocală silabică. De exemplu, evoluția cuvântului "toile" (scris astfel și astăzi) „pânză” este [toi̯lə] (începutul perioadei francezei vechi) > [toe̯lə] > [twelə] > [twal] (franceza modernă). Apare și semiconsoana [ɥ]: "nuit" [nyi̯t] > [nɥit] > fr. mod. [nɥi] „noapte”. Prin același fenomen, și [i] evoluează în [j] în aceeași situație: "pied" [pie̯] > [pje] „laba piciorului”. Tot deplasarea de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
k], respectiv [g]: [kʷarre] > [karre] > fr. mod. "carré" [kare] „pătrat”, [gɛrə] > [gɛrə] > fr. mod. "guerre" [gɛːr] „război”. De asemenea, [t͡s] > [s], [d͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
carne și vin” ("Viața Sfântului Alexis"); "paien chevalchent" (fr. mod. "les païens chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel" „muritor, -oare”. În domeniul numeralului, sistemul de numerație vigesimal, împrumutat de la
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
1539); manualul de franceză al englezului John Palsgrave, dedicat lui Henric al VIII-lea al Angliei și prințesei Maria, fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a conjugării. Dispariția din pronunțare a mai multor
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cu greaca) (1565), "Deux dialogues du nouveau langage françois italianizé..." (Două dialoguri despre noua franceză italianizată...) (1578) și "De la précellence du langage françois" (Despre superioritatea limbii franceze) (1579). Și cuvinte din limba greacă începuseră deja să fie adoptate în franceza veche prin intermediul latinei medievale, dar începând cu secolul al XIV-lea sunt introduse și direct, prin traduceri din filozofii greci, fenomen care se intensifică în epoca Renașterii. Grafia limbii franceze este încă foarte neunitară în perioada francezei medii și se simte
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
to Windward" (2000), al cărui titlu provine de la versul anterior al aceluiași poem, poate fi considerat oarecum o continuare. La fel ca majoritatea creațiilor SF de început ale lui Banks, "Spectrul lui Phlebas" reprezintă o rescriere a unei cărți mai vechi, după cum a expilcat într-un interviu din 1994: Cultura și Imperiul Idiran poartă un război la scară galactică. Horza, un mercenar capabil să-și schimbe înfățișarea după dorință (un Schimbător), primește de la stăpânii săi Idirani misiunea de a regăsi o
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
unei echipe de căutare a tatălui său. Pentru a finanța misiunea de salvare, ei sunt de acord să li se alăture ex-producătorul Dr. Cole, Clark (Paul Blackthorne), pentru a filma un documentar despre această misiune. Echipa este formată din prieteni vechi și noi; printre ei aflându-se fiica cameramanului dispărut, Lena Landry (Eloise Mumford), mecanicul navei Emilio Valenzuela (Daniel Zacapa) cu fiica sa și o gardă de corp privată Căpitanul Kurt Brynildson (Thomas Kretschmann). Oren Peli și Michael R. Perry sunt
Fluviul ucigaș () [Corola-website/Science/331760_a_333089]
-
numit "" (2009). Titor a descris mașina timpului în mai multe rânduri. Într-un mesaj timpuriu, el a descris-o ca fiind o "masă staționară, o unitate temporală propulsat de două singularități dublu-pozitive", care formează un "sinusoid Tipler standard". Cele mai vechi mesaj a fost mai explicit, afirmând că mașina conține următoarele: În funcție de mesaje, dispozitivul a fost instalat în partea din spate modificată a unui Chevrolet Corvette din 1967 și mai târziu pe un camion din 1987 cu tracțiune integrală. Titor a
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
o îndepărtează tot mai mult de natura ei nemuritoare de licornă. Presați de timp, prietenii ei fac tot ce le stă în puteri pentru a găsi Taurul Stacojiu ascuns în subteranele castelului și o preschimbă înapoi în licornă. Revenită la vechea formă, fata este o victimă sigură în fața Taurului Stacojiu, incapabilă să se opună voinței cu care acesta o împinge spre mare, ca să se alăture suratelor ei. Doar sacrificiul Prințului Lir o face să rupă vraja și să lupte împotriva Taurului
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
victorii, a fost creat marchiz de Blandfort și duce de Marlborough, titlu cu care va fi cunoscut de acum înainte. A fost de asemenea acreditat pentru fondarea unei noi școli de strategie militară. Până în acel moment, generalii europeni proveneau de la vechea școală, care urmând "logica gentilomilor", era adepta atacului armat impulsiv în rândurile opuse, unde victoria era în general câștigată cu prețul unor mari pierderi. Pe câmpul de bătălie era mereu atent și energic, chiar dacă deseori nu era ferm în operațiile
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
di Țările de Jos, și în al doilea rând el prelevase 2,5 % din salariile trupelor străine angajate de Anglia, în valoare de 280000 de lire sterline. În ciuda faptului că Marlborough a respins acuzațiile (pretinzând că prima acuzație era prea veche pentru a fi luată în considerare, iar pentru a doua prezentând un mandat semnat de regină în 1702, prin care era autorizat să facă astfel de deduceri din banii serviciilor secrete pentru război), rezultatele au fost destul de concludente pentru ca Harley
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Aelita în lumea reală. El are uneori un temperament scurt. El este, de asemenea, cel mai vulnerabil să fie posedat de XANA, pentru că el nu are experiență în lupta împotriva monștrilor lui XANA în Lyoko. Yumi Ishiyama este cea mai veche a grupului (în afară de William). Yumi s-a născut în Japonia și este japoneză, dar familia ei s-a strămutat în Franța când era încă un bebeluș. Prietena ei cea mai apropiată este Aelita, precum și, de asemenea, ea este interesul de
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
(u), în , () a fost un general român în Armata Comună austro-ungară, apoi general de divizie în România, politician și primar al Timișoarei. provenea dintr-o veche familie română de grăniceri din Banat, tatăl său, Iancu din Petnic mama, Ana, dintr-o familie din Globurău. Tatăl avea gradul de caporal în compania a V-a din Mehadia a regimentului de graniță bănățean. Tânărul Gheorghe a frecventat școala
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
o torpilă asupra altui cuirasat în 1915. După Bătălia Iutlandei a primit sarcina de apărare a coastelor Canalul Mânecii, s-a alăturat "Grand Fleet"-ului doar în 1918. A fost trimis în rezervă în 1919 apoi dezmembrat și vândut la fier vechi doi ani mai târziu. Evoluțiile tehnologice ale artileriei de la sfârșitul anilor 1890 și începutul anilor 1900, sub conducerea lui Percy Scott în Anglia și de către William Sims în Statele Unite, au împins raza de purtare a bătăliilor navale la o distanță
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
Navy a modificat proiectul cuirasatelor din "clasa Lord Nelson", propunând, ca în loc să se monteze ca armament secundar tunuri de 234 mm (9,2 țoli), care aveau o bătaie mai lungă decât tunurile de 152 mm (6 țoli) de pe navele mai vechi, să înarmeze această clasă de cuirasate doar cu tunuri de 12 țoli, idee care a fost respinsă. "Cuirasatul japonez Satsuma" a fost lansat la apă în noiembrie 1906, având toate tunurile de mare calibru, cu cinci luni înainte de "HMS Dreadnought
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
(n. 8 decembrie 1928, Reșița) este un scriitor, eseist, profesor, om politic și poet român. s-a născut la Reșița (jud. Caraș-Severin) la 8 decembrie 1928 dintr-o veche familie de intelectuali. Bunicul după tată, doctor în drept, magistrat, bunicul după mamă pictor și profesor de latină și desen. Tatăl, Ștefan, funcționar de bancă cu studii superioare economice, va deschide la Reșița, după criza din 1933, din bibliotecile reunite
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
Ohio). Poet, scriitor, eseist, profesor. A fost reporter și marinar, agricultor și profesor al unei noi discipline: ecosofia, poet, prozator și pedagog la o școală de socotitori, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef de rubrică la „Contemporanul” 1971-1982, redactor șef adjunct la revista „România
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
(greaca veche: Ἴφικλος ὁ Ῥόδιος, "Iphiklos ho Rhodios") este un personaj minor din mitologia greacă. Erou local al insulei Rodos din Marea Egee, el a fost conducătorul dorienilor care au pus capăt dominației feniciene din insulă. Episodul este relatat de Athenaios, în lucrarea
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător. Cu toate acestea vârful de formă ovală cu diametrul de un kilometru, era plat și deschis și era apărat de un vechi fort neglijat și aproape în ruină, construit de regele suedez Gustav Adolf în timpul războiului de treizeci de ani. În cazul unui atac neașteptat asupra bastioanelor, șanțul era destul de complet pe partea de est de la malurile Dunării până la dealul împădurit, dar
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]