127,199 matches
-
prezența a numai doi martori, nepotul său Frederic Barbarossa și episcopul de Bamberg, el l-ar fi proclamat pe Frederic Barbarossa ca succesor, în defavoarea fiului său (pe atunci, în vârstă de 6 ani), Frederic de Suabia. Frederic Barbarossa, care îl însoțise pe unchiul său în Cruciada a doua, și-a impus punctul de vedere și a fost ales rege la Koln câteva săptămâni, tânărului fiu al lui Conrad rămânându-i doar titlul de duce de Suabia. Din prima sa căsătorie, cea
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
persecutați în Imperiul Rus, între anii 1654 și 1796, în două mari valuri: primul după răscoala lui Bulavin, pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea, în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796). Aceștia din urmă, devenind majoritari, au fost însoțiți și de cazaci, care au denumit "Razim" limanul Iancina. În 1878, ca toată regiunea, satul Sarichioi a fost integrat regatului României.
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
căderea Regatului cruciat al Ierusalimului. Numele lui apare o singură dată în istorie, iar aceasta are loc exclusiv în cronica atribuită persoanei sale. El a fost un scutier al cavalerului cruciat Balian d'Ibelin din Ierusalim, pe care l-a însoțit într-o ambasadă a regelui Guy de Lusignan al Ierusalimului către contele to Count Raymond al III-lea de Tripoli în 1187. Balian și suita sa au rămas în urmă cu o zi, la Nablus pe parcursul călătoriei către Tripoli; ceilalți
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
pentru toți succesorii săi din scaunul arhiepiscopal. Originile lui Pilgrim nu sunt cunoscute cu certitudine, presupunându-se că ar fi descins fie din conții de Isengau, fie din markgraful Aribo de Austria. Pilgrim a fost un prelat-militar, care i-a însoțit pe împărații Henric al II-lea și Conrad al II-lea în expedițiile acestora în sudul Italiei și chiar a primit comanda unei divizii a armatei imperiale în marșul acesteia către sud prin Peninsula Italică, în anul 1024. Între 1016
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
pentru restabilirea ordinii. Psihiatrul Tuning Clit încearcă să dezamorsese conflictul și le propune cuplurilor să participe la un experiment în cadrul căruia vor fi obligați să trăiască pe Planeta Umbrelor Albastre în condițiile secolului al XVII-lea, izolați de tehnologia modernă. Însoțiți de muschetarii Athos, Porthos, Aramis și d’Artagnan, cei patru își asumă personalități nobiliare specifice epocii și pornesc în căutarea unei comori. La hanul lui Papa Pillard, ei iau contact pentru prima oară cu oamenii cardinalului Pauvrelieu, conduși de abații
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
topirea zăpezii. Se manifestă pe majoritatea versanților despăduriți, fiind bine reprezentate pe glacisuri și în bazinele înalte cum ar fi pe versantul stâng al Argeșelului, Chicerei, Valea Iașului etc. Prăbușirile, surpările și rostogolirile apar frecvent în acest peisaj subcarpatic și însoțesc majoritatea văilor mari. Versanții abrupți sculptați în gresii sau conglomerate sunt întrerupți adesea de „râpe” de dimensiuni mari, impozante uneori iar dintre acestea mai cunoscute sunt: Râpa Corbului la baza căreia sunt bolovani mari rostogoliți desprinși din perete, cuesta Mățăului
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
În 1929 ajutându-se de Onomastikonul lui Eusebiu din Cezareea, William Foxwell Albright a identificat Tell ad Duweir că Lahishul istoric, ceea ce excavații ulterioare au confirmat. Cercetarea colinei a început de fapt în 1932 sub conducerea britanicului James L. Starkey, însoțit de Harding și Tufnell atât pe Tell ad Duweir cât și pe dealurile din jur. Ei au săpat în întregime versantul de nord vest al Telului Ei au descoperit poartă orașului din perioada regatului ebraic și din epoca persana (în
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
formată din profesioniști excelenți. Scenele erau repetate o dată și apoi se filmau. Regizorul Mircea Drăgan dădea indicații cu calm și blândețe, stimulând actorii să-și atingă potențialul maxim. Pe lângă actori, au fost aduși militari care să facă figurație. Militarii erau însoțiți de un colonel sau de un maior și aranjați în corturi. Actorul Sebastian Papaiani, care a interpretat în film rolul tânărului Ionuț Jder, a fost distribuit de Mircea Drăgan fără a susține nicio probă de interpretare, ci doar o probă
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
definește că "no music" (ne muzică), experiența pe care o realizerază împreună cu medicii neurologi specializați în terapie muzicală. În 1996 lansează albumul Woods, o combinație între vocile oamenilor din păduri și ritmuri tribale. Din nou, în anul 1997 Rousseau îl însoțește pe Vangelis la ceremonia de deschidere a campionatului modial de atletism din Atena. Spectacolul se desfășoară în stadionul antic din Panathanaikos, în fața a 75.000 ce spectatori, si este transmis prin satelit unei audiențe de pește 820 de milioane de
Frederick Rousseau () [Corola-website/Science/327505_a_328834]
-
-a, organizat de Ovidiu Komornyik în noiembrie 2012, s-a dedicat un moment „In memoriam DAN Iagnov”. Cunoscuta interpretă de muzică ușoară, Sanda Ladoși, cea care îi cântă cele mai multe melodii, a elogiat memoria acestui romantic compozitor. Fundalul muzical, ce a însoțit alocuțiunea Sandei Ladoși a fost melodia „Mon amour chou-chou”, melodie care se găsește pe ultimul CD al autorului „Dan Iagnov Cântece de alcov, (Nostalgii pariziene)”. Sanda Ladoși a cântat „O noapte cu tine” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei iar
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
d. cca. 1103) a fost un comandant bizantin din timpul primei Cruciade, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai împăratului Alexios I Comnen. În 1096 a condus garnizoana Constantinopolului care a respins atacul cruciaților asupra orașului. Mai târziu, el a însoțit armata cruciată ca reprezentant al împăratului bizantin, având sub comanda sa două mii de soldați. Tatikios a luat parte la asediul Niceeii și la negocierile cu garnizoana cruciată, ca urmare cărora bizantinii au reușit să facă rost de oraș, înșelând cruciații
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
al împăratului bizantin, având sub comanda sa două mii de soldați. Tatikios a luat parte la asediul Niceeii și la negocierile cu garnizoana cruciată, ca urmare cărora bizantinii au reușit să facă rost de oraș, înșelând cruciații. După capturarea Niceeii, a însoțit cruciați în timpul trecerii acestora prin Anatolia, având grijă ca pământurile cucerite să fie transferate în temeiul contractului. Potrivit Gesta Francorum el a dat în mod repetat, sfaturi tactice cruciaților, spunându-le informații importante. Probabil, el și oamenii lui au luat
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
a secolului XIV. Considerat cea mai importantă persoană dintre răzvrătiți, în jurul anilor 1342-1343 regele Ludovic I i-a retras titlul de voievod declarându-l „infidel notoriu” și, din cauza unei intervenții armate, viitorul voievod al Moldovei decide să treacă Carpații Orientali însoțit de întreg clanul său (fiii, rudele și o mică armată). Probabil instalat în partea de nord, a început să se apropie politic și militar de „marca de hotar”, condusă de unul dintre căpitanii regali succesori ai lui Dragoș. În jurul anului
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
bătăliei și să abandoneze lupta. Însuși marele Darius este nevoit să recurgă la o fugă rușinoasă, lăsându-și în urma nu numai o bună parte a armatei dezorientată și înspăimântată, dar și propria mamă, soția și cele trei fiice, care îl însoțiseră în luptă pentru a vedea cum regele persan își învinge neînsemnații adversari macedoneni. Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenită rangului lor. Alexandru, însoțit de câțiva
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
care îl însoțiseră în luptă pentru a vedea cum regele persan își învinge neînsemnații adversari macedoneni. Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenită rangului lor. Alexandru, însoțit de câțiva oameni îl urmărește pe Darius în încercarea de a-l captura, dar nu reușesc să îl ajungă. Pe lângă soldații persani capturați, o avere substanțială, bunuri, echipamente de război și arme au intrat în posesia oștii macedonene, în urma înfrângerii
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
Această parte a inclus de asemenea și un moment de tăcere în amintirea sacrificiului și pierderilor de vieți omenești din cele două războaie mondiale, când au apărut mai mulți soldați britanici (așa numiții "Tommies Atkins") și un câmp de maci. Însoțiți de aproximativ 1000 de toboșari conduși de Evelyn Glennie, actorii au defilat în jurul stadionului, reprezentând diferite grupuri istorice care au schimbat Marea Britanie: mișcarea pentru dreptul de vot al femeilor, "Marșul din Jarrow", primii imigranți din Caraibe care au ajuns în
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/326990_a_328319]
-
Oxyartes din Bactra, Bactria, născută în jurul anului 343 î.Hr. Alexandru s-a însurat cu frumoasa bactriană, în vârstă de 16 ani, după cucerirea unei fortărețe în Sogdiana. Iubirea lui Alexandru pentru prințesa bactriană era nemărginită, conform surselor antice. Aceasta îl însoțește în campania împotriva Indiei. După moartea în 323 î.Hr. la Babilon a lui Alexandru, Roxana le ucide pe celelalte soții ale soțului său. De asemenea, aceasta îl naște pe Alexandru al IV-lea Aegus. Mama lui Alexandru, Olympias, le adăpostește
Roxana () [Corola-website/Science/326994_a_328323]
-
suverani care au domnit în zorii istoriei. Legenda povestește că, în anumite ocazii, el convoca pe muntele Dai (un munte sacru din China de miazănoapte) o procesiune de monștri ciudați, ce includea tigri, pantere și urși, și că aceștia îl însoțeau, ulterior, la palatul său regal și luptau alături de el în bătălii. Totuși el a fost un atât de mare iubitor de pace încât fenixul [feng, 鳳] se odihnea în grădina lui. Domnia sa, care a fost o perioadă creatoare mare și
Yin fu Jing () [Corola-website/Science/326452_a_327781]
-
o perioadă creatoare mare și misterioasă, distinsă prin simpla și totuși adevărata prosperitate, se presupune că s-a întins din anul 2697 până în 2597 î.e.n. Se zice că Flăcările și Norii Măreți au fost funcționarii săi. Executarea îndatoririlor lor era însoțită de o muzică ceremonială numită Lacurile, Abisul, Cele Șase Glorii. Evenimentele domniei sale, ce s-au transformat în mit la începuturile ei, aveau o natură mai mult istorică către sfârșitul ei. Huang Di a fost un mare binefăcător pentru poporul său
Yin fu Jing () [Corola-website/Science/326452_a_327781]
-
天國] se zice că au apărut fenixul [feng, 鳳] și licornul [Dragonul cal unicorn, qilin, 麒 麟] pentru a marca încheierea domniei sale fericite. Se zice chiar că la capătul vieții sale pământești a luat forma unui dragon și s-a însoțit pentru totdeauna cu Nemuritorii [xian,仙]. Aceste fapte legendare pot fi considerate tipice pentru imageria simbolică în care chinezii își propagă adevărurile mitice. Unele autorități atribuie paternitatea "Yin fu Jing", nu lui Huang Di, ci învățătorului său, Kuang Zheng Zi
Yin fu Jing () [Corola-website/Science/326452_a_327781]
-
iunie 1989, a vizitat pentru prima dată Germania de Vest, la invitația lui Oskar Lafontaine, conducătorul land-ului Saarland din partea Partidului Social-Democrat din Germania (SPD). Conform relatărilor, social-democrații vest-germani nu au fost impresionați. Brigitte Schulte, membră SPD, care l-a însoțit pe Krenz pe durata vizitei sale, a declarat că era "extrem de antipatic". În urma protestelor împotriva regimului comunist din Germania de Est, s-a votat înlocuirea lui Erich Honecker cu Egon Krenz în funcția de secretar general al ȘED. Mai apoi
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
său găsind numai capul tăiat al domnitorului. Fiind înțeleși cu Anița, haiducii lui Amza atacă și pun mâna pe corabia lui Weber, pornind în urmărirea corăbiei lui Pazvanoglu. Pe corabia turcilor, înainte de Ostrovul Racului, țiganul Parpanghel (Jean Constantin), care o însoțea pe Anița, taie frânghia timonei și provoacă astfel lovirea corăbiei de stânci și spargerea chilei. Marinarii fug de frica lui Pazvanoglu. Temându-se că nu va putea să ajungă la Stambul în prima zi a Bairamului, pașa poruncește turcilor să
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
spune ca conține două părți: una referitoare la Papă, iar cea de-a doua firește (deși nu pot spune nimc) ar trebui să fie continuarea cuvintelor: În Portugalia dogmă credinței va fi păstrată întotdeauna.' ” Potrivit Cardinalului Ratzinger în comentariile care însoțesc textul celui de-al treilea secret dezvăluit de Vatican, „Acei care se așteaptă la excitante revelații apocaliptice despre sfârșitul lumii sau despre cursul istoriei vor fi dezamăgiți. Fatima nu satisface curiozitatea noastră în acest fel...” (după cum, în general, credința creștină
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
așa că el intră în trupul unui cerșetor care tocmai murise, și-și continuă viața în acesta. Simbolurile sale sunt o tigvă de pelerin conținând doftoriile sale magice cu care a vindecat mulți bolnavi, și un crab. Uneori el este reprezentat însoțit de o căprioară. El este socotit sfântul patron al farmaciștilor. Han Zang Ce. Cărturar, poet și cunoscător al învățăturii transcendentale. Despre el se zice că a fost în stare să facă să crească flori dinaintea ochilor privitorilor (acestea putând simboliza
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
n. 15 iunie 1618 - 21 ianuarie 1686 la Paris) a fost un militar, inginer în domeniul fortificațiilor, diplomat și arhitect militar francez. S-a născut probabil la Ribemont ca fiu al unui profesor de matematică. Timp de trei ani a însoțit pe contele de Brienne în Germania, Italia și Țările de nord. Reîntors în Franța, a influențat mai mulți comercianți și persoane politice să depună o reclamație contra detenției ambasadorului francez la Constantinopol, propunere acceptată în dorința ca plecând la Constantinopol
François Blondel () [Corola-website/Science/326467_a_327796]