128,121 matches
-
paralelă. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Narațiunea este formată din două scene care se derulează separat pentru a se uni apoi într-un singur spectacol. Prima scenă este reprezentată de incursiunea nocturnă în podul unei case vechi (casa văduvei generalului Calomfir) realizată de Ieronim Thanase, un fost copil-minune al Teatrului Municipal, și Vladimir Iconaru, elev de liceu și entomolog amator. Întâlnirea celor doi avusese loc cu două zile înainte pe maidan, elevul inocent fiind ales ca însoțitor
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
însă din drumul spre Cer, iar logodnica necunoscută dispare fără urmă. Bucureștiul, locul acțiunii din „Uniforme de general”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Casa generalului Calomfir a fost localizată de criticul literar Andreea Răsuceanu undeva pe strada Popa Soare sau pe strada Mântuleasa, deoarece se spune că locuitorii casei au alergat în timpul unui
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
apoi brusc sugrumat (...) urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului”", precum și "„altfel de zgomote, mai puternice, parcă cineva ar fi înaintat anevoie pe podeaua veche și șubredă, trăgând după el un sac cu lemne și uscături”", iar lada de zestre, pe care o deschid cei doi, scoate niște scârțâituri metalice. Zgomotele ar proveni, potrivit lui Ieronim, de la fantomele a doi foști locuitori: Veronica și moș Vasile
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Machiel Noordeloos (n. 1949) a propagat în lucrarea sa "Fungi Europaei" din 1992, redenumirea în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: "Entoloma sinuatum" care este valid până astăzi (situația pe 11 octombrie 2014). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă este cea mai toxică și otrăvitoare din genul "Entoloma", care
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie și-a câștigat cu acest prilej renumele de „"Divizia de fier"”, aici născându-se și deviza „"Pe aici nu se trece!"". În ordinul de operații nr. 288 al comandantului diviziei, din ziua de 13/26 octombrie
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Gheorghi Nikolov Delcev (în bulgară/macedoneană: Георги/Ѓорѓи Николов Делчев, cunoscut sub numele de , scris și Goce Delčev, cu caractere chirilice "Гоце Делчев", scris în ortografie bulgară veche: "Гоце Дѣлчевъ"; n. 1872- d. 1903) a fost o figură revoluționară importantă în Macedonia și Tracia aflate sub dominație otomană la începutul secolului al XX-lea. A fost unul din conducătorii a ceea ce astăzi este denumit (ORIM), o organizație paramilitară
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
tov Zamfirescu, spre deosebire de Argentina, a fost mult mai activ, a avut o comportare serioasă, a susținut, în mod patriotic cu vehemență, realizările regimului nostru și a lucrat în colectiv, cu toate acestea, bilanțul practic al acestor relații ale sale destul de vechi a fost redus...”. Alexandru Duiliu Zamfirescu era un bărbat frumos și mândru, după cum îl descriu cei care l-au cunoscut, cu o ținută aristocratică, fiind perceput ca un om distant și fudul de către oamenii din societatea înaltă a Bucureștilor ce
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
cu vitralii și bare de plumb, care inundă traveele cu lumină. Acest edificiu, de 38 de metri lungime și de 15 metri lățime, în stil Renaștere, construit în secolele al XV-lea-al XVI-lea, trebuie să fi înlocuit o veche biserică romanică, fără îndoială mai mică, și trebuie să fi rivalizat cu cele mai prestigioase biserici din regiune: Notre-Dame de Mont, Notre-Dame d’Avioth, Saint-Nicolas de Marville, Sainte-Agathe de Longuyon, abațiala de la Mouzon sau abațiala de la Orval. Ca și cea
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
mai mică, și trebuie să fi rivalizat cu cele mai prestigioase biserici din regiune: Notre-Dame de Mont, Notre-Dame d’Avioth, Saint-Nicolas de Marville, Sainte-Agathe de Longuyon, abațiala de la Mouzon sau abațiala de la Orval. Ca și cea mai mare parte din vechile biserici, abațiala este orientată cu partea exterioară a absidei spre Soare Răsare, în timp ce pridvorul principal, între cele două turnuri pătrate, privește spre Apus. La sosirea tinerei Gabrielle de Livron, în 1601, în această abație fără împrejmuire, deschisă oricui, biserica era
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
mici de carton acoperite cu stofă, 4 fețe de altar cu dantele și 8 fețe de masă aproape uzate, câteva funde și alte obiecte fără valoare. Capela Sfântului Iosif, în 1790, avea 10 buchete de flori artificiale, 9 tablouri foarte vechi, două mici rame aurii, 20 de recipiente de sticlă și de faianță pentru flori, 6 sfeșnice din lemn auriu, alte 6 din cristal și 4 mici din aramă, o statuie de piatră a Fecioarei, un Crist aurit, un covor mare
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele de la pension, care se recunoșteau ușor prin micul lor acoperământ alb de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de bufet care servea drept masă, unde se puneau ornatele cu care se îmbrăcau preoții pentru sfintele slujbe. Era acolo și un mic urcior de cositor pentru spălatul pe mâini, un suport de prosop din lemn, 2 scaune tapițate foarte vechi, două reșouri de fier portabile, 7 tablouri vechi, două stingătoare de lumânări, 2 cărți de rugăciuni. Foarte devreme, Doamna de Livron restabilise timpul de rugăciune care trebuia să ritmeze viața monahiilor, și, încă înainte de 1616, ea interzisese vizitele: „intrarea în
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
puneau ornatele cu care se îmbrăcau preoții pentru sfintele slujbe. Era acolo și un mic urcior de cositor pentru spălatul pe mâini, un suport de prosop din lemn, 2 scaune tapițate foarte vechi, două reșouri de fier portabile, 7 tablouri vechi, două stingătoare de lumânări, 2 cărți de rugăciuni. Foarte devreme, Doamna de Livron restabilise timpul de rugăciune care trebuia să ritmeze viața monahiilor, și, încă înainte de 1616, ea interzisese vizitele: „intrarea în mănăstire nu era permisă nici măcar femeilor decât atunci când
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
pentru a repara, a întări și a construi : Montmédy, Marville și Saint-Jean, Jametz, Louppy și Hugnes, Juvigny și Stenayerau pline de șantiere. Este probabil că stareța a ales meșterul-zidar, Guyot Roussel, pentru realizarea lucrărilor care trebuiau să renoveze în totalitate vechea mănăstire de la Juvigny. Acest antreprenor lucra atunci la construcția bisericii din Jametz, în 1608 ; el fortifica orașul Stenay, îi construia citadela, între 1600 și 1635, construia mănăstirea minimilor, din 1617 până în 1619 ; în plus, la cerearea lui Simon de Pouilly
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
perdele verzi, străjac, pat de pene, 2 saltele, cu sul de căpătâi și cuvertură de lână; scrin cu marmură cu o oglindă mijlocie deasupra; masă prevăzută cu un covor de indian; trei fotolii mari și 7 mici cu tapițerie; o veche tapiserie de lână lucrată manual; două mici tablouri cu rame aurii, două perechi de perdele de muselină pentru ferestre; urcior, lighean și oală de noapte de faianță; două suporturi din fier forjat, împodobite cu aramă, pentru lemne, un făraș, un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de sufragerie: era o încăpere vastă cu lambriuri și vopsită cu un pic de gri cu dulap în perete cu două uși; masă de marmură cu picior de lemn; o duzină de scaune de răchită acoperite și alte două scaune vechi împodobite cu piele; plafonul în maniera franceză și planșeul de stejar, ca peste tot. Doamna de Livron lua în pensionul din abația sa 20 până la 25 de fete din nobilime pentru a le educa. Ele se aflau sub supravegherea unei
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
fi dărăcită, pieptănată apoi toarsă. Acestă vastă și frumoasă stână a fost distrusă de puțin timp și nu mai subzistă astăzi decât o casă de locuit destul de modificată. În 1790, la inventar, aceste clădiri (care existăîncă, dar foarte modificate, cu vechile poduri pentru fân transformate în locuințe) se întindeau de-a lungul străzii principale și adăposteau 15 vaci, 5 juninci, 1 vițel, 3 boi, 3 tauri (care erau banali). Acest lucru făcea ca abația, cu cei 8 cai din grajdurile de la
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
etaj. Astăzi de nerecunoscut, această construcție, care și-a păstrat totuși volumul de origine, a fost transformată în casă de locuit. Împreună cu vinul, dar într-o cantitate mai mică, berea era cealaltă băutură produsă la fața locului, din cele mai vechi timpuri. Hameiul era utilizat în farmacopee sau în fabricarea berii la abație, care poseda și o frumoasă plantație de hamei care, la risipirea bunurilor mănăstirești, la Revoluție, s-a vândut cu de franci. Între stână, cotețul porcilor și "fabrica de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
claustrului. Varul intra și în compoziția mortarului de zidărie în toate lucrările de întreținere. Aceste sarcini se cuveneau „țiglarului”, un fel de factotum, care schimba, înlocuia și reașeza țiglele și ardezia acoperișurilor pe care le repara și le supraveghea. Un vechi teasc, banal, cu dimensiuni impresionante, și distrus la sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupa o mare parte din acareturi, care se împreunau cu enorma poartă de intrare. Acolo veneau toți podgorenii din sat pentru a-și tescui strugurii, abația percepând
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
pasc ierbivori, dar de asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris buretele a fost Jacob Christian Schäffer în
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
întregirea inelului de ocolire R1. Între cele două maluri există și un tunel dedicat exclusiv pietonilor și cicliștilor, Tunelul Sint-Anna. Nu există însă o conectare feroviară, deoarece gară Antwerpen-Linkeroever a fost închisă în 1984. Cartierul Linkeroever este poziționat pe locul vechiului sat Sint-Annadorp și al fortăreței Vlaams Hoofd, ambele situate pe malul stâng al râului Schelde. Pe locul fortăreței se află în prezent intrarea în Tunelul Sint-Anna. Satul și fortul erau conectate direct prin intermediul unui drum construit pe un dig care
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
ele inspirate de planurile arhitectului Le Corbusier, care, între 1932 și 1933, a conceput un proiect de urbanism pentru Linkeroever. Au fost construite vile și, la începutul anilor '50, a fost realizată prima zonă cu locuințe sociale. Ultimele construcții din vechea Sint-Anneke au fost demolate la mijlocul anilor 1950 prin realizarea de terasamente și adăugarea continuă de materiale de fundație în scopul ridicării nivelului solului în Linkeroever. A fost păstrată doar biserică Sint-Anna, dar a fost demolată și ea în august 1968
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
este o clădire monument istoric din Timișoara, proiectată László Székely în stilul anilor 1900. A fost construită în cartierul Iosefin, lângă vechea remiză a pompierilor (această remiză se vede în partea stângă a imaginii din caseta articolului) pe locul vechiului turn de veghe. Actual este sediul Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din 13 martie 1774
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
este o clădire monument istoric din Timișoara, proiectată László Székely în stilul anilor 1900. A fost construită în cartierul Iosefin, lângă vechea remiză a pompierilor (această remiză se vede în partea stângă a imaginii din caseta articolului) pe locul vechiului turn de veghe. Actual este sediul Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din 13 martie 1774 și conținea instrucțiuni de prevenire a incendiilor specifice Timișoarei și prevederi privind organizarea intervenției. În 1801 cetățenii Timișoarei
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]