128,121 matches
-
la stingerea incendiilor era obligatorie. Din 1890 trebuiau dotate și locuințele cu mijloace de stingere (butoaie, găleți, scări, târnăcoape). Compania de pompieri din Iosefin avea rezultate foarte bune, ca urmare în 1904 primăria a hotărât construirea unei cazărmi noi, alături de vechea remiză. Construcția a început în luna iulie 1905 și a costat în jur de 84 000 de coroane (echivalent 25 kg aur). A fost inaugurată la 1 iunie 1906. Clădirea, în funcțiune și astăzi, are un corp principal și corpuri
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
Lupta cu arme din lemn, apoi din piatră și din metal, este atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este considerată în Antichitatea ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregătește, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
greutate revine înspre mâna; armură grea dispare. Franța, Italia sau Spania pot disputa titlul de leagăn scrimei moderne. La sfârșitul secolul al XV-lea apare rapiera, o spadă cu lamă lungă și îngustă, creată pentru lovitura de împungere. Cele mai veche rapiere existente sunt din Spania și cuvântul „rapieră” ar putea decurge din spaniolă "espada ropera", literal „spadă de ceremonie”. Diego de Valera își publică "Tratatul armelor" (în ) circa 1471. Tratatul "Opera Nova" italianului Antonio Manciolino (1531) continuă evoluția spre o
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
de un aranjament teritorial și de securitate cu vecinii palestinieni, din motive de securitate și alte considerente de interes național, guvernele israeliene laburiste, si apoi, cele de centru-dreapta, și-au dat asentimentul pentru înființarea de așezări dincolo de „linia verde” (linia veche de armistițiu din 1949). În 2011 numără 22 așezări cu circa 70,000 locuitori. Majoritatea localităților, cu excepția așezărilor Beitar Ilit și Efrat, fac parte, din punct de vedere administrativ, din Consiliul regional Gush Etzion. Gush Etzion a fost numit astfel
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
au fost persecutați și omorâți din porunca Izabelei. Unul din sfetnicii regelui, Ovadyahu, administrator al palatului, a ascuns mai mulți dintre ei și le-a asigurat mâncare și băutură. În Cartea întâia a regilor a Bibliei ebraică (a treia a Vechiului Testament creștin ortodox) se povestește: O altă faptă care a trezit un conflict acerb între Ilie și Izabela a fost chestiunea viei lui Nabot Izreeliteanul (Navot Haizreeli). Ahab râvnea via lui Nabot care se învecina cu palatul său și i-
Izabela () [Corola-website/Science/335705_a_337034]
-
a Palatului Stockholm din Stockholm, Suedia. Nașii săi sunt: Prințul Moștenitor Frederic al Danemarcei; Prințesa Moștenitoare Mette-Marit a Norvegiei; mătușa maternă Prințesa Madeleine a Suediei; vărul mamei sale Oscar Magnuson; și vărul tatălui său Hans Åström. A fost botezat în vechea rochie de botez a familiei, care a fost purtată pentru prima dată de Prințul Gustaf Adolf la botezul sau din 1906. Numele și data botezului au fost adăugate în broderia rochii.
Oscar, Duce de Skåne () [Corola-website/Science/335704_a_337033]
-
și comasate într-un district separat, numit Berendrecht-Zandvliet-Lillo. Într-o primă variantă, toponimul „Antwerpen” este explicat etimologic și arheologic prin faptul că numele dat primei așezări din zonă ar fi fost „Anda Verpa”, însemnând „pământ aruncat” (pe malul râului) în vechea limbă germană. O a doua variantă consideră că numele provine de la „aan de werf”, adică „în curte”, cu referire la localizarea și funcțiunile orașului ca port. Există și o a treia variantă. O legendă din secolul al XV-lea spune
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
XIX-lea și în secolul XX. Abia în 1863 un tratat internațional a stipulat anularea taxei de navigare pe Schelde, aceasta devenind complet liberă. Cheiurile râului au fost îndreptate la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu demolarea unor părți ale vechiului oraș. Expansiunea Antwerpenului a dus la construcția de noi străzi și bulevarde, dar și de noi clădiri publice, precum tribunalul sau Banca Națională. Secolul XX a adus progres. Deși întreruptă de cele două războaie mondiale, creșterea teritoriului orașului a continuat
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
de Rang S 255. Artistul se întoarce 256. Adunați-vă! Forțele Shinobi Aliate! 257. Întâlnirea 258. Rivali 259. Ruptura 260. Despărțire 261. Pentru prietenul meu 262. Războiul începe 263. Sai și Shin 264. Secretele Tehnicii Învierii Lumii Impure 265. Un vechi inamic se întoarce 266. Primul și ultimul oponent 267. Consilierul Militar Strălucit al Frunzei 268. Câmpul de luptă 269. Cuvinte interzise 270. Legături de aur 271. Drumul spre Sakura 272. Mifune vs Hanzo 273. Bunătate adevărată 274. Formația Completă Ino-Shika-Cho
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
fiecare fragment fiind format dintr-un nucleu realist și din relatări ale unor fapte din trecut. Copilăria lui Mircea Eliade este strâns legată de strada Mântuleasa, unde autorul a urmat școala primară și a cutreierat maidanele, intrând în pivnițele caselor vechi. Toate aceste întâmplări vor constitui mai târziu surse de inspirație pentru spațiul cu aspect mitic în care se petrece acțiunea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”. Părinții lui Eliade s-au mutat la București în toamna anului 1914, locuind inițial timp de
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pare a fi pierdut apetitul pentru lectură și supune textul literar interpretării raționale, pierzând astfel înțelesul ascuns și ambiguu al poveștilor. Autorul descoperă un București straniu, „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Frumusețea literară a nuvelei se datorează, în opinia lui Alex. Ștefănescu, talentului artistic al autorului de a descoperi prezența unor elemente fantastice în viața obișnuită de zi cu zi. Narațiunea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
faptul că acești pești au capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții acestui ordin sunt pești marini litorali, răspândiți de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, unii au devenit dulcicoli. Cele mai vechi fosile de singnatiforme cunoscute datează din eocenul inferior (cu 48-50 de milioane de ani în urmă) colectate din straturile fosile din Monte Bolca, nordul Italiei. Ordinul singnatiforme include 5 familii: Mai mulți sistematicieni au inclus singnatiformele ca un subordin, singnatoidei
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
fiind tratați ca oameni liberi. După cum explica diploma regelui Vladislav al II-lea: De aceea, secuii, ca și nobilii, prin drepturi acordate de regii maghiari glorioși ai trecutului, sunt scutiți de orice impozit sau alte taxe, și sunt liberi"". O veche tradiție cerea ca fiecare gospodărie să dea câte un bou ca un cadou pentru rege, atunci când acesta era încoronat, se căsătorea, sau când se năștea un copil în familia regală. [[File:Csíkrákos.jpg|thumb|230px|right|Biserica Fortificată din [[Racu
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Bătăliei de la Șelimbăr]]. Cu sprijinul lor, Mihai Viteazul a marcat o victorie asupra trupelor lui [[Andrei Bathory]]. Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și ucis în Ținutul Secuiesc. Ca o recompensă pentru sprijinul lor, Mihai le-a restauat vechea lor libertate. De asemenea secuii au distrus fortificațiile construite de Ioan Sigismund. După alungarea lui Mihai Viteazul din Transilvania, principii Transilvaniei [[Sigismund Bathory]], apoi [[Ștefan Bocskay]] mai târziu [[Gabriel Bethlen]] au întărit libertatea lor, au restaurat birourile tradiționale. Chiar și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
tradiții s-au păstrat, mândria secuilor și dorința lor puternică pentru libertate rămâneau. Ei și-au organizat viața lor proprie, au stabilit reguli pentru construirea de drumuri și poduri, partea de jos pentru alegerea liderilor lor și membrii juriului. Sistemul vechi al terenurilor era încă o redistribuire practică comună până la sfârșitul secolului al 18-lea, dar încetează să mai existe în câteva decenii. Prin anii 1820, doar câteva sate mai respectă acest sistem. În timpul perioadei de turbulentă a [[Revoluția Maghiară din
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
oraș din Cisiordania și al doilea oraș din așa numitele Teritorii Palestiniene, după Gaza. Majoritatea populației este formată din arabi palestinieni, orașul având în zilele noastre și o mică minoritate de 500-850 evrei israelieni care s-au așezat în jurul orașului vechi și în Otniel. 80% din oraș - sectorul numit H1- face parte din zona C a Cisiordaniei, aflată sub administrația Autorității Naționale Palestiniene. Restul de circa 20% a orașului, așa numitul sector H2, este o parte a zonei A a Cisiordaniei
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
parte din zona C a Cisiordaniei, aflată sub administrația Autorității Naționale Palestiniene. Restul de circa 20% a orașului, așa numitul sector H2, este o parte a zonei A a Cisiordaniei, administrată de Israel. Hebron este unul din orașele cele mai vechi din Orientul Apropiat și din lume,care a fost locuit aproape fără oprire din vremurile antice. Pentru evrei este denumit „Orașul Patriarhilor”,deoarece aici, în Grota Macpela (Mearat Mahpelá) sau Peștera Patriarhilor sunt îngropați, după tradiția mozaică, patriarhii evrei Avraam
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
sa de struguri, smochine, calcar, industria olăritului și a sticlei.Orașul este cunoscut și pentru combinatul său de produse lactate, Al Junaidi. El găzduiește, de asemenea, două instituții arabe de învățământ superior: Universitatea Hebron și Universitatea Politehnică a Palestinei. Orașul vechi este caracterizat de numeroase ulicioare, case de piatră cu acoperișul plat și vechile bazare. În imediata apropiere a Hebronului se află localitățile arabe ad-Dhahiriya, Dura și Yatta. Guvernoratul Hebron este are populația cea mai mare dintre guvernoratele din teritoriul Autorității
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
și pentru combinatul său de produse lactate, Al Junaidi. El găzduiește, de asemenea, două instituții arabe de învățământ superior: Universitatea Hebron și Universitatea Politehnică a Palestinei. Orașul vechi este caracterizat de numeroase ulicioare, case de piatră cu acoperișul plat și vechile bazare. În imediata apropiere a Hebronului se află localitățile arabe ad-Dhahiriya, Dura și Yatta. Guvernoratul Hebron este are populația cea mai mare dintre guvernoratele din teritoriul Autorității Naționale Palestiniene: 600,364 locuitori (2010) Numele ebraic Hebron (se citește Hevron) este
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Mecca de la Damasc prin Transiordania a redus importanța Hebronului ca stație de pelerinaj, iar Canalul de Suez (1869) a lovit in comerțul prin caravane. În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
de 15 ani, până când bunurile au fost returnate Poloniei în 1961 Această colecție este formată din sute de piese, unele dintre fiind parte a tezaurului mondial. Szczerbiec, cunoscută și ca „sabia poloneză de încoronare”, este o armă de două mâini veche, care a fost folosită pentru încoronarea regilor polonezi pentru mai multe generații. Popularitate acestei arme se datorează, cel puțin în parte, legendei conform căreia oricare rege care nu ar fi folosit sabia această la încoronarea, avea să pună în primejdie
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
perioadă în care țara ere expusă pericolului unui război cu Germania Nazistă în 1939. Al treilea Reich al lui Adolf Hitler ducea o politică agresivă spre est și amenința direct independența Poloniei. Guvernul polonez a hotărât să salveze cele mai vechi și valoroase piese istorice de naziști și a decis să transfere tezaurul într-un loc sigur din Europa. Specialiștii polonezi au început să construiască cutii și cilindri care să asigure transportul sigur al tezaurului. Castelul a fost închis pentru public
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
de asemenea în păduri mixte, atunci sub Pinales. Specia crește în primul rând solitară, câteodată și în grupuri mici de două la trei exemplare, de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris "Agaricus xanthodermus" a fost botanistul și micologul
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]