12,713 matches
-
lirei sterline În fața dolarului. Stat insular, grav dependent de importurile de alimente și materii prime vitale, Marea Britanie compensa istoric această vulnerabilitate structurală prin accesul ei privilegiat la piețele protejate din Imperiu și Commonwealth. Dar această dependență de piețe și resurse Îndepărtate, un avantaj În anii imediat de după război, când restul Europei se zbătea să-și revină, a devenit o serioasă răspundere odată ce Europa - și mai ales zona CEE - a fost reconstruită. Marea Britanie nu putea concura cu SUA și, mai târziu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau populiști agrari de o zi. Însă fermierii, arendașii, cherestegii și pescarii la fel de necăjiți din nordul Îndepărtat al Europei s-au Îndreptat spre social-democrați, care sprijineau activ cooperativele agricole (cruciale În Danemarca, unde exploatarea agricolă comercială era frecventă și rentabilă, dar pe scară foarte mică) și anulau astfel distincția socialistă (aducătoare de dezastre electorale În celelalte țări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai substanțiale decât micuța Danemarcă sau Suedia neutră, Norvegia era și cea mai Întinsă dintre țările nordice, cu o populație de numai patru milioane presărată pe cel mai lung litoral european: 1.752 de kilometri. Multe dintre satele și orașele Îndepărtate sunt și azi complet dependente de pescuit. Social-democrat sau ba, guvernul de la Oslo trebuia să dedice resursele statului unor obiective sociale și comune: subvențiile care se dirijau din centru spre periferie (pentru transport, comunicații, educație și asigurarea de servicii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consecințele ei nu au Întârziat să apară. În acest punct trebuie să amintim că, În 1968, majoritatea tinerilor nu erau studenți (detaliu omis În multe relatări ale perioadei), mai ales dacă părinții lor erau țărani, muncitori sau imigranți, din provincii Îndepărtate sau de peste hotare. Evident, această majoritate non-studențească a trăit anii ’60 altfel - mai ales spre sfârșit, când totul părea că se Învârte În jurul evenimentelor din universități. Opiniile lor, mai ales cele politice, nu trebuie deduse din cele ale contemporanilor studenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe de altă parte, de proiecția În exterior a propriilor iluzii pierdute ale Europei. Se baza pe cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abnegație pentru modele străine nu era nouă În Europa: Tocqueville o remarcase cândva la intelighenția prerevoluționară din Franța secolului al XVIII-lea, și tot ea explica În parte atracția exercitată de Revoluția din Octombrie. Dar, În anii ’60, exemplul Orientului Îndepărtat sau al Americii de Sud devenise standardul la care Europa trebuia să aspire. Studenții radicali din Milano și Berlin erau Încurajați să imite stratagemele orientale de succes: cu o combinație revelatoare de retorică maoistă și tactici troțkiste, liderul studenților germani, Rudi Dutschke
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reglementau contracepția au fost peste tot relaxate (cu excepția anumitor țări din Europa de Est, precum România, unde „strategiile reproductive” naționale continuau să o interzică). La Începutul anilor ’70, contracepția era la Îndemâna oricui În vestul Europei, mai puțin În regiunile sau districtele rurale Îndepărtate, unde autoritățile catolice aveau Încă o influență morală asupra populației locale. Chiar și la orașe, de această libertate au beneficiat În principal femeile din clasa de mijloc; pentru multe muncitoare măritate și pentru majoritatea celor nemăritate principala formă de control
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și la stânga s-au făcut auzite voci care demascau costurile ascunse al progresului, productivității și „modernității”2. Revoluția ecologistă modernă avea așadar două avantaje: era o ruptură cu soluțiile brutale din trecutul apropiat și avea rădăcini Într-o istorie mai Îndepărtată, imposibil de rememorat, dar liniștitoare ca atavism. Ecologismul (ca și pacifismul) a stârnit adesea un val de naționalism - sau regionalism -, dar cu față umană. Alternativen din Berlinul de Vest sau protagoniștii protestelor antinucleare din Austria (care au triumfat Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de greve. Oamenii din suburbii (mulți sosiți recent din regiunea sărăcită Alentejo) erau afectați nu doar de propria sărăcie endemică, ci și de spectacolul bogăției recente și ostentative etalate În Lisabona Învecinată. Armata, obligată să poarte „războaie murdare” În ținuturi Îndepărtate În numele unui guvern nepopular condus de tehnocrați, fierbea de resentimente, iar nemulțumirea ei avea acum un larg ecou În țară. Doleanțele tinerilor ofițeri (ale căror familii subzistau cu greu din salariile mici, reduse și mai mult de inflație) erau acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Satele și orașele mărunte din nordul Portugaliei erau (și sunt Încă) fervent catolice, cu un preot la fiecare 500 de suflete În 1972; În centrul și sudul țării proporția era de numai 1/ 4.500, chiar mai mică În sudul Îndepărtat. Proiectele anticlericale și de colectivizare lansate de capii țăranilor și sindicaliștii comuniști au suscitat o opoziție aprigă În regiunile dens populate din nord. În esență, revoluționarii portughezi din 1974 repetau greșeala țărăniștilor radicali din republica spaniolă a anilor ’30: Încercând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa” avea un țel distinctiv, strategia sa economică se baza Încă pe calculele și ambițiile anilor ’50. În ceea ce privește politica, tonul intervenționist și sigur al edictelor Comisiei Europene, Împreună cu felul autoritar și generos În care experții europeni se aplecau asupra regiunilor Îndepărtate trădau un stil de guvernare ancorat În epoca de aur a social-democrației de la Începutul anilor ’60. Cu toate eforturile lor lăudabile de a transcende deficiențele politicii naționale, oamenii care construiau „Europa” În anii ’70 și ’80 erau Încă suspect de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să expulzeze În Vest disidenții care Îi făceau probleme, regimul est-german ar fi putut supraviețui la nesfârșit. Cert este că părea imun la schimbare: În iunie 1987, demonstranții din Berlinul de Est care manifestau Împotriva Zidului și Îl aclamau pe Îndepărtatul Gorbaciov au fost Împrăștiați rapid. În ianuarie 1988, guvernul nu a ezitat să Închidă și să elimine peste o sută de demonstranți care comemorau asasinarea Rosei Luxemburg și a lui Karl Liebknecht În 1919, purtând pancarte care o citau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi „eliberate” În sensul În care au fost „eliberate” Polonia și Ungaria. Dar cele mai recente cuceriri sovietice erau doar pe jumătate digerate și vulnerabile la influența și modelul străine: În Asia Centrală, În Caucaz, dar mai ales la granița vestică Îndepărtată, de-a lungul coastei Mării Baltice. Republicile baltice ale Uniunii - Estonia, Letonia și Lituania - erau deosebite din trei puncte de vedere semnificative. În primul rând, ele erau mai expuse la influența Occidentului decât orice altă regiune a Uniunii Sovietice. Estonii În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca În cazul vecinilor mai puțin norocoși (În această privință, comparația dintre Ungaria și România este grăitoare). și desigur că miracolele transfomării economice care erau palpabile În anumite capitale - Praga, Varșovia sau Budapesta - nu au fost egalate În provinciile mai Îndepărtate. Ca Întotdeauna, adevăratele granițe din Europa Centrală și de Est nu se aflau Între țări, ci Între centrele urbane prospere și zonele rurale oropsite. Mai revelatoare decât diferențele dintre experiențele statelor foste comuniste sunt similitudinile dintre ele. La urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al celorlalți? Beatrice Webb (1925) Dispoziția scizionară a anilor ’90 nu se limita la țările din fostul bloc comunist. În Vest se manifesta aceeași dorință de eliberare din strânsoarea centralizării sau de a scăpa de grija concetățenilor nevoiași din provinciile Îndepărtate. Din Spania până În Marea Britanie, unitățile teritoriale În vigoare din Europa Occidentală au suferit o descentralizare administrativă considerabilă, deși toate au păstrat În linii mari forma unui stat național convențional. În anumite locuri, această tendință centrifugă apăruse deja cu decenii În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas acasă și ar fi acceptat salarii derizorii - tentând astfel patronii și investitorii să abandoneze vechile membre UE. și Într-un caz, și În celălalt, ei constituiau o amenințare. Se spunea că Europa Occidentală riscă să fie „invadată”: un ecou Îndepărtat, dar inconfundabil al temerii herderiene față de tropotul „sălbaticilor” din estul Europei. Nimeni nu se Îndoia că UE ar fi făcut minuni pentru Europa de Est. Dar ce putea face Europa de Est pentru UE? Pe fondul acestor frământări, vest-europenii nu se grăbeau. Imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi plauzibile sau nu), ci Împotriva istoriei și geografiei. Eliberate În pripă din imperiul moscovit, statele postimperiale orfane Își Îndreptau acum privirile spre o altă capitală „imperială”: Bruxelles 4. Cu ce sperau aceste națiuni periferice să se aleagă din perspectiva Îndepărtată a includerii În noua Europă este mai puțin important decât ce aveau de pierdut dacă erau lăsate pe dinafară. Consecințele excluderii erau deja vizibile În primii ani ai noului mileniu chiar și pentru vizitatorul cel mai indiferent. Dacă existase cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai Întâlnește astăzi decât În fostele țări comuniste, aproape toate cuprinse În zona de mici națiuni pe care o anticipa Tomáš Masaryk Între Capul Nord și Capul Matapan din Peloponez. Dar nu a fost Întotdeauna așa. În vremuri nu foarte Îndepărtate, celelalte extremități ale continentului erau la fel de periferice - din punct de vedere economic, lingvistic, cultural. În 1901, poetul Edwin Muir, pe atunci copil, s-a mutat de la Orkneys la Glasgow: „150 de ani străbătuți În două zile”, avea să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Acești oameni, „șerbii” din noul peisaj medieval al Europei, nu trăgeau cine știe ce foloase din piața unică a muncii, bunurilor și serviciilor din UE. Ei rămâneau legați de țara și comunitatea lor locală, limitați de necunoașterea altor limbi și a posibilităților Îndepărtate, adesea mult mai ostili „Europei” decât concetățenii lor cosmopoliți. Această nouă diferență de clasă internațională, care Începea să eclipseze vechile contraste naționale, prezenta două excepții notabile. Pentru meseriașii și muncitorii din Europa de Est, oportunitățile de lucru În Londra, Hamburg sau Barcelona
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și muncitorii din Europa de Est, oportunitățile de lucru În Londra, Hamburg sau Barcelona erau continuarea firească a unei tradiții mai vechi: munca nomadă și slujbele sezoniere În străinătate. Dintotdeauna existaseră oameni (bărbați, În cea mai mare parte) care călătoreau În țări Îndepărtate pentru a căuta de lucru: fără habar de limbi străine, priviți cu suspiciune și ostilitate de localnici și, În orice caz, hotărâți să se Întoarcă acasă cu câștigul economisit cu grijă. Nu era un fenomen european: zugravii slovaci - ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țări, autoritățile se temeau mai mult de alienarea crescândă a comunităților musulmane (arabii) și alții decât de un așa-zis reviriment al fascismului. și probabil că nu se Înșelau. Statele Unite continuau să trateze „Islamul” și pe musulmani ca o realitate Îndepărtată, străină și ostilă, care poate fi gestionată prin măsuri de securitate sporită și „război preemptiv”, Însă guvernele Europei aveau toate motivele să vadă lucrurile cu totul altfel. Mai ales În Franța, criza din Orientul Mijlociu nu mai era o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marine. Dar, cum Europa era acum o realitate banală și - cu excepția sud-estului zbuciumat și pauper - deloc exotică pentru majoritatea telespectatorilor, emisiunile despre destinațiile turistice, și nu numai de pe canalele europene se „globalizaseră” de mult, Îndreptându-și atenția spre zări mai Îndepărtate, În timp ce restul Europei zăcea În uitare: un teritoriu presupus familiar, În realitate necunoscut. Spectacolele publice importante (funeraliile publice În stil imperial din Franța; căsătoriile și decesele din familia regală În Marea Britanie, Belgia, Spania și Norvegia; reînhumările, comemorările și scuzele prezidențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei: „Intelectualul polonez tipic nu realizează că În Polonia de azi un evreu nu poate să conducă un automobil, să riște o călătorie cu trenul, să-și trimită copilul Într-o excursie cu școala; nu poate să meargă În localități Îndepărtate, preferă orașele mari chiar și celor mijlocii și este În pericol dacă iese la plimbare după căderea nopții. Trebuie să fii un erou ca să trăiești Într-o asemenea atmosferă după șase ani de chin”. După Înfrângerea Germaniei, mulți evrei din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau pur și simplu compus din 90% apă vegetală, 10% alcool și din câteva sute de compuși naturali ci, vinul e mai mult decât "vin": este un element de identitate al Franței. Capitolul I VINUL ȘI CIVILIZAȚIA SA Pe cât de îndepărtată pare istoria civilizațiilor, pe atât de vechi sunt vița de vie și vinul, prezente dintotdeauna, amestecate indisolubil în mitologiile noastre 2. Vița de vie s-a cultivat mai întâi pe versanții munților Caucaz (vitis causica), apoi în Mesopotamia. Mai târziu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cu civilizația vinului, iar podgoriile ce aparțin bisericilor produc băutura apreciată de către prinții și mai marii regatului. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiecare regiune franceză își produce și își consumă propriul vin. Transporturile sunt dificile și lente, iar comercializarea îndepărtată nu privea decât anumite vinuri superioare care aveau piețe de desfacere speciale. Apariția căii ferate va răsturna această realitate și, prin legea Jourdan privind conscripția de la 5 septembrie 1798, vinul va dobândi caracter național și va deveni băutura tuturor francezilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]