13,137 matches
-
apelată drept contraargument decât îndatorirea către noi înșine. Se poate vorbi despre autorespect și autoevaluare, acestea însă nu sunt obligatorii din punct de vedere social, politic, economic, intervenția societății pentru a-l aduce pe individ pe calea cea bună nefiind îndreptățită în acest caz. Societatea poate să se dezică de consecințele acțiunii respectivului, să-și deroge orice fel de responsabilitate, să-l izoleze și să-l evite, prevenindu-i totodată pe cei neavizați de comportamentul nociv al semenului lor. Asupra individului
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
-le interesele. Evident că totul se petrece într un cadru legal prestabilit, creat în acest sens. Pentru a-și proteja investițiile, acționarii fac apel la diverse metode de factură materială, psihologică, morală pentru a reuși să revoce decizia managerului. Sunt îndreptățiți ei să acționeze în acest mod, urmărindu-și propriile interese? În deplina logica liberală, răspunsul ar fi pozitiv. Conflictul nu se naște aici. La acest nivel totul este clar, toți cei implicați, atât timp cât respectă regulile, au dreptul la propria opinie
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
care ar exprima O VIAȚĂ DE EROU? 13 libertatea creației nu i se potrivește lui Wittgenstein. El se asemăna cu foarte puțini gânditori ai trecutului, cum au fost, de pildă, Sfântul Augustin sau Kirkegaard. În cazul acestora nu am fi îndreptățiți să spunem: putem să le uităm viața, ceea ce ne interesează este, până la urmă, opera pe care au lăsat-o. Wittgenstein nu a scris pentru a lăsa posterității o operă. Ceea ce a scris el reprezintă mai degrabă expresia și mărturia a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
glumă copilărească. Odată ce începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient de acest dar.“64 Wittgenstein nu a acceptat nici un moment să lucreze ca un profesor obișnuit de filozofie. Convingerea lui constantă a fost că nu ești îndreptățit să te îndeletnicești cu filozofia și să o prezinți unor minți tinere dacă nu ești în stare să produci gânduri proprii, idei noi, proaspete. Interesul lui s-a îndreptat în mod constant spre interogații fundamentale, și nu spre elaborarea pas
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau, și în această privință, mult mai mari decât cele pe care le avea față de alții. Ori de câte ori nu putea lucra bine, era profund nefericit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este cu adevărat o valoare. Wittgenstein a luptat aproape zi de zi cu sine pentru a trăi în acord cu aceste aspre porunci. Și-a privit în față sfârșitul, l-a acceptat fără iluzii, rămânând fidel convingerilor sale. A fost îndreptățit să creadă că viața lui a fost, în felul ei, una eroică. Iar dacă a fost eroică, atunci ea a fost și „minunată“. NOTE 1 Cât i-a stat în putință, Noica a imprimat aceeași direcție propriei sale vieți. Ca și cum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ilustrează bine cazul lui Berkeley.61 În mod evident, Kripke crede că dacă Wittgenstein a refuzat să dea o ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 301 formulare teoretică sistematică vederilor sale asta nu înseamnă că alți filozofi nu ar fi îndreptățiți să o facă. Kripke afirmă bunăoară că se poate spune, chiar dacă „în mod simplificator“, că acea imagine a limbajului care este schițată în scrierile mai târzii ale lui Wittgenstein se bazează pe condiții de asertabilitate sau de justificare, și nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins cu vehemență aceste sugestii. Wittgenstein credea că ești îndreptățit să publici numai dacă ai reușit să soluționezi toate problemele care te preocupă și să găsești formulări care să fie în același timp simple, concise și clare. Un radicalism care îi devenise străin lui Russell. Chiar și mediul intelectual rafinat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
examenului critic sever al rațiunii era apreciată de Russell ca având o însemnătate capitală pentru construirea unei lumi mai bune: „Obiceiul de a ne întemeia convingerile pe probe și de a le acorda doar gradul de certitudine pe care îl îndreptățesc probele, dacă ar deveni general, ar vindeca multe din relele de care suferă lumea.“ (B. Russell, „Preface“, în Why I am not a Christiană, p. 10.) 47 Iată un pasaj caracteristic pentru modul cum dezvoltă Russell această temă. Referindu-se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bolnavii infectați cu H.I.V.. Prin dezinteresul arătat față de fenomenele profunde ce se manifestă în fiecare bolnav, oamenii în alb sunt de fapt o piedică în dezvoltarea în acest domeniu. Modul destul de arbitrar de abordare a cercetării în acest domeniu mă îndreptățește să afirm că lucrările lor se aseamănă cu lucrarea unui alchimist ce amestecă tot felul de prafuri, în mod cu totulîntîmplător, nu au nici un fel de standarde de calitate, nu țin cont de simptomele apărut, ascund unele lucruri ce nu
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
funcției sociale a instituțiilor, contestând doar modul de construcție socială a sistemului gnoseologic sau a stilului comun de gândire. Ea consideră că instituțiile se bazează pe un stil comun de gândire care naturalizează și raționalizează clasificările sociale și astfel le Îndreptățește. Sursa legitimității nu va apărea niciodată Însă din echilibrarea intereselor individuale (care, la rândul lor, au o fundamentare socială). Pentru a dobândi justificare, orice instituție are nevoie de o formulă care să-i Întemeieze caracterul rațional just și adecvarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
conținut, în mod particular analiza textului asistată de computer, să se transforme în modalitatea majoră prin care societatea se examinează pe ea însăși. Locul și rolul dobândit de analiza de conținut în producerea de noi cunoștințe în domenii variate ne îndreptățește să afirmăm, împreuna cu Klaus Krippendorff (2004), că ea a devenit una dintre cele mai importante tehnici de cercetare în științele sociale. Sunt multele aplicații din sfera socio-umanului în care tehnica analizei de conținut poate fi aplicată cu succes. În
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
al căderii Zidului, descris în pagini care se citesc cu emoție, dar și cu conștientizarea că esența geopoliticii constă în identificarea focarelor de conflict. Din acest punct de vedere, măreția și drama Germaniei o țară înfrântă, care a renăscut miraculos îndreptățesc aforismul lui Cioran că nici o națiune nu există cu adevărat în istorie dacă nu încearcă "să se substituie umanității". În această apreciere sunt sintetizate atât agresiunea Germaniei împotriva Europei, cât și felul în care ea a știut să-și transforme
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al lui Cioran este un continuu izvor de uimire și ambiguitate. Textele sale i-l relevă Irinei Mavrodin tot mai mult ca un scriitor în sensul cel mai tare al termenului, ca un poet deci. Diversitatea și plurisemantismul paginilor cioraniene îndreptățesc opinia eseistei cu asupra de măsură. La Samuel Beckett eul său biografic se obscurizează pînă la dispariție în spatele eului auctorial, pus în lumină ca eu profund, eu creator, opus eului social, cotidian. Prevalează conștiința artistică în fața eului biografic. "Creația lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
așa susțin teoreticienii sfîrșitului istoriei. Aduc drept argument în sprijinul lor globalizarea. În lumină creștină, constată Virgil Nemoianu, toate tiparele și modelele de evoluție aplicate istoriei sînt valabile într-o manieră mai mult sau mai puțin aproximativă. Fapt care-l îndreptățește pe filosoful culturii să nu interpreteze "postmodernitatea" ca un sfîrșit al istoriei sau ca sfîrșit al "umanității" din noi, ci mai în preajma normalității, ca o nouă fază a istoriei. Postmodernitatea, ca stare istorică, Virgil Nemoianu o prezintă succint în cadrul a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
alt loc, din aceeași lucrare, consemnează: "Obiceiul statornic de a corecta și completa propriile opinii prin confruntarea lor cu opiniile altora, departe de a genera îndoială și ezitare în punerea lor în practică, este singurul fundament stabil al încrederii noastre îndreptățite în ele". Frază pe care ar fi semnat-o oricînd un conservator de talia lui Burke. Un posibil model original în practicarea moderată a conservatorismului și liberalismului a fost cel american, unde creatorii constituției Americii, cum constată cu exactitate Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
gîndesc la lichidarea monografiei Goethe și la terminarea Istoriei literaturii germane". Marea întrebare pe care și-o pune și prefațatorul, unde sînt cele 12 volume, întreaga arhivă Torouțiu confiscată de Securitate în 1953, din locuința istoricului literar?! Academia ar fi îndreptățită și îndatorată a recupera această comoară documentară, de primă importanță pentru literatura noastră, iar dacă deja au recuperat arhiva Torouțiu, se impune editarea ei integrală. Cît privește Exegeza eminesciană, prefațatorul citează și comentează din nou epistola adresată lui Perpessicius pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în locul politicienilor și miniștrilor vinovați din perioada interbelică, pentru tragicul accident de la Vintileasa, din 1923. Ca o ironie a sorții, bietul om, a cărui viață a fost distrusă de Compania Română de Căi Ferate, a câștigat finalmente procesul ce îl îndreptățea la compensații financiare pentru nedreptatea suferită exact la câteva zile după ce și-a dat obștescul sfârșit, chiar în vremuri în care Justiția era ceva mai puțin imorală decât astăzi. "Să nu ziceți că nu v-am spus!" - pare a sugera
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ficțional autorul nu era nicidecum Botoșima, ci doar Boston. În al doilea rând, ce pana mea, trebuie să spun asta, "în puii mei" este o construcție recentă și nu există niciun fel de izvoare istorice sau descoperiri atestate care să îndreptățească ideea îndrăzneață că așa ar fi vorbit golanii pe la mijlocul anilor '80. Ca om care pe atunci îmi duceam veacul la camera de oaspeți a Liceului de scame (unde nevastă-mea era profesor de științe sociale și "director adjunct cu problemele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
regulă, cu sudalma groasă, dar extrem de pudibonzi la acest subiect, care îmi semnalau sensibilitatea chestiunii!), domnul Paul Philippe "de România" este, neîndoielnic, moștenitorul fratelui vitreg al Regelui Mihai. Nu încape deci nicio îndoială că, în conformitate cu prevederile Codului Civil, este perfect îndreptățit la o parte din moștenirea lăsată de bunicul său, Carol al II-lea, în măsura în care poate fi stabilită cu o oarecare aproximație masa succesorală a cetățeanului față de aceea a regelui. Problema-cheie aici, desigur, a fost și rămâne în ce măsură domnul Lambrino este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la o parte din moștenirea lăsată de bunicul său, Carol al II-lea, în măsura în care poate fi stabilită cu o oarecare aproximație masa succesorală a cetățeanului față de aceea a regelui. Problema-cheie aici, desigur, a fost și rămâne în ce măsură domnul Lambrino este îndreptățit la o moștenire regală, ca titlu și ca posesiuni, în contextul în care Carol al II-lea, dominat de pulsiuni corporale devastatoare, a renunțat la tron și a sfidat reglementările Casei Regale fugind cu focoasa vasluiancă Ioana Maria Valentina Lambrino
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de bucurie. În fine, aveau instrumentul statistic, măsurabil, cu care să poată negocia în continuare contracte de publicitate. Atâtea accesări, atâtea linkuri, atâtea comentarii (mai multe la X și mai puține la Y) făceau rata lor de interes și îi îndreptățeau să obțină publicitate. De aceea, în mod cu totul iresponsabil, administratorii de conținut media distribuit prin internet nu numai că nu au aplicat niciun filtru moral și profesional asupra comentariilor, ci, dimpotrivă, au încurajat în mod scandalos proliferarea mahalagismului și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lărgește categoriile și le transformă în „idei” adică în noțiuni, care au funcția de a unifica deplin (necondiționat și universal) cunoștințele intelectului. Ideile îmbrățișează întreaga experiență, totalitatea cunoștințelor. Se preocupă de paralogismul psihologiei raționale pornind de la întrebarea dacă ideile sunt îndreptățite a trece peste fenomene și care este rezultatul acestui salt de la fenomen la realitatea în sine. El susține că putem cunoaște substanța, substratul permanent al stărilor psihologice; că acestea sunt chiar sufletul, o realitate substanțială și nepieritoare. Substanța psihică rămâne
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de debilitate mintală. În ansamblu, existența tulburărilor de vorbire pe fondul intelectului deficitar duce la o conduită verbală simplificată și neorganizată în care transportul de informație se face incomplet în ambele planuri, al transmiterii și al recepției. Aceste aspecte ne îndreptățesc să cercetăm, să interpretăm și să depistăm încă de la vârsta preșcolară simptomatologia întârzierilor în dezvoltarea vorbirii și limbajului, cât și a sindroamelor dezintegrative (disfazia, dislogia, afazia) și dismaturative (dislalia în evoluție, bâlbâielii fiziologice, dislexia, disgrafia de evoluție). Căci, deși toți
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Masterman, academician care pe timpul războiului a lucrat în contraspionaj, scria: ... pacea, din nefericire, ascunde adeseori un război latent. Contraspionajul trebuie să fie un proces neîntrerupt, o activitate prezentă atît în timp de pace cît și de război... Sîntem pe deplin îndreptățiți să adoptăm măsuri de contraspionaj împotriva oricărei puteri care se aventurează în spionaj, indiferent dacă această putere ne-ar fi prieten sau dușman... A controla spionajul inamic (oricine ar fi dușmanul) are astfel o importanță majoră, și pentru a reuși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]