14,112 matches
-
sau submersibil este o navă care are posibilitatea navigației mixte, la suprafață și în imersiune. Termenul de submarin desemnează în special navele militare în scopul camuflării unui atac, iar submersibil - navele civile de cercetare submarină, intervenție și lucrări la mare adâncime, transport. Un submarin se poate deplasa sub apă. Acesta poate fi o armă navală mortală, însă poate explora albia mării sau a oceanului și poate efectua reparații ale conductelor subacvatice. Dovezi legate de o astfel de ambarcațiune ne trimit acum
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
de succes a fost construit în 1620 de olandezul Cornelis Drebbel. Acesta a proiectat un submersibil de lemn încastrat în piele. Putea transporta 12 vâslași și un total de 20 de oameni. În mod surprinzător, vasul putea ajunge la o adâncime de 20 m și se putea deplasa 10 km. Inginerul american Robert Fulton (1765-1815) a încercat să facă Marina Franceză să fie interesată de submarinul lui, în 1800, însă fără succes. ele au fost încercate în Războiul Civil American (1861-1865
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
reîncărcarea bateriilor motoarelor electrice. S.U.A. a lansat primul submarin nuclear în 1955. Într-un submarin nuclear, majoritatea spațiului este ocupat de turbinele care îl conduc și de reactor. Submarinele germane utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial puteau atinge adâncimi de 300 m. Datorită echipării cu tuburi de alimentare cu aer, în 1943 submarinele germane puteau rămâne sub apă timp de 24 de ore. Cele mai mari submarine sunt cele din clasa „Taifunului Rus”, cu lungimea de 172 m și
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
1943 submarinele germane puteau rămâne sub apă timp de 24 de ore. Cele mai mari submarine sunt cele din clasa „Taifunului Rus”, cu lungimea de 172 m și lățimea de 22,8 m, capabile să se scufunde la 500 m adâncime și să navigheze cu aproximativ 30 noduri - adică 55 km/h. Fosta Uniune Sovietică a construit cel mai rapid submarin din lume, care atingea 83 km/h, însă a fost produs un singur exemplar de acest tip. Există și submarine
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
în alt recipient. Sarea și alte impurități rămân în boiler. Forma submarinului facilitează deplasarea în apă cu rezistență minimă. Dacă un submarin defect nu poate să urce la suprafață, dar este etanș, stabil și stă pe fundul mării la o adâncime nu foarte mare, atunci echipajul poate folosi trapele de salvare. Membrii echipajelor submarinelor britanice avariate folosesc o vestă de salvare asemănătoare cu o glugă pentru a urca la suprafață. Când intră în turnul de salvare, membrul echipajului își umflă vesta
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
echipajului își umflă vesta conectând-o la un dispozitiv de alimentare cu aer. Apoi, o data inundată, camera se deschide și membrul echipajului pur și simplu urcă liber la suprafață, respirând normal în interiorul vestei de salvare. Echipajul unui submarin eșuat la adâncimi extreme nu se poate retrage prin această metodă, deoarece corpul uman nu rezistă la presiunea mare a apei. Singura cale de scăpare este prin intermediul unui submarin în miniatură numit submersibil. Flota Militară S.U.A. și Flota Militară Regală a Marii Britanii sunt
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
submersibil pentru călătoria înapoi la suprafață. Tot submersibile sunt și submarinele utilizate în scopuri științifice și industriale. Unele sunt fără echipaj și sunt telecomandate, explorând oceanele. Altele, ca Alvin (S.U.A.) pot avea trei oameni la bord. Alvin poate atinge o adâncime de 4000 m și a fost folosit pentru localizarea depozitelor minerale din oceane. Submarinele au parcurs un drum lung de la cele din China anului 200 î.H. și până astăzi. Au fost descoperite noi căi de propulsie, de realimentare cu
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
din oceane. Submarinele au parcurs un drum lung de la cele din China anului 200 î.H. și până astăzi. Au fost descoperite noi căi de propulsie, de realimentare cu aer în timp ce sunt încă sub apă, de comunicație, de control al adâncimii și armament. Într-adevăr, submarinul joacă un rol important în istoria omenirii. După tipul propulsiei, există submarine clasice, nucleare și submarine Walter. Submarinele clasice utilizează motoare Diesel și pot fi: După destinație submarinele clasice pot fi: În general submarinele clasice
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
acel moment și este livrat în 1986. Există două mari grupe de submersibile: cu echipaj uman și fără echipaj uman. Cele cu echipaj uman pot fi autopropulsate sau remorcate. Submersibilele autopropulsate din punct de vedere al compartimentări pot fi : După adâncimea de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și pot fi: Între anii 1979-1981, la IRCM (Institutul Român de Cercetări Marine) din Constanța fost conceput și realizat SC-200, un submersibil de mici dimensiuni destinat cercetărilor submarine, până la
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
de scufundare submersibilele pot fi: Submersibilele fără echipaj uman sunt telecomandate și pot fi: Între anii 1979-1981, la IRCM (Institutul Român de Cercetări Marine) din Constanța fost conceput și realizat SC-200, un submersibil de mici dimensiuni destinat cercetărilor submarine, până la adâncimea de 200 m. A fost lansat la apă pe data de 6 August 1981 și omologat la 25 Noiembrie 1982.
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
milioane m³ fiind cel mai mare din câmpia Moldovei. În momentul de față însă, o parte însemnată a lacului a fost colmatată din cauza aportului mare de aluviuni. Lacul are o lungime de 8 km și o suprafață de 574 ha., adâncimea medie a lacului fiind de doar 1,16 m. La nivelul maxim, volumul total al lacului este de 19,4 milioane m³, volumul rezervat pentru atenuarea undelor de viitură fiind de 12,7 milioane m³, din care 2,7 milioane
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km.) și altele. Un rol foarte important în modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toată gama formelor carstice de suprafață și de adâncime. Râurile care străbat Munții Aninei aparțin bazinelor Bârzavei, Carașului și Nerei. Bârzava izvorăște din Munții Semenic și curge spre nord pană în aval de lacul Breazova, unde face un cot brusc spre vest pastrându-și această direcție pană în aval de
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
Minișul care primește pe stânga pârâul Poneasca. Ceilalți afluenți, mai puțin importanți, sunt: Valea Rea și Beul cu Chichiregul. Toți însă străbat numai calcare și formează chei sălbatice. Din pricina calcarelor rețeaua hidrografică a fost dezorganizată, multe ape pierzându-se în adâncime prin ponoare. În cursul lor subteran au dat naștere la numeroase peșteri, unele din ele constituind importante atracții turistice. Deși Munții Aninei nu au înălțimi prea mari, în cadrul lor se observă etajarea principalelor elemente climatice, ca o consecința a interdependenței
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
mai bogat zăcământ din țară este cel de la Suplacu de Barcău. Al doilea ca importanță este platoul continental al Mării Negre, unde Petrom are concesionate perimetre de explorare și producție în parteneriat cu gigantul american ExxonMobil. Prima sondă săpată la mari adâncimi, Domino-1, în Marea Neagră, în perimetrul Neptun, a identificat o acumulare de gaze de 42-84 de miliarde de metri cubi, în valoare de circa 20 de miliarde de dolari. Obiectul de activitate al Diviziei de Explorare și Producție a Petrom constă
OMV Petrom () [Corola-website/Science/306102_a_307431]
-
continentală care ar fi permis transportul unor mari cantități de cereale era fluviul Dunărea, fiind în interesul Regatului Unit, dar și al tuturor puterilor occidentale ca circulația pe fluviu să fie liberă, accesul la Marea Neagră să nu fie îngrădit iar adâncimea apelor să fie suficientă pentru a permite accesul navelor cu pescaj important. Încă din vremea domniei lui Barbu Știrbei (1851), au fost lansate studii pentru pentru construirea unei căi ferate care să lege Dunărea de porturile de la Marea Neagră și, eventual
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
să-și păstreze poziția neutră stabilită prin actul constitutiv. Astfel, între anii 1862 - 1902, au fost executate 10 tăieturi pe brațul Sulina, care au permis scurtarea drumului dintre Tulcea și Marea Neagră cu 249 km, suprimând 29 de cotituri și mărind adâncimea minimă de la 3,66 la 5,48 m. A fost asigurată dragarea continuă a Dunării, s-a construit un nou far la Sulina, în 1839, care să înlocuiască vechiul far turcesc din 1802 și s-a administrat traficul naval. Sulina
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
doar pe porțiunea maritimă. Astfel s-a reușit deplasarea barei Sulina și adâncirea șenalului navigabil. Datorită celor câteva zeci de tone de lucrări, canalul Sulina, cu o lungime de 101 km și o lățime de 130 - 150 m, are o adâncime de 11,25 m și permite trecerea navelor cu un gabarit de până la 12.500 t. Din punct de vedere al gabaritului de tranzit, Canalul Sulina se află imediat după Canalul Suez și Canalul Panama, cu mult înaintea Canalului Dunăre-Marea
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
în dreptul localității Lunca Câlnicului, de unde urcă spre nord și iese în dreptul localității Apața. În șesul depresionar bârsan, până la Bod, Oltul prezintă numeroase meandre, precum și brațe părăsite și o luncă inundabilă considerabilă. Albia sa depășește rareori zece metri în lățime, iar adâncimea variază între 0,5 și 4 metri. Debitul râului în dreptul localității Feldioara atinge în medie 30 m³/s, însă primăvara, condiționat de factorii de climă, poate ajunge până la sute de m³/s. Spre exemplu, în 1932 s-a înregistrat o
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
apropiată izvoarelor, debitul acestor râuri de munte este mic. Totuși, pantele sunt accentuate, mai ales în zona muntoasă, ceea ce determină o putere de eroziune și un transport pronunțată. De la est la vest, acestea sunt: Apele freatice se află la o adâncime de bună calitate (1 - 2 m până la 10 - 15 m), la baza formațiunilor calcaroase, având un debit de până la 6 l/s și un grad de mineralizare de cca. 0,5 g/l. Cu timpul, o mare parte din lacurile
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
este brațul sudic al Dunării, până la vărsarea acesteia în Marea Neagră, în perimetrul localității Sfântu Gheorghe-Deltă. Din cele trei brațe ale Dunării - Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe - brațul Sfântu Gheorghe (lungime: 64 km; lățime maximă: 550 m; adâncime maximă: 26 m), cel mai meridional braț al Dunării și cel mai vechi, orientat spre sud-est, are un curs sinuos desfășurat pe 112 kilometri și transportă 22% din debitul fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,60. Navigația pe acest braț al
Brațul Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/306227_a_307556]
-
deformarea datorându-se forței centrifuge rezultate prin mișcarea de rotație, Pământul având o formă de "teroid", adică mai bombat la ecuator și mai turtit la cei doi poli.Astfel raza Pământului variază între 6357 și 6378 km, fiind alcătuit spre adâncime din mai multe straturi Structura Pământului pe straturi: Această structură stratificată a Pământului stă model și pentru celelalte planete din sistemul solar. Structura internă a pământului are caracteristica de discontinuitate sau grosimile variabile a straturilor rocilor ce pot favoriza mișcările
Straturile Pământului () [Corola-website/Science/306238_a_307567]
-
printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60 m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime. Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe. Stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite, gururi... Acestea abundă mai ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu-se în același timp la numai câțiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara - peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
br>Planul înclinat este o lucrare minieră, fiind situată între o galerie (lucrare orizontală) și puț, planul înclinat fiind frecvent utilizat în transportul de materiale și minereu.<br>Puțurile pot ajunge până la suprafață, sau să fie oarbe, când leagă în adâncime două lucrări miniere de pe diferite nivele, fără a ajunge la suprafață.
Puț minier () [Corola-website/Science/304729_a_306058]
-
tungsten, rheniu, tantal,osmiu și molibden , iar punctul de fierbere este de 5127C. Niobiul devine un supraconductor la temperaturi criogenice. La presiunea atmosferică, are cea mai ridicată temperatura critică ai supraconductorilor elementari: 9,2 K. Niobiul are cea mai mare adâncime de penetrație magnetică a oricărui element. În plus, este unul din cei trei supraconductori elementali de tip ÎI, împruenă cu vanadiul și technețiul. Proprietățile supraconductive depind mult de puritatea niobiului. Când e foarte pur, e moale și ductil, impuritățile făcând
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]