65,754 matches
-
periodice” sau „circulare”. Într-adevăr, nosografia franceză de la sfârșitul secolului XIX individualiza nebunia circulară sau nebunia cu forme alternante. Astfel Falret, încă din anul 1878, apoi în 1890, în Traité des maladies mentales et nerveuses, descrie debutul „nebuniei circulare”: „Această afecțiune [...] debutează cel mai adesea după pubertate, fără cauze întâmplătoare observabile [...]. Manifestările sale de debut sunt puțin cunoscute. Ea este observată într-adevăr rar de către medici în această perioadă și este necesar să se reconstituie istoria primelor faze ale afecțiunii cu ajutorul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Această afecțiune [...] debutează cel mai adesea după pubertate, fără cauze întâmplătoare observabile [...]. Manifestările sale de debut sunt puțin cunoscute. Ea este observată într-adevăr rar de către medici în această perioadă și este necesar să se reconstituie istoria primelor faze ale afecțiunii cu ajutorul informațiilor furnizate de către părinți sau de către bolnavii înșiși, mult timp după prima sa apariție.” În același mod, Sollier (1893) descrie o formă circulară a neurasteniei: „Afecțiunea debutează în tinerețe, între optsprezece și douăzeci și cinci de ani, și se manifestă prin
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în această perioadă și este necesar să se reconstituie istoria primelor faze ale afecțiunii cu ajutorul informațiilor furnizate de către părinți sau de către bolnavii înșiși, mult timp după prima sa apariție.” În același mod, Sollier (1893) descrie o formă circulară a neurasteniei: „Afecțiunea debutează în tinerețe, între optsprezece și douăzeci și cinci de ani, și se manifestă prin alternanțe ale activității intense cu apatia, care la început sunt atribuite adesea caracterului particular al bolnavului, deoarece nu se cunoaște natura lor patologică. Aceste accese pot dura
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de grandoare. În perioada depresivă, el este trist fără motiv, are dorința de a plânge și este lipsit de orice voință, de orice inițiativă”. În sfârșit, Deny (1908), într-o lucrare destul de clasică asupra ciclotimiei, face precizările următoare privind debutul afecțiunii: „În general doar aproape de vârsta cuprinsă între doisprezece, treisprezece sau paisprezece ani această structură capătă aspectul clinic descris... Afecțiunea circulară persistă pe tot parcursul existenței fără a ajunge niciodată să se transforme în demență și prezintă exacerbații ce coincid în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
orice voință, de orice inițiativă”. În sfârșit, Deny (1908), într-o lucrare destul de clasică asupra ciclotimiei, face precizările următoare privind debutul afecțiunii: „În general doar aproape de vârsta cuprinsă între doisprezece, treisprezece sau paisprezece ani această structură capătă aspectul clinic descris... Afecțiunea circulară persistă pe tot parcursul existenței fără a ajunge niciodată să se transforme în demență și prezintă exacerbații ce coincid în general cu perioada pubertății...”. Desigur aceste constatări clinice erau incluse într-un model teoretic în care prevalau noțiunile de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
exacerbații ce coincid în general cu perioada pubertății...”. Desigur aceste constatări clinice erau incluse într-un model teoretic în care prevalau noțiunile de degenerescență și de stare constituțională care sunt probabil motivul omiterii lor. Nu mai era mult până când existența afecțiunii „circulare” constatate încă din adolescență să fie, formal, recunoscută. „Redescoperirea” afecțiunii maniaco-depresive la această vârstă va fi realizată de autorii anglo-saxoni. Începând cu 1966, apoi în 1969 Winokur, Clayton și colab. contestă opinia potrivit căreia afecțiunea maniaco-depresivă n-ar putea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
clinice erau incluse într-un model teoretic în care prevalau noțiunile de degenerescență și de stare constituțională care sunt probabil motivul omiterii lor. Nu mai era mult până când existența afecțiunii „circulare” constatate încă din adolescență să fie, formal, recunoscută. „Redescoperirea” afecțiunii maniaco-depresive la această vârstă va fi realizată de autorii anglo-saxoni. Începând cu 1966, apoi în 1969 Winokur, Clayton și colab. contestă opinia potrivit căreia afecțiunea maniaco-depresivă n-ar putea să apară în copilărie sau adolescență. În anii șaptezeci articole din
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
era mult până când existența afecțiunii „circulare” constatate încă din adolescență să fie, formal, recunoscută. „Redescoperirea” afecțiunii maniaco-depresive la această vârstă va fi realizată de autorii anglo-saxoni. Începând cu 1966, apoi în 1969 Winokur, Clayton și colab. contestă opinia potrivit căreia afecțiunea maniaco-depresivă n-ar putea să apară în copilărie sau adolescență. În anii șaptezeci articole din ce în ce numeroase se referă la patologia timică gravă la copii și chiar la adolescenți, chiar dacă la congresul de la Stockholm din 1971 se mai
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se mai discuta încă dacă este posibilă diferențierea simptomatologiei depresive a adolescenței de o adevărată depresie. Feinstein și Wolpert (1973), Carlson și Strober (1978) sunt printre primii autori care au descris cazuri clinice de copii și adolescenți suferind de o afecțiune maniaco-depresivă. Ei precizează în același timp raritatea unui astfel de diagnostic. Începând cu anii optzeci, articolele sunt din ce în ce mai numeroase. Cităm spre exemplificare: - Dugas și colab. (1985), care raportează trei cazuri de sindrom Cotard, delir de negare a organelor. Este vorba
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pornind de la experiența clinică personală sau de la studiul de caz publicat, unii autori au propus dacă nu criterii, cel puțin elemente de orientare. Pentru Carlson și Strober (1982), în cazul unei depresii a adolescentului putem identifica următoarele elemente predictive ale afecțiunii maniaco-depresive: - debutul rapid al simptoamelor cu o lentoare psihomotorie clară și o dispoziție congruentă comportamentelor psihotice; - antecedentele familiale; - schimbarea dispoziției indusă prin tratament antidepresiv. În același mod, Halfon, Dugas și colab. (1986) analizează retrospectiv simptomatologia a 21 de adolescenți cu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de dispoziție delirante sau non-delirante; - evoluție destul de bună cu dispariția caracteristicilor psihotice în perioada intercritică. Luând în considerare articolele diverse apărute în legătură cu acest subiect putem propune următoarea sinteză în favoarea existenței unei posibile afecțiuni bipolare în cadrul manifestării în premieră a unei stări depresive în adolescență: - argumente familiale și genetice: existența ascendenților, mai ales de gradul întâi a acelor, care suferă de afecțiune bipolară (absența antecedentelor familiale este mai puțin pertinentă); - argumente clinice: un debut
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apărute în legătură cu acest subiect putem propune următoarea sinteză în favoarea existenței unei posibile afecțiuni bipolare în cadrul manifestării în premieră a unei stări depresive în adolescență: - argumente familiale și genetice: existența ascendenților, mai ales de gradul întâi a acelor, care suferă de afecțiune bipolară (absența antecedentelor familiale este mai puțin pertinentă); - argumente clinice: un debut brusc, semne psihotice congruente dispoziției, halucinații tranzitorii neelaborate, absența aplatizării afective; - argumente farmacologice: hipomanie indusă prin antidepresive triciclice; eficiența testului terapeutic cu ajutorul timoregulatoarelor; - argumente catamnezice: regresia totală a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
relații de tip psihotic confuzia indivizilor și a generațiilor pare predominantă. Este totuși dificil să formalizăm și să cuantificăm aceste criterii. Am sintetizat aceste date în tabelul 7-I (Gal și Marcelli, 1995) Tabel 7-I. - Argumente în favoarea unei posibile afecțiuni bipolare (TB) în timpul manifestării în premieră a unei stări depresive grave în adolescență TB Schizofrenie Argumente genetice: antecedente familiale omoloage moștenire genetică ++ (UP, BP) ++ EMBED Equation.3 de 7 ori mai puțin Antecedente personale cu acțiune morbidă ? sau - - Perturbare „subtilă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
coerent în aceste cazuri de tulburări bipolare în adolescență: într-adevăr, înclinațiile naturale ale adolescenței spre oscilații ale dispoziției, spre idei extreme, spre o oarecare impulsivitate însoțită de treceri la acțiune par să indice o asemănare cu semiologia proprie acestei afecțiuni. Raționalizările secundare atât ale adolescentului cât și ale părinților, recuperarea adesea foarte satisfăcătoare dintre episoadele critice, ezitările ce pot fi înțelese în ceea ce privește stabilirea diagnosticelor inițiale, toate acestea explică pauzele frecvente în ceea ce privește aplicarea unui tratament timoregulator după cum s-a întâmplat în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Oricare ar fi concluziile acestor studii biologice sau genetice, până în prezent nu poate fi reținut nici un model explicativ univoc care să ofere o explicație coerentă și completă a acestor tulburări. CONCLUZII În câțiva ani situația s-a schimbat rapid: diagnosticul afecțiunii maniaco-depresive, stabilit rar sau foarte rar în adolescență, a fost înlocuit prin diagnosticul de tulburare bipolară I sau mai ales II evocată mai des la această vârstă. Un astfel de diagnostic este evident atunci când un episod hipomaniacal sau maniacal succede
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și colab., 1985). Totuși, problemele privind tulburarea bipolară nu se pot rezuma la semiologie și nosografie ignorându-se orice abordare psihopatologică. Putem desigur să considerăm că un episod hipomaniac survenit după un episod depresiv reprezintă un semn sigur al unei afecțiuni genetice și biologice clare. Dar, putem considera, de asemenea, că travaliul psihic al adolescenței, prin disforia pubertară pe care o implică acesta, predispune numeroși subiecți să exprime, prin aceste oscilații ale dispoziției, problemele pe care le întâmpină în efectuarea travaliului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Pfeffer și colab., 1994); - antecedente de abuzuri sexuale la care doar frecvența pare a fi corelată cu repetarea actului suicidar (Wahl și colab., 1998); - o patologie relațională familială. Adolescentul o exprimă fie prin faptul că părinții n-au sentimente de afecțiune pentru el, fie prin faptul că, după părerea lui, ei fac dovada unei autorități excesive sau insuficiente; - tendințe depresive, în sfârșit, (plictiseală, neliniște, lipsă de dinamism) și a fortiori existența unei stări depresive (Davidson și Choquet, 1988). Cumulul acestor factori
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
discuta în mod deschis despre riscul repetării trecerii la act, iar consecințele unei astfel de eventualități să fie foarte clar examinate în cadrul convorbirilor. Putem reține ca factori de risc pentru o stare suicidară și, în consecință, pentru recidivă: - existența unei afecțiuni depresive. Aceasta se opune depresivității adolescentului deoarece travaliul de doliu este blocat în această situație: există „un sentiment de abandon catastrofic”. În plan simptomatic notăm în mod frecvent o prăbușire recentă a performanțelor școlare, existența unor acuze somatice, tendința spre
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
această stare de rău internă determină adolescentul să găsească soluții. Potențialul creativ inerent oricărei „deprimări” trebuie păstrat: toleranța la starea de rău, confruntarea cu vidul și plictiseala, capacitatea de a aștepta, speranța de a vedea renăscând o dorință, descoperirea unei afecțiuni speciale care deschide calea sublimării, angajarea într-o relație nouă, amicală sau amoroasă, sunt tot atâtea etape necesare în încercarea de a reface investițiile pe care fiecare individ este obligat, într-o zi sau alta să le opereze datorită exigențelor
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
semnificație. Putem încerca să explicăm această superioritate probabilă a valpromidei notând că, la adult, litiumul este mai puțin eficient în episoadele mixte decât în cele maniacale, contrar valpromidei (Swann și colab., 1997). Ori, după cum am văzut deja în capitolul privind afecțiunea bipolară, mania subiectului tânăr este însoțită în mod frecvent de simptoame mixte. Kowatch și colab. (2000) insistă de altfel asupra problemei de complianță: 31% dintre subiecți întrerup tratamentul după câteva săptămâni, oricare ar fi medicamentul. Ei semnalează, de asemenea, că
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cf. paragraful antidepresive) asupra duratei tratamentului neaplicându-se în această situație. Astfel Strober și colab. (1990) insistă asupra importanței unui tratament supravegheat în mod regulat. Ei studiază evoluția clinică a 37 adolescenți cu vârste între 13-17 ani care prezentau o afecțiune bipolară. Procentul de recidivă la cei 13 adolescenți care au întrerupt tratamentul este de trei ori mai ridicat (12 din 13, adică 92,3%) decât la cei care continuă tratamentul (9 din 24, adică 37,5%), studiul efectuându-se pe parcursul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
grave, a unei depresii însoțită de idei delirante congruente sau nu dispoziției, a unei dorințe de a muri sau a unor conduite suicidare, cu scopul de a proteja adolescentul de el însuși. Internarea completă este aproape totdeauna necesară în cadrul unei afecțiuni bipolare. Poate fi, de asemenea, necesară în cazul în care se observă unele interacțiuni cu mediul patogene care pot constitui un factor de întreținere al depresiei. Această spitalizare va fi cu atât mai eficientă cu cât indicarea ei va putea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de dezorganizare relațională sau socială: separare, divorț, dar mai ales conflicte parentale majore și durabile, antecedente de violență familială între soți sau agresiuni fizice asupra copiilor (asupra subiectului însuși sau asupra unui membru al fratriei sale), antecedent de abuz sexual, afecțiune mentală a părinților etc.; - evaluată calitatea relațiilor dintre adolescent și părinții săi (nivel de tensiune, de satisfacție în cadrul acestor relații); - evaluată calitatea mediului și a relațiilor sociale ale tânărului: izolare socială, repliere și dificultăți relaționale sau, din contra, relații frecvente
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
acest lucru este descris în următorul capitol. Relația terapeutică Cercetările arată că unul din cei mai influenți factori în rezultatul psihoterapiei este relația dintre terapeut și pacient (Bergin și Lambert, 1978, Luborsky, Crits-Cristoph, Alexander, Margolis și Cohen, 1983, Clarkson, 1998Ă. Afecțiunea mutuală și etică dintre terapeut și pacient este unul din cei mai puternici factori psihoterapeutici care afectează schimbarea. Este important de recunoscut faptul că terapeuții nu își pot ajuta, ci influența pacienții; uneori pacienții se însănătoșesc pentru că doresc să facă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
este legată de cronicitatea experiențelor de viață, aspect care nu este luat în considerare de Holmes și Rahe. Există multe experiențe de viață cronice și în desfășurare. Moos și Swindle (1990Ă identifică următoarele: stresori legați de sănătatea fizică (de exemplu afecțiuni medicale, intervenții medicaleă; stresori de acasă și din vecinătate ( de exemplu siguranța, curățenia, poluareaă; stresori financiari; stresori la locul de muncă (de exemplu probleme interpersonale, suprasolicitarea, mortalitateaă; stresori din partea partenerului (de exemplu probleme emoționale cu partenerulă; stresori din partea copiiilor; stresori
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]