17,219 matches
-
descoperă alături, așa cum am spus deja, volumul de Memorii uitat deschis. Un alt amănunt atrage atenția aici: imediat ce-și recapătă conștiința de sine, scriitorul decide să "privească" mai mult decât să "asculte" copilăria lui Bizu, copilărie "ce continua să alerge în pete de lumină și umbră", "ca un șuvoi" (asemeni "duratei" bergsoniene). Or, după cum am putut remarca, "privirea" instituie ruptura dintre "subiectul" cunoscător și "obiectul" cunoașterii, fiind agreată, după vorba lui Proust, doar de pictorii proști, cu ochi de fotograf
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ferate Belgiene a ne spune dacă noi putem avea animale vii sau carne 4 zile și ce taxe ne percep că transport, iar la Direcția Vămii, ce vama. Am dori ore câri concesii chiar de la C.F.B. și vama pentru care alergăm la On. Dstră., iar On. Dstră. dacă mai știți alte taxe vé rog a ni le comunica, precum și or ce sfaturi aveți a ne da primim cu multă plăcere. Voim a transporta pui, vitei, porci, mai cu osebire. N.B. Care
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
suprafața lucie și reuși. Deodată simți cum groaza i se ridică în gât, îi cuprinse ceafa aburind-o cu o transpirație înstantanee. Asta nu era apă. Ce apă putea să aibă formă de ochi omenesc? Era un ochi. Încercă să alerge spre mal, dar picioarele nu-l mai ascultară. Văzu cum cele două maluri, ca două pleoape gigantice, se închid încet dar implacabil, prinzându-l ca în clește. În mod ciudat, nu simți nici o durere. O lacrimă se prelinse ușor pe la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fundul căruței, se dădu jos și porni spre rambleul acela ciudat călcând cu atenție peste pământul scorojit și crăpat de arșiță. Nu se înșelase. Un geamăt omenesc stins, pluti o clipă prin aerul încins făcându-l să se înfioare. Mai alergă câțiva pași apoi se lăsă într-un genunchi lângă fetița cu buzele uscate și ochii închiși ce căutase umbra aproape inexistentă a rambleului. O luă în brațe și alergă într-un suflet la căruța de pe capra căreia Nenea îl privea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o clipă prin aerul încins făcându-l să se înfioare. Mai alergă câțiva pași apoi se lăsă într-un genunchi lângă fetița cu buzele uscate și ochii închiși ce căutase umbra aproape inexistentă a rambleului. O luă în brațe și alergă într-un suflet la căruța de pe capra căreia Nenea îl privea cu ochii săi mari, puțin bovini. - De unde-o mai fi apărut și minunea asta? Întrebarea sunase impersonal, parcă mai mult pentru sine așa cum face țăranul care rar poate fi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
singurătate. De acolo trebuiau să se îmbarce cu tot cu căruță și cai la tren. Dacă pe aici mai treceau cumva și trenuri, gândi în sinea lui Mihu. Dar așa suna ordinul. Se răsuci în loc, mai să cadă pe versantul abrupt și alergă la vale strigând vesel: - Ajungem, mai avem doar vreo doi, trei kilometri și ajungem... Voi să mai spună ceva dar deodată se opri în loc. Fetița își revenise, vorbea acum ceva în limba ei iar Nenea îi spunea și el ceva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost cuprinsă de frisoane. Se așeză pe marginea șanțului și o luă pe genunchi. Îi vorbi liniști ca s-o potolească. - Nenea a făcut doar o glumă, ca să te înveselească, o să vezi cum acuși își va lua capul și va alerga după cai ca să-i aducă înapoi. Ai să vezi. Așa glumește Nenea uneori, odată a dispărut trei zile și după ce noi îl și înmormântasem în amintirea noastră, a fost găsit dormind într-o iesle. Dormise trei zile, așa-i nenea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
poate pentru ase afla în treabă și a da impresia că totuși fac ceva. Nimeni nu-l privise cu luare aminte și poate pentru prima oară își dădu seama că fiecare individ luat în parte din mulțimea ceea mergând, sau alergând aparent fără nici o noimă, este mic și neînsemnat, ca un grăunte de nisip pe o plajă, pendularea frenetică a mulțimii fiind poate condiția sa principală de a exista. Încercă după mai multe ezitări să-i îndrepte spatele, scoțându-și în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la Miliție, se va răzbuna pe gurile larg căscate a râs, pe Lăscărică și mai ales pe Parasca cea care uneori îi da fiori ascunși, pe Pascu cel care părea veșnic adormit, pe... Ieși repede din cercul acela viu și alergă tropăind pe strada prost pavată, poate de dinainte de război, bocănind cu bocancii în liniștea nopții tulburând-o pe o mare distanță, neținând seama de strigătul lui Pascu: „Mă Crăcană, nu fi nebun, vină înapoi, nu are cine să strângă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
neținând seama de strigătul lui Pascu: „Mă Crăcană, nu fi nebun, vină înapoi, nu are cine să strângă gunoiul”, dar ce mai conta acum, o să mă creadă fiindcă a spus Parasca de ei că se pricep la oameni și iar alerga mai departe. Se poticni de un bețiv așezat în mijlocul drumului care mormăia împleticit ceva despre un chibrit care nu voia să se aprindă. Se așeză și el pe marginea trotuarului fără să mai ia seama la bețivul care acum tăcuse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
căsca în dreptunghiul ușii voi parcă să dea îndărăt. Ploaia suna și mai îndrăcit, miile de picături de apă se spărgeau cu plesnituri mici și seci pe mozaicul de la intrare, numai undeva departe se auzeau pașii grăbiți ai femeii ce alerga tot mai departe în noapte. Strigă la bătrânul care-și mânca mai departe mărul: „Ai grijă să nu se răstoarne lampa ceea că ardeți cu toții aicea de vii. Eu mă duc să o aduc înapoi , nu este nevoie să moară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o pădure nesfârșită. Se abătu spre partea de unde se auzea lătratul, știind acum precis că doar acolo ar putea să fie locuința celui pe care-l căuta el. De acum voia să nu se mai grăbească, dar se trezi aproape alergând, câinele se auzea tot mai tare și mai deslușit dar în mod ciudat pe nicăieri nu se vedea nici o urmă de casă, oriunde întorcea privirea, vedea doar acele valuri amenințătoare a unei mări încremenite. Se opri deodată, când în față
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vrăjmaș, pe omul acela care înțepenit în numele său voia să stăvilească un deal, pe șeful lui cu toată acea „chestiune umanitară”... Îi veni să arunce mapa aceea cu niște hârtii care se dovedeau a fi cu totul inutile și să alerge spre vale undeva cât mai departe de toate acestea. Tofan nu-i văzuse paloarea care-l cuprinsese și mergea înainte cu pași calculați parcă, sau poate chiar le știa numărul după atâtea drumuri făcute din deal în vale și înapoi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sus de tot la poalele cerului bănuit undeva departe. I se părea că merge agățat de cine mai știe ce, printr-o vale îngustă, sufocantă. Simțea uneori o pornire nestăvilită să dea drumul barei aceleia nesuferit de rece și să alerge pe povârnișul acela de zăpadă în sus, spre înălțimi unde ar fi putut respira în voie. Avu de mai multe ori asemenea accese de sufocare. Simți ceva cald, lipicios la genunchiul lovit și o senzație vagă de durere. Se miră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a-și întări convingerea, își mai zise odată cu glas tare de data aceasta: „N-a fost decât o locomotivă” și parcă se mai liniști, însă în mod ciudat, sub această pojghiță de liniște, curând o grijă ciudată începu să-i alerge nebună prin colțurile întregii sale ființe. Se așeză pe prispa mică a casei ridicată în pripă după viitură, lăsându-și capul în palmă, ațintindu-și privirea în țărâna curții de parcă tocmai acolo în fărâmele acelea de praf s-ar fi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce peliculă a minții un alt huruit ce o înspăimântase în miez de noapte, atunci în februarie. Retrăia de fiecare dată momentele acelea și de fiecare dată le simțea de parcă s-ar fi derulat acum aievea. Sărise din pat și alergase la ușă trăgând zăvorul cu o mișcare febrilă, ieșind apoi în aerul nemișcat, în adormirea zăpezii cu sclipiri de platină, în raza molatecă trimisă complice de luceafărul de ziuă. Dar totul în jur era adormit, liniștit și calm până la exasperare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prin care i se dădeau niște bani. Oricum statul nu putea face mai mult. Asta fusese atunci... „Acum nu a fost decât o locomotivă, o locomotivă atâta tot... Dar dacă...”, nu-i termină bine gândul, sări repede în picioare și alergă în spatele casei unde copiii se jucau la un cuptor care era folosit toamna la uscatul prunelor. Irina cea mică, ridică spre privirea speriată al maică-si căpșorul ei cu păr blond și creț, cu ochi albaștri și zise poticnit și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
strânse tare la piept, ceilalți tei copii se opriseră din joacă și se uitau acum la ea, fetița îi mai țipă odată aproape de ureche: „Mama mi-e foame!”. Dar maică-sa o puse repede jos lângă ceilalți, șopti: „Niculaie” și alergă spre poartă pe care o deschise dintr-o smucitură și ieși în uliță. Portița reveni la loc încet cu un scârțâit prelung și tânguitor, parcă prevestitor de rele, ceea ce o făcu să-și întețească și mai mult pașii. Școala nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
deodată și parcă pentru o clipă i se păru că se vede foarte clar, oglindită în ochii curați ai copilului și i se păru că e bătrână, bătrână, cum nu-și închipuise vreodată că va fi. Lăsă băiețelul acolo și alergă în casă în fața oglinzii mari din holul de la intrare. Nu, nu era așa, era tot tânără, doar avea numai treizeci și cinci de ani, era doar cu un chip răvășit. Se rușină de acest impuls de o clipă de a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pietrelor aruncate în apa ceea puțină. Mă ridicai brusc de pe bancă, îmi luai geamantanul al cărui greutate parcă scăzuse foarte mult și am plecat grăbit fără să-i mai zic măcar, bună ziua, la plecare. Într-un târziu mă trezii că alergam pur și simplu printr-un desiș de mărăcini care mă loveau neîndurător peste picioare. M-am oprit să răsuflu un pic și atunci mi s-a părut iar că aude plescăitul unei pietre aruncate în apă. Am murmurat absent, doar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
eroului necunoscut” și parcă era cumva nedumerit, cum adică necunoscut, toată lumea trebuie să aibă un nume, un nume după care să poată fi strigat, alintat, înjurat, pomenit... S-a desprins cu inima grea de scândura veche a gărdulețului și a alergat într-un suflet pe versantul movilei, urmat de tatăl său care venea cu pași grei parcă măsurați, neliniștit de neliniștea copilului său.Un cocoș cântă prelung în noapte și sunetul său nestatornic pluti mult timp deasupra văii cu satul, căutând
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
s-a prăbușit în Pădurea Statului. Spunea tata că din cele trei avioane unul era românesc și două rusești. Unul din avioanele rusești fusese doborât iar celălalt lăsându-se la nivelul copacilor a dispărut fugind peste dealul Fâstâcilor. Oamenii au alergat să vadă avionul doborât care parțial arsese. Pilotul era aproape carbonizat dar cizmele îi rămăseseră intacte. Un sătean din Cursești, Vasile Cristea, i-a tras cizmele mortului și le-a luat pentru sine. Imaginea aceasta m-a urmărit întreaga mea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dacă funcționează. Am plecat spre Cursești cu Narcis care a venit cu mașina de dimineață să mă ia. Este o zi splendidă de primăvară, Narcis conduce relaxat, asfaltul este ca în palmă, așa că eu pot să-mi las privirea să alerge peste câmpurile înverzite de prospețimea grâului, care se pare că anul acesta este mai frumos ca niciodată, la pomii înfloriți, la sălciile pletoase care zâmbesc parcă soarelui, fiind printre primele cărora le-au dat frunzele, la berzele care deja și-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
joi după amiază, la post-restant! Mulțumesc! Mă-ngraș, deci exist! D e când am atins cu succes greutatea de 97 de kile la cei 1,70 înălțime, pe care-i am moștenire de familie, am încetat nu numai din a alerga după femei, ci și din a merge mai departe de 100 de metri de casă. Atât și nimic mai mult. În schimb am liniște și pace pe banca mea din fața blocului, de unde privesc la trecătorii care încă mai merg
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
crocante și-o salată de iarbă proaspătă, adunată cu grijă din fața blocului, bine spălată cu Dero, marca Bonux, cu miros adecvat, pot fi perfecte pentru o dietă de slăbit în vreme de criză. Desigur pentru cei care mai pot alerga, este bine să aleagă slăbirea pe bază de gândaci, pentru că fac și puțin sport, în timp ce aleargă după ei prin bucătărie sau pe la ghenă.” Asta a spus reprezentantul președinției. Eu am ales o altă dietă, dar nu vă spun acum că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]