13,013 matches
-
construit mașini mai performante. O altă problemă întâmpinată a fost legată de înmulțirea arborilor macadamia. Odată sădite, nucile de soi bun produceau adesea arbori de slabă calitate. Nici prin altoire nu s-au obținut rezultate deosebite. Din cauza acestor obstacole, cultivarea arborilor în scop comercial a stagnat, cel puțin până la intervenția hawaiienilor, care au adus inovații uluitoare în tehnicile de cultivare. Drept urmare, în scurt timp ei au reușit să dețină 90% din producția mondială de nuci macadamia. Până la urmă, aceste nuci au
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
reușit să dețină 90% din producția mondială de nuci macadamia. Până la urmă, aceste nuci au ajuns să fie numite nuci hawaiiene. În anii ’60 ai secolului trecut, cultivatorii australieni au început să privească cu seriozitate cultivarea în scop comercial a arborilor macadamia, aplicând tehnicile învățate în Hawaii. Industria locală a înflorit atât de mult, încât în prezent Australia deține circa 50% din producția mondială de nuci macadamia. Arborii se cultivă și în Africa, America Centrală și Asia. În afara aromei pline, untoase, conținutul
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
cultivatorii australieni au început să privească cu seriozitate cultivarea în scop comercial a arborilor macadamia, aplicând tehnicile învățate în Hawaii. Industria locală a înflorit atât de mult, încât în prezent Australia deține circa 50% din producția mondială de nuci macadamia. Arborii se cultivă și în Africa, America Centrală și Asia. În afara aromei pline, untoase, conținutul de ulei al nucilor macadamia - în mare parte ulei mononesaturat, adică grăsimi sănătoase - depășește adesea 72%. De fapt, dintre toate nucile bogate în ulei, nuca macadamia conține
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
intitulat „Petrecerea”. "Căderea "a apărut la editura „Cartea Românească”, în 1980. A mai publicat, până în 1999, alte șapte romane: "Umbra", Cartea Românească, 1982; "Jocul", Albatros, 1984; "Nostalgia", Cartea Românească, 1987; "Vameșul ploilor", Albatros, 1987; Nu faceți case mai înalte ca arborii", Albatros, 1990; "Strigătul", Cartea Românească, 1997; "Străina", Albatros, 1999. Pan Solcan a publicat în revistele: România literară, Contemporanul, Tribuna României, Cronica, Bucovina literară. Mariana Ionescu apreciază că: „În romanele lui Pan Solcan, exacerbarea tehnicilor de creație și analiză constituie o
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la 2 km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică, se află clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă, pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. În axul clopotniței, peste vechea intrare în incintă, se ridică chipul
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
privită de pe aleea de acces. Conform analizei efectuate de Holmes a bastonului dr. Mortimer, acțiunea din acest roman se petrece în 1889 (la cinci ani după ce Mortimer primise bastonul, în 1884). Sir Charles Baskerville, baronet, este găsit zăcând mort printre arborii de tisă de pe terenul domeniului său nobiliar, Baskerville Hall. Cauza morții este considerată a fi un atac de cord. Temându-se pentru siguranța nepotului și a singurului moștenitor cunoscut al lui Sir Charles, Sir Henry Baskerville - care urma să sosească
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
conifere, grupul expedițional "Lopatnic-2003" al Mișcării Ecologiste din Moldova și al revistei "Natura", a văzut două perechi de cocostîrci negri, o raritate pentru nordul Moldovei. În bazinul rîului Lopatnic se mai află, pe lîngă speciile rare de floră si faună, arbori seculari luați sub protecția statului (ocolul silvic Briceni), sectoare de pădure declarate monumente ale naturii (parcela 47 de 1,2 ha în apropiere de Caracușeni), recifii de lîngă Briceni, grupa de stînci compusă din 2 atoli (135 ha) situată la
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
un premiu oferit de Royal Society. Tot Banks, la acea vreme director neoficial al , l-a recomandat pe Bligh. În iunie 1787, "Bounty" a fost recondiționată la . Cabina cea mare a căpitanului a fost transformată pentru a depozita ghivecele cu arbori de pâine, iar puntea superioară a fost prevăzută cu grilaje; podeaua a fost prevăzută cu un chenar de plumb care să recapteze apa utilizată pentru udarea plantelor. Bligh a primit o cabină mică lângă cele ale echipajului și ale ofițerilor
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
una pe motive personale. "Bounty" a ajuns în Tahiti la 26 octombrie 1788, după zece luni petrecute pe mare. Bligh și echipajul său au petrecut cinci luni în Tahiti, pe atunci denumit „Otaheite”, culegând și pregătind în total 1.015 arbori de pâine. Bligh a permis echipajului să locuiască pe mal și să îngrijească plantele culese, iar aceștia s-au integrat în cultura și obiceiurile tahitienilor. Mulți dintre marinari și unii dintre „tinerii domni” s-au tatuat și ei conform obiceiului
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
scrie Hough, „nu a anticipat reacția tovarășilor lui la greutățile și austeritatea vieții pe mare ... după cinci luni de relaxare și hedonism în Tahiti”. La 5 aprilie, "Bounty" a ridicat ancora și a plecat pe mare cu toată încărcătura de arbori de pâine. La 28 aprilie 1789, la circa vest de Tahiti, a izbucnit revolta. Fletcher Christian se gândea în dimineața aceea să-și facă o plută și să părăsească nava vâslind 30 de mile marine (50km) până la insula aflată în
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
New South Wales l-au arestat pe Bligh într-un incident cunoscut astăzi sub numele de Revolta Romului. Chiar înainte ca Edwards să revină din căutarea vasului "Bounty", ajutată de "Assistant" au demarat o a doua călătorie de colectare de arbori de pâine la 3 august 1791. Această misiune a fost și ea promovată tot de Joseph Banks și s-a desfășurat tot sub comanda lui Bligh, acum promovat la rangul de căpitan. În această a doua călătorie, s-a reușit
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
august 1791. Această misiune a fost și ea promovată tot de Joseph Banks și s-a desfășurat tot sub comanda lui Bligh, acum promovat la rangul de căpitan. În această a doua călătorie, s-a reușit strângerea a 2.126 arbori de pâine și a altor sute de alte specimene botanice, care au fost livrate în Indiile Occidentale. Sclavii din Jamaica au refuzat însă să mănânce fructele, astfel încât scopul final al expediției a fost un eșec. Plecând din Tahiti la 19
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
și, în final, Clubul Copiilor. Parcul conacului a fost lăsat în paragină. În jurul anului anul 1960, pe terenul parcului s-a construit o școală cu profil profesional - tâmplărie, mecanică, textile. Școala a construit un teren de sport în parc, printre arborii ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului au fost
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Camenca pătrundeau și alimentau cu apele pădurile,pajiștile, mai ales în timpul inundațiilor. În funcție de acești factori, s-au format trei tipuri de vegetație: forestieră, pajiști de luncă și vegetație acvatică. Ocupă o suprafață de 4976,8 ha. Structura principalelor specii de arbori se prezintă în felul următor: stejar (Quercus) - 1793 ha (36%), plop (Populus) - 1622 ha (33%), salcie (Salix) - 400 ha (8%), arțar (Acer) - 270 ha (5%), frasin (Fraxinus) - 105 ha (2%), ulm (Ulmus) - 25 ha (0,5%), conifere - 25 ha (0
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
numai femelele își construiesc cuibul și clocesc ouăle, iar masculii hrănesc femela pe cuib și apoi puii împreună cu ea. Cuibul lor este descoperit, în formă de cupă, construit îngrijit și căptușit în interior, el este situat între crengile boschetelor, ale arborilor, în ierburi sau între bolovani ori crăpături de stânci. Pe an au loc două sau trei clociri. După creșterea puilor, familiile hoinăresc în cârduri după hrană, producând unele pagube. Multe specii au un cântec plăcut, iar unele specii sunt bune
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
altă restaurare a fundației s-a efectuat în anul 1887 de către locuitorii din Vama, în urma stăruinței și îngrijirii lui Vasile Ionașcu, notar comunal din Vama. Monumentul a fost îngrădit cu un gard din lemn, iar în jurul său au fost plantați arbori. După Primul Război Mondial și Unirea Bucovinei cu România, când Vama a devenit parte a României, Stâlpul lui Vodă a fost înscris în lista monumentelor istorice, prin grija juristului Iorgu G. Toma (1871-1935), fiu al satului, care a ajuns secretar
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
fost montați pe zidul cerdacului 8 stâlpi din gresie de Doabra și un acoperiș, tot atunci fiind amplasată și prima inscripție destinată să arate trecătorilor că pășesc pe lângă un monument istoric. În anii 1879 și în 1923 s-au plantat arbori în jurul monumentului, aici fiind astăzi un parc. Iorgu G. Toma a realizat și o monografie a monumentului, intitulată ""Monumentul „Stâlpul lui Vodă”, din Vamă"" și apărută în 1923 la Cernăuți, cu 70 de pagini și câteva ilustrații. În perioada interbelică
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
datorită intervenției lui Thomas Francis, care a insistat asupra însemnătății supreme ale cercetărilor în care erau implicați pentru apărarea națională, el a putut în cele din urmă să-și înceapă în prima parte a anului 1942 muncă științifică la Ann Arbor, Michigan. Împreună cu Francis jr, Salk a dezvoltat un vaccin împotriva gripei, care a fost curând aplicat pe scară largă în bazele militare. El fusese responsabil de izolarea tulpinelor de virus necesare pentru compunerea vaccinului. În 1947 Salk s-a hotărât
Jonas Salk () [Corola-website/Science/322422_a_323751]
-
intrat într-un amplu proces de reabilitare și de modernizare. Lucrările presupun modernizarea aleilor, a spațiilor verzi, a iluminatului public și a fântânii arteziene, termenul de finalizare fiind 31 mai 2013. Parcul Universității este populat de mai multe specii de arbori și arbuști, printre care: pinul negru, pinul silvestru, bradul argintiu, teiul, salcâmul, frasinul, mesteacănul, salcia pletoasă, prunul roșu etc., precum și arbori ornamentali ca sângerul, cununița și forsiția. În partea central-sudică a parcului, în mijlocul unui rond, se află Statuia „Aruncătorul de
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
a fântânii arteziene, termenul de finalizare fiind 31 mai 2013. Parcul Universității este populat de mai multe specii de arbori și arbuști, printre care: pinul negru, pinul silvestru, bradul argintiu, teiul, salcâmul, frasinul, mesteacănul, salcia pletoasă, prunul roșu etc., precum și arbori ornamentali ca sângerul, cununița și forsiția. În partea central-sudică a parcului, în mijlocul unui rond, se află Statuia „Aruncătorul de ciocan”, singurul monument al parcului. Statuia a fost realizată din bronz, de către sculptorul Ion Jalea, fiind amplasată în anul 1977 în
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
filosofie este o temă integrală a teoriei cunoașterii. Discuțiile privind problemele de bază ale realismului se lovesc de dificultatea ce rezultă din multitudinea obiectelor cărora li se atribuie o existență reală. În discuție intră astfel obiecte materiale perceptibile (scaune, păsări, arbori etc.) și obiecte neperceptibile (particule elementare de energie, componente ale nucleului atomic etc.), forțe cum sunt gravitația și atracția magnetică, proprietăți fizice (de ex.: curbura spațio-temporală), elemente abstracte (melodie), simboluri matematice (numere, multiplicatori). La acestea se adaugă noțiuni generale (roșeață
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
curbat în jos în formă de secere, iar al lopătarilor este drept și spre vârf turtit și lățit în formă de lopată. În timpul zborului țin gâtul și picioarele întinse. Trăiesc în colonii simple și mixte. Cuibul și-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
cele 443 de specii de plante întâlnite pe insula Chiloé aparțin de 205 genuri și respectiv 96 familii diferite. Cu alte cuvinte, deși există o diversitate ridicată, sunt relativ puține specii în cadrul fiecărei grupări biologice. De exemplu, dintre genurile de arbori, 26 (adică 81%) sunt reprezentate printr-o singură specie endemică. În plus, spre deosebire de alte păduri temperate, aici predomină plantele cu flori. În mod similar, 50% dintre speciile de pești de apă dulce, 76% dintre speciile de amfibieni, 33% dintre speciile
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
observa un anumit patos romantic. Ele au fost făcute în ulei, dar și în tehnica pastelului. Adeseori se constată o atmosferă romantică de o deosebită intensitate, cu toate că în compoziție pot fi observate amănunte realiste de sorginte romantic-germană, cum ar fi arbori și stânci în prim plan, sau casa pictorului de la Brașov. Lucrările de peisaj ale lui Mișu Popp sunt de cele mai multe ori fictive și au fost realizate cu elemente de imagine preromantică sau romantic lirică. Tendința sa spre romantism transpare într-
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
onoare al orașului. În acest sens, la intrarea în parc din partea nord-vestică a fost amplasată o placă. Cu toate acestea, numele folosit cel mai frecvent de către localnici rămâne cel de Parcul Central. Parcul este populat cu mai multe specii de arbori și arbuști, printre care: stejarul, paltinul, salcâmul, prunul roșu, tisa, pinul, teiul, castanul sălbatic etc. În fața Muzeului de Științele Naturii se află un fag roșu (Fagus sylvatica v. atropurpuraea), monument al naturii, cu o înălțime de circa 25 de metri
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]